Moştenirea lui Ceauşescu pentru Elena Udrea

Ministrul Dezvoltării şi Turismului are de plătit, din bani publici, un sfert de milion de euro despăgubiri pentru o condamnare înscenată în anii ’80 unui funcţionar român care a rămas în Occident. Fostul şef al sucursalei Bruxelles a ONT în anii ’70, Ion Avram, ar trebui să primească daune de 250.000 de euro de la Ministerul Turismului. Comuniştii i-au confiscat în 1981 toată averea.

În anul 1980, fostul şef al ONT Bruxelles, Ion Avram, a decis să rămână în Belgia în momentul în care a fost rechemat de la post. Rechemarea sa a survenit la scurt timp după defectarea generalului Pacepa, fostul şef adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe din cadrul Securităţii. În urma refuzului de a reveni în ţară, lui Ion Avram i s-a deschis un dosar penal pentru delapidare - forma clasică prin care autorităţile comuniste mascau procese de natură politică.

Ion Avram (73 de ani) susţine că a fost victima unui proces penal înscenat de comunişti în anii '80, întrucât a refuzat să se întoarcă în România condusă de Ceauşescu.

Condamnat la 17 ani de închisoare

Tribunalul Municipiului Bucureşti a decis în 1981 condamnarea în lipsă a lui Ion Avram la 17 ani de închisoare, şase ani interzicererea mai multor drepturi şi confiscarea tuturor bunurilor din ţară. Principala acuzaţie a fost probată printr-o expertiză contabilă care ar fi relevat lipsa din gestiune a 197.548 de franci belgieni (aproximativ 3.300 de dolari).

Tribunalul Suprem a confirmat definitiv această condamnare. Un an mai târziu, în 1981, bunurile confiscate din casă au fost valorificate la licitaţie, la cererea Ministerului Turismului: haine, mobilă, cărţi, aparate electrice şi electrocasnice: aspirator Ajax, filtru de cafea Philips, maşină de spălat Bosch, aragaz Magic Hef, frigider Bosch, un cec de 16.000 de lei şi 500 de dolari.

Potrivit procesului verbal întocmit în dosarul de executare, la 19 septembrie 1981, a fost vândut şi apartamentul proprietate a lui Ion Avram, iar preţul obţinut, de 155.886 de lei, a fost consemnat la CEC, pe seama şi la dispoziţia Întreprinderii Publiturism. Imediat după Revoluţie, Ion Avram a cerut rejudecarea sa, solicitare acceptată, în 1991, de către Curtea Supremă de Justiţie. Opt ani mai târziu, în noiembrie 1999, Curtea de Apel Bucureşti a decis achitarea lui Avram pentru delictele economice de care a fost acuzat.

Procese inventate pentru fugarii români

Judecătorii au arătat atunci că „probatoriile administrate, la rejudecarea cauzei, dovedesc fără putinţă de tăgadă că nu a  existat şi nu există niciun fel de prejudiciu, că nu au fost efectuate niciun fel de operaţiuni false în actele contabile şi că lui Avram Ion nu i se poate reproşa nimic din cele cuprinse în actul de acuzare".

Magistraţii au mai explicat că este de notorietate publică faptul că, în perioada comunistă, orice cetăţean român care refuza să se înapoieze în ţară era considerat „trădător" şi „spion". „Pentru a nu se înregistra procese politice, acestor cetăţeni li se montau procese penale cu obiect economic spre a li se putea confisca tot ce aveau în ţară şi a li se bara posibilitatea de a mai reveni cândva în România", arătau judecătorii în motivarea achitării.

Recuperarea averii

După ce a obţinut reabilitarea, în 2001, el a deschis un proces în care cerea Ministerului Turismului şi Ministerului de Finanţe suma de 60.000 de dolari - valoarea unui apartament din centrul Capitalei care i-a fost confiscat şi apoi a fost vândut la licitaţie în 1981, 25.000 de dolari, reprezentând valoarea bunurilor valorificate din imobil, şi 50.000 de dolari - daune morale pentru suferinţele sale. Ion Avram a povestit judecătorilor că în martie 1980 şi-a încheiat mandatul de şef al Agenţiei de Turism din Bruxelles, aparţinând de Intreprinderea Publiturism, aflată în subordinea Ministerului Turismului.

„După expirarea mandatului şi predarea gestiunii, avându-se în vedere refuzul subsemnatului de a reveni în ţară, urmare a sesizării formulate de fosta Întreprindere Publiturism, mi-a fost «înscenată» o presupusă delapidare, fiind demarate cercetările penale şi ulterior fiind trimis în judecată, pentru delapidare cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual şi uz de fals", a arătat magistraţilor Ion Avram. În timpul anchetei din 1980, Miliţia a pus sechestru pe apartament şi pe toate bunurile din el.

Despăgubiri

Timp de aproape nouă ani, Avram s-a judecat cu autorităţile din România pentru a putea recupera ceea ce îi confiscaseră comuniştii. După o serie de amânări şi rejudecări, la 15 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti a decis ca Ministerul Turismului şi cel de Finanţe să-i plătească, în solidar, daune materiale de 239.780 de euro şi de 55.000 de lei (aproximativ 15.000 de euro), dar şi cheltuieli de judecată în valoare de 65.000 de lei.

Totodată, statul român, prin Ministerul de Finanţe, a fost obligat la plata unor daune morale de 7.000 de euro. Motivul acestor daune a fost explicat de Avram: „Pagubele aduse ca urmare a lezării cinstei, onoarei, demnităţii, prestigiului şi reputaţiei subsemnatului".

„Astfel timp de peste 20 de ani am fost împiedicat să revin în ţară, interval în care au decedat ambii părinţi, neputând participa la înmormânarea acestora. Colegii, rudele, cunoştinţele m-au considerat un infractor şi hoţ, fiind blamat în cercurile acestora, pentru o înscenare pusă la cale împotriva mea şi care a durat 20 de ani", a arătat Avram.

Decizia Tribunalului Bucureşti a fost contestată al Curtea de Apel Bucureşti de ambele ministere, însă ieri instanţa a respins atât apelul Ministerului Turismului, cât şi pe cel al Ministerului de Finanţe. Decizia Curţii de Apel poate fi atacată la instanţa supremă.

Elena Udrea: „Nu «Turismul» a luat banii"

Elena Udrea consideră că Ministerul Turismului nu poate fi parte în dosarul de despăgubire  Foto: Lucian Muntean

Ministrul Turismului, Elena Udrea, a cerut judecătorilor să respingă solicitarea lui Ion Avram, motivând că acest proces a fost deschis prea târziu, potrivit legislaţiei în vigoare. Un alt motiv de contestare ar fi că ministerul pe care îl coordonează nu a avut niciun profit din vânzarea apartamentului, deoarece banii au fost viraţi către Publiturism (reorganizat în 1990, sub denumirea Publirom - n.r.).

În ceea ce priveşte celelalte bunuri confiscate, Elena Udrea susţine că la dosar „nu există niciun înscris din care să rezulte destinaţia ulterioară a acestor bunuri sau vreo dovadă în sensul că acestea au fost preluate şi valorificate de instituţia noastră". Udrea solicită şi micşorarea plăţii cheltuielilor de judecată, 65.000 de lei, deoarece „aceste cheltuieli sunt prea mari, având în vedere complexitatea, dificultatea, noutatea litigiului, precum şi volumul de muncă presupus pentru pregătirea apărării în cauză".

Apelul declarat de Ministerul Turismului, prin Elena Udrea, l-a dezamăgit pe Ion Avram. „Nu o cunosc pe această doamnă Elena Udrea, dar cum este posibil ca doar ea, pentru că am cunoscut toţi miniştrii, să aibă tupeul să mă atace tot timpul? Invocă mereu acel proces de pe vremea lui Ceauşescu. Practic, ea tot continuă acel proces. Vrea să facă în aşa fel încât eu niciodată să nu-mi mai pot lua casa pe care am construit-o", a declarat Ion Avram.

Cu lucrurile aruncate pe pista de aterizare

Ion Avram locuieşte împreună cu fosta soţie, Aurelia, în Bruxelles (Belgia). Corespondentul ziarului "Adevărul" a luat legătura cu cel etichetat de comunişti ca fiind "spion". E bolnav şi supărat că, deşi a deschis procese de peste 20 de ani, nu s-a luat nici în prezent o decizie definitivă. Avram spune că nu s-a întors în ţară de teamă să nu fie arestat, iar acum nu mai are pentru cine. I-au murit majoritatea rudelor.

„Eram în concurenţă cu oficiul de la Paris, cu cel din Franţa şi cu cel din Olanda. Doream să aducem cât mai mulţi turişti pentru ţară. Mergeam şi de două ori pe zi la poştă numai ca să trimitem pliante. Lucram de dimineaţa până seara. Uneori uitam copiii la gradiniţă", a povestit Aurica, fosta soţie a lui Ion Avram. Fostul şef al ONT Bruxelles îşi aminteşte că în 1980 a fost anunţat de autorităţile de la Bucureşti că misiunea lor în Belgia s-a încheiat şi că urma să vină altcineva în locul lui.

"Se auzeau atunci tot felul de lucruri, că un coleg de la Paris fusese aruncat pe geam, că alţi doi au păţit altceva. Nu ne-au lăsat nici să ne strângem lucrurile din Belgia. La aeroport ne-au lăsat bagajele pe pista de aterizare. Ne-am întrebat atunci dacă, pentru atâta muncă, meritam un astfel de tratament", mai rememorează Aurica şi Ion Avram. Ultimul lor gând atunci a fost: "Ce o fi, o fi, nu ne mai întoarcem în România!". Bianca Toma, Bruxelles