Minority SafePack între Bundestag şi instituţiile UE: manipulare şi fake-news promovat de liderii UDMR

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Mediafax
Foto Mediafax

În 27 noiembrie 2020, Parlamentul Germaniei – Bundestag – a adoptat o moţiune referitoare la Minority SafePack, un pachet legislativ propus de UDMR prin intermediul FUEN, cu declarate măsuri de protecţie a minorităţilor naţionale şi lingvistice autohtone din Europa. Între documentele oficiale ale Bundestag-ului şi presa maghiară este o foarte mare diferenţă. Manipulare şi fake-news!

Loránt Vincze, europarlamentar UDMR şi preşedinte al FUEN, publica în 27 Noiembrie a.c. un articol cu titlul: „Bundestagul solicită Comisiei Europene să adopte Minority SafePack”, în care afirmă: „Parlamentul celei mai mari şi influente ţări din Europa, printr-un consens multipartid, solicită Comisiei Europene să pună în aplicare Minority SafePack... decizia ... vorbeşte despre pericolul unui dublu standard al criteriilor de la Copenhaga: în timp ce statele membre în perioada de preaderare trebuie să îndeplinească condiţii stricte pentru protecţia minorităţilor, nimeni nu va fi tras la răspundere după aderare. Prin urmare, este esenţial ca Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene să abordeze protecţia minorităţilor la nivel instituţional şi ca protecţia drepturilor minorităţilor naţionale să fie consacrată în cadrul juridic al UE, aşa cum se arată în Minority SafePack.” Eurodeputatul UDMR a fost citat sau preluat de presa maghiară imediat.

Compararea afirmaţiilor europarlamentarului maghiar cu rezoluţia adoptată de Parlamentul federal german – Bundestag – scoate la iveală diferenţe mari de interpretare.

Mai întâi, puţin despre istoria rezoluţiei adoptate în Bundestag în 27 Noiembrie a.c. În urma unei intense campanii de lobby, parlamentele locale ale unor state din Germania federală, în care locuiesc minorităţi naţionale, considerate autohtone, conform legislaţiei germane, au adoptat rezoluţii de sprijinire a iniţiativei cetăţeneşti Minority SafePack: Parlamentul landului Schleswig Holstein  în 2017, Parlamentul landului Brandenburg  în 2019, iar în Aprilie 2019 cel din Saxonia Inferioară.

În Germania sunt recunoscute doar patru minorităţi naţionale şi lingvistice autohtone: minoritatea daneză, de circa 50.000 persoane, dintre care doar jumătate mai consideră daneza drept limbă maternă; minoritatea friziană, cu două ramuri: una de circa 10.000 vorbitori de friziană nordică şi alta de circa 2.000 persoane, care aparţin ramurii de Saterland a frizienilor, înrudiţi cu frizienii din nordul Olandei; minoritatea sorabilor, o populaţie de origine slavă de circa 15.000 persoane, care locuiesc în vecinătatea Cehiei şi Poloniei; respectiv minoritatea romă şi Sinti. Cu excepţia minorităţii rome şi Sinti, care este împrăştiată în majoritatea landurilor germane, celelalte trei minorităţi recunoscute în Germania se află în mare parte în cele trei landuri mai sus menţionate.

Iniţiativa pachetului legislativ Minority SafePack (MSPI) aparţine UDMR-ului, sub umbrela FUEN. Federal Union of European Nationalities este o organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în 1954 prin transformarea unei iniţiative regionaliste europene din 1949 de la Paris. FUEN şi-a mutat centrul de greutate la Flensburg, în mijlocul minorităţii daneze din Germania şi a devenit foarte activă la nivel european după 1989. UDMR a intrat în FUEN în 1991 şi a reuşit în câţiva ani să se impună ca lider în FUEN, devenind principala voce în cadrul acestei federaţii de organizaţii a minorităţilor. Începând cu anul 2016, preşedinte al FUEN a devenit Loránt Vincze, politician UDMR a cărui carieră politică este strâns legată de rolul UDMR în FUEN, al cărei vicepreşedinte a fost începând cu 2013. În acel an, 2013, FUEN a avut prima tentativă de a înregistra proiectul Minority SafePack ca iniţiativă cetăţenească la nivelul UE, dar a fost respinsă de Comisia Europeană, în urma solicitării României şi Slovaciei. Însă în Februarie 2017 Tribunalul General al Uniunii Europene a anulat decizia din 2013 a CE, care a fost nevoită astfel în luna Martie 2017 să înregistreze iniţiativa cetăţenească. Din cele circa 1.320.000 semnături strânse într-un an sub umbrela FUEN în susţinerea acestei iniţiative, pentru a-i legitima caracterul de iniţiativă cetăţenească şi a obliga astfel instituţiile europene să o dezbată, au fost recunoscute de autorităţile judiciare competente un număr de 1.123.422 semnături, dintre care circa 75% sunt ale maghiarilor din Ungaria (circa 46%), România, Slovacia şi Ucraina. În consecinţă, pe 16 Decembrie 2020 proiectul va fi supus unei rezoluţii a Parlamentului European, iar in scurt Comisia Europeană ar trebui sa ia o decizie în privinţa modului de acţiune pe marginea lui.

Asumarea de către FUEN a acestei iniţiative a UDMR-ului i-a conferit greutate în spaţiul german şi european, mai ales că principalul finanţator al acestei federaţii este Ministerul federal german de interne, alături de autorităţile ungare. Principalii lobbişti ai Minority SafePack în mediul politic german şi european sunt lideri ai unor organizaţii non-guvernamentale germane înfiinţate în primii ani după cel de-al doilea război mondial, care reprezintă fie minoritatea germană din America de Sud, în special Argentina, sau alte părţi de lume, fie, mai ales, descendenţii germanilor care au fost expulzaţi din Cehia şi din Polonia la sfârşitul conflictului cu Germania lui Hitler: Hartmut Koschyk (Verbundenheit mit den Deutschen im Ausland), Bernd Posselt (Sudetendeutsche Landsmannschaft), Stephan Mayer (Bund der Vertriebenen şi Zentrum gegen Vertreibungen) şi alţii. Hartmut Koschyk, de exemplu, făcea apel printr-o scrisoare publică către liderii coaliţiei de guvernare din Germania pentru adoptarea cât mai urgent a unei rezoluţii în Bundestag pentru susţinerea Minority SafePack de către Parlamentul European şi Comisia Europeană.

Ca urmare a unui lobby susţinut, în 24 Noiembrie au fost depuse în Bundestag de către fracţiunile parlamentare două moţiuni referitoare la Minority SafePack.

Moţiunea depusă de coaliţia de guvernare formată din CDU (Uniunea Creştin Democrată) şi CSU (Uniunea Social-Creştină), împreună cu SPD (Partidul Social-Democrat) propune ca Bundestagul „să solicite guvenului federal, în limitele bugetului disponibil: (1) să examineze propunerile MSPI de îndată ce acestea sunt preluate de Comisia Europeană; (2) să se asigure că punerea în aplicare a propunerilor legislative ale MSPI se încadrează în regimul de protecţie paneuropean în beneficiul minorităţilor naţionale, fără ca, în mod particular, să afecteze protecţia naţională acordată de Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, atât în statele membre ale UE, cât şi în statele Consiliului Europei care nu sunt membre ale UE; (3) independent de decizia Comisiei Europene, să lucreze la orice oportunitate rezonabilă pentru protecţia şi promovarea minorităţilor naţionale în spiritul preocupărilor MSPI la nivel european şi să ia orice iniţiativă relevantă, inclusiv furnizarea de resurse financiare suficiente, pentru a face din protecţia minorităţilor o chestiune europeană.”

În aceeaşi zi a fost depusă o altă moţiune de către fracţiunea parlamentară Die Grünen (Verzii), care propune Bundestag-ului: „să solicite guvernului federal: (1) să lucreze la orice oportunitate adecvată şi mai ales la nivel european pentru punerea în aplicare a propunerilor legislative ale iniţiativei cetăţeneşti europene Minority SafePack şi să ia orice iniţiativă relevantă pentru a pleda pentru promovarea şi protecţia minorităţilor naţionale, respectând totodată eterogenitatea acestora, precum şi pentru conservarea diversităţii culturale şi lingvistice a Europei; (2) să solicite Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă bazată pe cerinţele iniţiativei cetăţeneşti europene „Minority SafePack” pentru a ancora drepturile minorităţilor în cadrul juridic al Uniunii Europene şi pentru a elabora un cadru comun al standardelor minimale ale UE care aă asigure protecţia şi promovarea minorităţilor; (3) să lucreze pentru a se asigura că ancorarea drepturilor minorităţilor în cadrul juridic al Uniunii Europene menţionat la punctul 2 este însoţită de repere măsurabile cu raportare periodică şi că standardele adecvate pentru protecţia minorităţilor şi mecanismele de sancţionare corespunzătoare sunt dezvoltate în strânsă cooperare şi coordonare cu actorii societăţii civile”.

Cele două moţiuni au fost incluse pe ordinea de zi a şedinţei Bundestag-ului din 27 Noiembrie a.c. Stenograma şedinţei Parlamentului federal german consemnează detaliile dezbaterii parlamentare. Toţi parlamentarii care au avut alocuţiuni pe subiect au evocat necesitatea protecţiei minorităţilor autohtone, naţionale şi lingvistice. Sylvia Lehmann (SPD) sublinia că în Parlamentul European colegii ei de partid pregătesc o rezoluţie multipartinică în analogie cu MSPI, care va fi dezbătută la mijlocul lunii Decembrie, când, cel mai probabil va fi adoptată şi va transmite un semnal clar Comisiei Europene. Ea a reiterat că „suntem obligaţi să abolim în cele din urmă dublele standarde şi să cerem un nivel ridicat de protecţie pentru minorităţi nu numai statelor care doresc să adere la UE, ci şi celor care sunt deja membre”, nominalizând Franţa, Belgia şi Grecia, care încă nu au ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare.

Atragem atenţia asupra discursului lui Eckhard Pols (CDU/CSU), care l-a citat pe preşedintele României, Klaus Iohanis: „Germanitatea mea nu are nimic de-a face cu Republica Federală ca stat, ci cu limba şi cultura.” Acelaşi parlamentar a evocat existenţa a peste un milion de germani în 27 de state din UE şi din fosta Uniune Sovietică, dintre care mulţi nu au acces la o şcoală în limba germană. Singurul exemplu pozitiv a fost România, unde germanii pot să înveţe în limba lor, în timp ce germanii din Polonia, mult mai numeroşi, nu au nicio şcoală în limba maternă. La fel, fără şcoală, este şi situaţia germanilor din Slovenia.

Preşedintele de şedinţă al Parlamentului german, vicepreşedintele Bundestag-ului, Wolfgang Kubicki, a supus la vot cele două moţiuni. Moţiunea depusă de coaliţia de guvernare, CDU/CSU, cu sprijinul SPD, a fost votată în unanimitate (Dann ist dieser Antrag einstimmig angenommen). În schimb, moţiunea depusă de Partidul Verzilor, a fost votată doar de fracţiunea lor parlamentară, împreună cu partidul Die Linke şi FDP, dar nu a întrunit majoritatea şi a fost respinsă cu voturile celorlalte fracţiuni parlamentare (Dann ist dieser Antrag gegen die Stimmen der Fraktionen der FDP, der Linken und Bündnis 90/Die Grünen mit den Stimmen der übrigen Fraktionen des Hauses abgelehnt).

Stenograma şedinţei Bundestag-ului arată diferenţa dintre realitatea consemnată de acest document oficial al Parlamentului federal german şi afirmaţiile false ale europarlamentarului UDMR, Loránt Vincze: „Bundestagul solicită Comisiei Europene să adopte Minority SafePack”. Nici vorbă! Bundestag-ul a aprobat moţiunea depusă de coaliţia de guvernare şi s-a angajat astfel  „să solicite guvenului federal, în limitele bugetului disponibil: (1) să examineze propunerile MSPI de îndată ce acestea sunt preluate de Comisia Europeană; (2) să se asigure că punerea în aplicare a propunerilor legislative ale MSPI se încadrează în regimul de protecţie paneuropean în beneficiul minorităţilor naţionale, fără ca, în mod particular, să afecteze protecţia naţională acordată de Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, atât în statele membre ale UE, cât şi în statele Consiliului Europei care nu sunt membre ale UE; (3) independent de decizia Comisiei Europene, să lucreze la orice oportunitate rezonabilă pentru protecţia şi promovarea minorităţilor naţionale în spiritul preocupărilor MSPI la nivel european şi să ia orice iniţiativă relevantă, inclusiv furnizarea de resurse financiare suficiente, pentru a face din protecţia minorităţilor o chestiune europeană.” Domnule Loránt Vincze, unde scrie în documentele oficiale ale Bundestag-ului că solicită Comisiei Europene „să adopte” Minority SafePack?

Chiar şi anunţul oficial al Bundestag-ului afirmă fără echivoc că Parlamentul federal german a adoptat moţiunea depusă de coaliţia de guvernare pentru protecţia şi finanţarea minorităţilor naţionale.

Exact la fel a înţeles şi comisarul guvernului federal pentru imigranţi şi minorităţile naţionale, Bernd Fabritius, atrăgând atenţia asupra statelor care încă nu au ratificat convenţiile UE privind protecţia minorităţilor: „Este îmbucurător faptul că Bundestagul german militează pentru întărirea drepturilor minorităţilor în întreaga Europă cu un semnal atât de puternic. Cu peste un milion de semnături, iniţiativa cetăţenilor europeni Minority Safepack a trimis un semnal clar pentru importanţa deosebită a protecţiei eficiente a minorităţilor, care merită mai multă atenţie şi care trebuie consolidată şi în acele state membre ale UE care încă nu au ratificat acordurile existente ale Consiliului Europei.”

Chiar şi preşedintele fundaţiei Domowina a minorităţii sorabilor din Lusatia, Dawid Statnik, susţinător fervent al proiectului, a înţeles că rezoluţia Bundestag-ului nu înseamnă automat adoptarea integrală a pachetului legislativ.

Dincolo de diferenţele de interpretare a rezoluţiei Bundestag-ului, remarcăm ceea ce nu au observat sau nu au spus deputaţii germani, că preşedintele FUEN, Loránt Vincze, impune pe agenda Germaniei şi a Uniunii Europene interesele Ungariei şi ale UDMR. În declaraţiile date imediat după şedinţa Bundestag-ului, el a declarat cu nonşalanţă: „astăzi, protecţia minorităţilor autohtone nu mai este doar o cauză a maghiarilor din România sau a altor minorităţi din statele membre ale UE, ci a devenit o temă pe agenda europeană”!!!

Probabil că nu degeaba deputatul Eckhard Pols (CDU/CSU) a lăudat protecţia minorităţilor în România în antiteză cu situaţia germanilor din Polonia şi Slovenia, unde nu au şcoli în limba germană. Sigur nu a fost o întâmplare că l-a citat pe preşedintele României, Klaus Iohanis: „Germanitatea mea nu are nimic de-a face cu Republica Federală ca stat, ci cu limba şi cultura.”

Oare când o să îi auzim pe concetăţenii noştri maghiari afirmând public, cu conştiinţa curată, că „maghiaritatea mea nu are nimic de-a face cu Ungaria ca stat, ci cu limba şi cultura”???

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite