Cel mai uşor era de dedus că formaţiunea politică creată în colaborare cu dl. Daniel Constantin, fost preşedinte al Conservatorilor lui Dan Voiculescu, chiar dacă pe urmă lehămitit de la inimă de acesta, va fi un PSD mai curat, mai uscat, cu un plus de vizibilitate acordat oamenilor zişi de calitate şi care au fost marginalizaţi de felul haotic, preponderent subordonat interesul proprii, în care conduce destinele social-democraţiei româneşti dl. Liviu Dragnea.

Luni seara i-am ascultat şi văzut la postul Realitatea tv pe domnii Daniel Constantin şi Sorin Câmpeanu. Care au negat ferm posibilitatea ca partidul lor, care pare că face mare senzaţie zilele acestea, ar fi o replică sau un dublu al PSD. Nici vorbă. Pentru domnii Constantin şi Câmpeanu însăşi orientarea social-democrată a formaţiunii nu ar fi una tocmai sacrosanctă. Pro România ar fi mai curând o formaţiune politică de esenţă social-liberală. Respectivii nu văd  nici un impediment şi nici o opoziţie  în acceptarea unei astfel de definiţii care ar putea să vină din partea d-lui Victor Ponta. Supremul argument avansat în susţinerea tezei lor de domnii Constantin şi Câmpeanu fiind acela că în anii în care a deţinut postul de prim-ministru, fostul preşedinte al PSD a promovat multe măsuri de factură liberală. Ceea ce e, să recunoaştem, adevărat în bună parte.

Mai greu e de împăcat zicerile domnilor Câmpeanu şi Constantin cu referinţele sacro-sancte, de factură legitimatoare, la domnii Ion Iliescu şi Adrian Năstase, aşa cum sunt formulate ele în sus-menţionata postare a d-lui Victor Ponta. Numai de social-liberalism nu ar putea  fi bănuit preşedintele fondator al PSD, dl. Ion Iliescu, cel care cu 28 de ani în urmă trimitea minerii să restabilească ordinea în cel mai stalinist mod cu putinţă în Piaţa Universităţii, iar dl. Adrian Năstase nu şi-a negat niciodată orientarea social-democrată.

La un moment dat, moderatoarea emisiunii a abordat chestiunea modelelor de care are evident nevoie tânăra generaţie. Modele care nu se găsesc sub nici o formă în rândul celor care formează astăzi linia întâi a conducerii PSD şi nici printre componenţii actualului  guvern al României care, din perspectiva domnilor Constantin şi Câmpeanu, ar trebui să părăsească Palatul Victoria cât mai curând posibil. Cum, în condiţiile în care conform spuselor d-lui Ponta, nici dumnealui, nici noii săi prieteni politici nu vor vota cu nici un preţ o viitoare moţiune de cenzură introdusă de PNL, rămâne pe mai departe o mare enigmă. 

În contextul discuţiei despre modele, moderatoarea emisiunii l-a rugat pe dl. Sorin Câmpeanu,  profesor universitar, rector şi preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor să îşi spună părerea în legătură cu felul în care ofensează zilnic limba română doamna premier Viorica Dăncilă. Dl. Câmpeanu a zâmbit încurcat şi a replicat că i s-ar fi pus o întrebare retorică.

După părerea mea întrebarea a fost înainte de orice una extrem de incomodă. Pentru simplul motiv că dl. Câmpeanu nu are cum să fi uitat detaliul că, alături de rectorul Politehnicii bucureştene, dl. Mihnea Costoiu, s-a aflat la originea, adică printre iniţiatorii ruşinosului apel de susţinere a nominalizării d-lui Valentin Popa la şefia ministerului Educaţiei Naţionale. Nici dumnealui defel prieten cu limba română literară. Că de dl. Popa nu se râde la fel de mult precum stau lucrurile în cazul doamnei Dăncilă, că pentru dl. Popa doamna Alina Mungiu-Pippidi nu trebuie să joace rolul de apărătoare din oficiu este numai datorită faptului că Ministrul Educaţiei apare mult mai puţin în public.

Aşadar, greu de crezut, în condiţiile contradicţiilor conţinute de discursurile liderilor, indiferent că ei se numesc Victor Viorel Ponta, Daniel Constantin sau Sorin Câmpeanu, că partidul Pro România ar fi soluţia salvatoare pentru nenumăratele probleme cărora se va afla în situaţia de a le găsi în perioada imediat următoare ţara