Poate vă pare forţat că numesc „ziar“ pagina de Facebook unde scrie domnul Sebastian Lăzăroiu. Nu e nici o forţare, este fix ceea ce consilierul prezidenţial gândeşte. Cu câteva ore înainte de a publica celebra fotografie „trucată“ în care peste o jurnalistă de la Antena 3 domnul Sebastian Lăzăroiu a desenat nişte gratii, pe aceeaşi pagină de Facebook a consilierului prezidenţial apărea următorul articol:

Ce era presa din România înainte să apară fb (Facebook – n.a.)? Dumnezeu pe pământ. Autoritatea supremă. Ştirile, opiniile erau literă de lege. Aşa încât politicienii făceau sluj în faţa jurnaliştilor. Păi, dacă te dă ăla la gazetă e nasol... şi unii au câştigat bani frumoşi din asta. Alţii şi-au permis să mintă şi să dezinformeze publicul fără ca cineva sa le poată atrage atenţia. De când a apărut fb e o mare nelinişte în presă. Pentru că cititorii de online sunt capabili la rândul lor să interpreteze, să ceară socoteală, să explice şi chiar să îşi publice poziţiile ca şi cum ar avea propriul lor ziar. Ei, bine, acum e mai greu să primeşti bani sau avantaje ca să pui un titlu manipulator sau să scrii un text „cu direcţie“. Pentru că politicianul zice: degeaba plătesc bani, pentru că vin cititorii pe fb şi desfiinţează manipularea. Cred că am mai spus asta, dar merită să repet: fb va obliga şi jurnaliştii din România sa se profesionalizeze.“

Cum putem spune altceva decât că ziarul domnului Lăzăroiu apare în dictatură când vedem cum dispare subit un articol din organul de presă online al sociologului? Un articol şters din presa online arată ori că autorul a făcut o gafă şi, după ce s-a prins, l-a şters repede şi amatoristic fiindu-i frică de consecinţe, ori că l-a şters după nişte presiuni ale partronului. Ziarele serioase nu-şi şterg articolele din ediţia online. Eventual le corectează şi adaugă o erată cu scuze. Autorul Sebastian Lăzăroiu a şters un articol din ziarul său, fără să adauge o erată, după ce preşedintele României s-a declarat „şocat“ de conţinut. Putem deduce fără prea multe investigaţii că a făcut-o la presiunea preşedintelui României.  Unde în lume se întâmplă ca un organ de presă să fie cenzurat de preşedintele ţării? Într-o dictatură, evident. Aşadar, ziarul domnului Lăzăroiu apare într-o dictatură unde preşedintele ţării dispune ce articole apar sau dispar dintr-un ziar.

În războiul dumnealui cu Antena 3, Sebastian Lăzăroiu pune ştampile nedrepte peste o breaslă întreagă care supravieţuieşte greu având de suportat consecinţe ale unor acte zgâriate cu pixul de mai multe valuri de miniştri care au considerat că „democraţia trebuie să câştige războiul cu presa“. (Ideologie atribuită lui Sebastian Lăzăroiu şi taxată în mai multe rânduri de jurnalistul Cătălin Tolontan)

Domnul Lăzăroiu crede că pe ziarul său de facebook, cenzurat acum, vin „cititori“. Îi dau o veste proastă. Acolo vin doar prieteni şi fani, ceea ce un ziar nu are. Presa serioasă nu are prieteni pentru că supără fără discriminare pe toată lumea de dragul adevărului, echilibrului şi eticii jurnalistice. Etică, echilibru şi adevăr pe care nu le găsim în „ziarele de facebook“ care au doar fani şi prieteni.

Ca o paranteză, fani are şi Lady Gaga pe pagina ei de facebook, 58 de milioane de fani chiar, dar n-a îndrăznit să-şi numească pagina „Lady Gaga Times“.

Ziarele însă au cititori supăraţi care se enervează de cele mai multe ori citind articolele dar revin mereu la tarabă sau pe paginile virtuale ale publicaţiilor pentru că ştiu că acolo găsesc adevărul, sau măcar întrezăresc încercările jurnaliştilor de a-l descoperi.  Revin pe paginilie publicaţiilor şi pentru că mai ştiu că autorii nu vor şterge niciodată articolele la presiunea preşedintelui, a primului ministru sau vreunui ministru.