Mitocănie în direct la Realitatea tv

Vineri seara, am alergat în graba mare, după încheierea unui spectacol de musical al Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu, spre hotel. Nu voiam cu nici un preţ să pierd interviul pe care ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, dl. Ionuţ Vulpescu, urma să i-l acorde live realizatorului Octavian Hoandră de la Realitatea tv.

Eram curios să văd cum va putea răspunde dl. Vulpescu unor chestiuni extrem de arzătoare. Printre care şi cele ţinând de anomaliile care au apărut după modificarea legii privind salariile din instituţiile de spectacole. Care, e adevărat, au fost mărite în medie cu 50%, fără a fi crescut în consecinţă bugetul anual alocat respectivului Teatru. Fie el în subordonarea Ministerului Culturii, fie în aceea a forurilor locale şi judeţene. De unde o mulţime de probleme. Sau cum se gândeşte să rezolve totuşi dl. ministru aberaţiile apărute ca urmare a formulării pe genunchi a Ordonanţei privind salarizarea. Aberaţii care fac ca o contabilă cu studii superioare să aibă un salariu comparabil cu acela al unei plasatoare şi ca şeful de compartiment să fie mai prost plătit decât cel aflat în directa lui subordine.

Am ajuns în camera mea de hotel cu câteva minute înaintea orei anunţate, prin repetate promo-uri, ca fiind aceea la care urma să înceapă interviul. Dl. Hoandră şi invitaţii, mai exact, colegii lui de salarii neplătite cu lunile discutau încă de zor despre arzătoarele probleme politice ale săptămânii. Eram anunţaţi insistent că foarte curând îşi va spune părerea şi unul dintre patronii postului, un ins cu veleităţi şi titlu autoproclamat de consultant politic. Nimeni altul decât inenarabilului Cozmin Guşă.

Dl. Guşă a intrat prin telefon şi a debitat verzi şi uscate. Concentrându-şi prima parte a intervenţiei asupra fustelor provocatoare purtate în tinereţea ei de d-na Elena Udrea. Apoi a afirmat că ministrul Tudorel Toader ar fi salvat onoarea PSD prin soluţia dată în cazurile Augustin Lazăr - Laura Codruţa Kövesi.  Am avut parte de delir, de incontinenţa verbală, de fracturi de logică în cascadă pe care sărmanul domn Hoandră a crezut că le-ar putea stopa avertizându-şi mieros şi rugător şeful şi patronul că mai are la dispoziţie doar un minut pentru această parte a emisiunii.

Avem atât timp cât vreau eu fiindcă eu sunt patronul! Asta i-a replicat cu intonaţie mitocănească argatului Hoandră vechilul Guşă. Adăugând că ministrul Vulpescu poate să aştepte. Iar dl. Vulpescu a aşteptat răbdător, asemenea unui comisionar ţinut în faţa uşii.

E drept. Mai apoi argatul Hoandră a făcut nenumărate genuflexiuni şi temenele. L-a gratulat pe umilitul Ionuţ Vulpescu cu o ploaie de interjecţii, de laude, de complimente.

Iată, aşadar, o nouă serie de motive în virtutea cărora îl anunţ pe dl. Ionuţ Vulpescu că m-a mai dezamăgit o dată. Nu ajunge să ai spirit gospodăresc ca să fii ministru. Mai trebuie să ai şi ceea ce se cheamă respect de sine. O calitate ce nu te lasă să comiţi tot felul de compromisuri.

Dacă ar fi fost un om demn şi nu doar un fost disciplinat purtător de geantă al lui Ion Iliescu, nu ar fi acceptat să fie tratat ca un ins de mâna a treia, ca un pomanagiu nu cu foarte mare plăcere primit, ci acceptat doar cu titlu favoare, într-un studio de televiziune.