Moartea poliţistului Cosmin Gigină: de ce miroase a muşamalizare

Comunicatele oficiale ale Poliţiei în cazul agentului mort în timp ce însoţea coloana oficială a vicepremierului Gabriel Oprea au toate elementele unei operaţiuni de „damage control“, de „limitare a prejuduciilor“. În ţările civilizate, unei asemenea operaţiuni i se spune „cover up“ - adică „muşamalizare“. Comunicatele conduc la această impresie nu atât prin informaţiile pe care le conţin, cât prin cele pe care NU le conţin.

La o primă vedere, se pare că autorii comunicatelor stăpânesc destul de bine tehnicile de limitare a prejudiciilor, prin furnizarea ”în trepte” a informaţiilor care nu mai pot fi ţinute la secret. Numai că, se vede treaba, n-au mai fost de mult pe la vreun curs de perfecţionare. O asemenea strategie funcţiona, poate, acum 10-15 ani, când autorităţile, cu sau fără complicitatea presei, puteau deţine controlul, cât de cât, asupra unor informaţii sensibile. Acum, când mijloacele de informare s-au diversificat exponenţial, mai cu seamă prin apariţia reţelelor sociale, strategia funcţionează mai degrabă împotriva celor care o folosesc.

Primele informaţii despre accident, apărute la puţine minute după producerea acestuia pe reţele informale, spuneau că ”un poliţist a căzut cu motocicleta într-o groapă în timp ce însoţea o coloană oficială”. Atât şi nimic mai mult,  fără alte detalii.

Ulterior, în aceeaşi seară, un purtător de cuvânt al Poliţiei Capitalei a declarat agenţiei Mediafax că ”poliţistul se afla în misiune şi se îndrepta către o zonă în care ar fi urmat să fluidizeze circulaţia”. Această declaraţie, prima oficială, sugera că poliţistul se afla într-o misiune solitară, şi anume deblocarea unei intersecţii, şi îndepărta ideea de coloană oficială.

Din acel moment au început să se încingă reţelele sociale, care vorbeau tot mai aprig despre o coloană oficială în care se afla vicepremierul Gabriel Oprea. Sentimentul că Poliţia Capitalei are ceva de ascuns nu a mai putut fi evitat.

În mod straniu, la aproape 24 de ore de la producerea accidentului, nu doar opinia publică, dar nici măcar procurorii nu deţineau elementara informaţie privind misiunea în care se afla poliţistul. Procurorul Adrian Ţârlea, de la Parchetul Tribunalului Bucureşti, întrebat despre faptul că poliţistul ar fi însoţit coloana vicepremierului, a declarat agenţiei Mediafax: ”Am auzit şi noi acest zvon, nu deţinem niciun document care să confirme, însă, lucrul acesta. Însă, este o informaţie care face obiectul unor verificări”. Prin urmare, cel puţin într-o primă fază, Poliţia Capitalei pare să fi dezinformat, prin omisiune, nu doar opinia publică, ci şi organele de urmărire penală. Nu-mi închipui un lucru mai grav din punct de vedere al comunicării publice.

Abia la două zile de la producerea accidentului, Poliţia confirmă printr-un comunicat ceea ce deja ştia toată lumea: agentul Cosmin Gigină făcea parte din coloana oficială a vicepremierului Gabriel Oprea. Comunicatul păcătuieşte însă prin aceeaşi lipsă a informaţiilor utile, necesare şi edificatoare. Oferă o sumedenie de detalii privind ceea ce s-a întâmplat după accident, dar e foarte sumar asupra a ceea ce a fost înainte.

Bunăoară, aflăm că ”imediat după producerea accidentului, coloana oficială s-a oprit la faţa locului şi au fost dispuse măsuri pentru mobilizarea echipajelor medicale în vederea acordării primului-ajutor, poliţistul fiind transportat la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Ministrul afacerilor interne a comunicat cu secretarul de stat  Raed Arafat si cu ceilalti decidenţi din conducerea MAI, pentru intervenţia de urgenţă a echipajelor SMURD şi informarea permanentă în legatura cu evolutia situatiei. S-a ţinut legatura cu echipajele SMURD si cu Spitalul Universitar, iar ministrul de interne a fost permanent informat”. Ce a făcut vicepremierul după accident, cu cine a vorbit şi cât de bine a fost informat sunt lucruri colaterale, de context, dar care nu spun nimic despre circumstanţele în care s-a ajuns aici.

În schimb, despre motivul constituirii coloanei oficiale aflăm doar următoarele: ”Coloana oficială a viceprim–ministrului pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, de care demnitarul beneficia in condiţiile legii, se deplasa cu o viteză adaptată la condiţiile meteo şi de trafic existente, pe traseul Băneasa – P-ţa. Presei Libere – Arcul de Triumf – P-ţa. Charles de Gaulle – P-ţa. Victoriei – Bd. Uranus – Str. Ştirbei Vodă, dupa ce acesta participase la o activitate în cadrul unei instituţii din domeniul securităţii şi ordinii publice”.

După cum se observă, lipsesc informaţii importante:

• Care erau activităţile şi instituţia la care a participat vicepremierul? În zona Băneasa funcţionează mai multe instituţii din domeniul securităţii şi ordinii publice: SIE, Academia de Poliţie, Academia de Informaţii, Jandarmeria. La care din ele a fost? Avem nevoie de această informaţie, spre a o putea verifica.
• Către ce obiectiv se îndrepta vicepremierul în momentul accidentului, aşa încât să aibă nevoie de însoţitori cu girofar? Căci Str. Ştirbei Vodă, ultimul obiectiv din traseul menţionat în comunicat, nu prea ar întruni condiţiile legii.
• Legea limitează explicit demnitarii care se deplasează în mod permanent cu echipaj al Poliţiei Rutiere: preşedintelele, premierul şi şefii celor două Camere. În ceea ce priveşte miniştrii, beneficiază de însoţitor de la Poliţia Rutieră doar ”în situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă”. Nimic din comunicatul poliţiei nu arată care era situaţia de urgenţă care a impus deplasarea cu echipaj. Un lider sindical al poliţiştilor susţine că vicepremierul poate fi asimilat premierului, deci ar fi îndreptăţit la însoţire permanentă. E însă părerea lui. În România, au mai fost vicepremieri Marko Bela, Daniel Constantin, Kelemen Hunor, Liviu Dragnea, Daniel Chiţoiu  – dar niciunul dintre ei nu mergea cu alai de girofare. Deci Gabriel Oprea ori se bucură de o derogare, ori este asimilat miniştrilor, şi nu premierului - prin urmare nu are dreptul la însoţire permanentă.

Toate acestea sunt informaţii de interes public, a căror furnizare nu poate prejudicia în niciun fel ancheta penală deja demarată. Procurorii vor avea de stabilit lucruri mult mai de detaliu, atunci când vor avea de identificat responsabilităţi individuale.

Lipsa de informaţii elementare şi uşor de furnizat lasă întotdeauna un gol. Opinia publică urăşte aceste goluri şi are mereu instinctul natural să le umple cu ceva. În cazul poliţistului Cosmin Gigină, un prim gol lăsat de comunicarea Poliţiei a fost umplut cu depoziţia martorilor oculari: motociclistul făcea parte din coloana oficială a vicepremierului Oprea. În mod negreşit, celelalte goluri vor fi şi ele umplute, dar nu există nicio garanţie că vor fi umplute cu informaţii adevărate sau cu manipulări, intoxicări sau minciuni.

Cu cât Poliţia va întârzia în publicarea informaţiilor necesare în acest caz, cu atât deficitul de încredere se va adânci şi toată afacerea s-ar putea solda cu un dezastru de imagine şi pentru Poliţie, şi pentru vicepremier. În era comunicării instantanee, strategiile de ”damage control” nu se mai bazează pe principiul ”amână cât poţi de mult publicarea unei informaţii sensibile”, ci pe contrariul său: umple tu golul până nu vine altul s-o facă.