Ministrul Justiţiei, Raluca Prună: Confiscarea extinsă se va aplica în cazul mai multor infracţiuni

Raluca Prună, despre confiscarea averilor

Confiscarea extinsă se va aplica în cazul mai multor infracţiuni decât se aplică în prezent. Proiectul de lege, care a fost lansat în dezbatere publică, va transpune în legalitate o directivă europeană privind conficarea extinsă, susţine ministrul Justiţiei, Raluca Prună, care a venit joi la Adevărul Live.

Ştiri pe aceeaşi temă

Raluca Prună a mai vorbit despre Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), dar şi despre motivele pentru care încrederea românilor în justiţie şi în sistemul judiciar a scăzut.
 
Adevărul: De ce credeţi că a scăzut încrederea românilor în justiţie?

Raluca Prună: A fost şi pentru mine destul de surprinzător să văd că încrederea populaţiei din România în justiţie este la 35% şi a existat o scădere de 13 puncte procentuale. Am intenţia să rog CSM să se aplece asupra acestei situaţii şi să vadă ce anume a generat această scădere. suntem la 10 pouncte procentuale de media europeană. Trebuie spus că România nu se situează la o încredere mai mică decât alte state membre şi încrederea populaţiei este în mod firesc mai mare în ţările mai curate, cum ar fi Olanda, unde procentajul este de 70%.

Nu aş vrea să speculez, dar cred că mare parte din imaginea pe care publicul din România o are despre justiţie se datorează şi anumitor expuneri care de multe ori sunt prea mari în staţiul public. Şi când spun expunere nu mă refer nepărat la faptul că presa vorbeşte, în mod fresc şi legitim, despre ceeea ce se întâmplă în materia asta cu cauzele importante, în sensul că sunt persoane expuse public, ci există şi situaţii, din păcate mai numeroare, într-un an electoral în care magistraţii însuşi ies şi se expun cred eu uneori fără să aibă în vedere că se expun. De exemplu, faptul că în spaţiul public de câteva luni bune, se vorbeşte de către asociaţii de magistraţi şi se induce în spaţiul publice ideea aceasta că este ceva în neregulă cu acest sistem. 

Sunt cauze în care publicul crede că pedepsele date pentru cazuri grave sunt pedepse mult prea mici. Spun asta şi pentru că am fost personal în penitenciare şi atunci când vezi persoane care primesc 4 ani cu executare pentru un prejudiciu de 700 de lei prin compartaţie cu 2 ani de închisoare cu suspendare pentru prejudicii de zeci de milioane de euro, probabil că toate lucruile acestea au un efect asupra imaginii justiţiei şi încrederii.

Ce se întâmplă cu Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI)?

Agenţia aceasta este o agenţie naţională de administrare a bunurilor indisponibilizate, adică a bunurilor sechestrate în cursul unui proces penal. După aceea, după ce am o hotărâre definitivă, de recuperare a prejudiciilor, nu se mai ocupă această agenţie, ci ANAF, printr-o direcţie specială.

Cu ANABI suntem în etapa în care am început să facem recrutările de personal. Funcţională este, însă nu la modul că am putea acum să punem pe masă rezultate concrete, dar avem un sediu, am început să recrutăm personal şi eu cred că la sfârşitul anului vom putea pune şi cifre pe masă. Nu este un proces simplu. Într-o primă etapă, recrutarea personalului se face prin detaşare de la alte instituţii  pentru că şi personalul acesta trebuie să fie specializat, nu poţi începe o instituţie nouă recrutând în exclusivitate persoane cre se află şla începutul unei cariere. Am cerut detaşarea unor experţi financiari, poliţişti de la ANAF, de la MAI, de la CSM, deci încercăm să facem funcţională această echipă.

Cum staţi cu specialiştii?

O parte din personal va fi asigurat prin detaşare şi urmează să lansăm un concurs pentru ocuparea restului de posturi. Vom împărţi aceeaşi clădire cu DNA, până atunci avem un sediu temporar care este complet funcţional.

Despre confiscarea extinsă

Cu confiscarea extinsă am lansat în dezbatere publică un proiect. El se adaugă la un cadru legislativ care există. Ceea ce facem prin acest proiect este să transpunem în legalitate o directivă europeană privind conficarea extinsă.

Ce aduce nou proiectul faţă de actuala legislaţie?

Spre exemplu, la o listă care acum prevede confiscarea extinsă a averii şi care este prevăzută în Codul Penal, noi am decis să nu mai avem o asemenea listă, ci să extindem confiscarea la mai multe infracţiuni, ceea ce eu cred că este un pas destul de mare. Şi urmează să vedem cum vom reuşi să promovăm acest proiect în Parlament. Intenţia mea este să promovăm acest proiect într-o Hotărâre de Urgenţă în Parlament, pentru că dacă într-adevăr toată lumea este serioasă când spune că este o prioritate să recuperăm prejudiciile, atunci fiecare actor instituţional trebuie să acţioneze în aşa fel încât proiectul să intre în vigoare.

În ultimul an am văzut că există un consens cu privire la importanţa luptei împotriva criminalităţii şi recuperării prejudiilor. Rolul unei sentinţe penale este şi acesta, nu numai acela de a trimite pe cineva să execute o pedeapsă. Rolul este să şi recuperăm ceea ce s-a furat, dar şi roadele a ceea ce s-a furat.

Despre tratament preferinţial pentru puşcăriaşii „de lux”

De când mi-am preluat mandatul am trimis inopinat, din motive legitime, corpul de control la mai multe penitenciare. Aşa am constatat că, într-adevăr, în anumite penitenciare, rigoarea cu privire la tratamentul aplicat anumitor persoane aflate în detenţie nu este aceeaşi. Persoanele „bogate” au acces la avocaţi, lucru pe care foarte mulţi din detenţie nu îl au, mulţi dintre ei nici nu înţelg ce li se întâmplă. Şi având acees la avocaţi, ei fac uz de tot ceea ce prevede legea. Aşa se explică de ce astăzi avem atât de multe plângeri la CEDO. Avem situaţia de copy-paste, multe persoane şi cele care nu au acces la avocat pot depune astfel de plângeri.

Cei care folosesc legea, dar în limita legii, asta este. Eu mă gândeam la cel care se duce să dea o şpagă la gardian şi în loc să stea într-un pat rupt, stă într-un apartament cu antenă satelit.

E posibil să existe, însă eu nu am văzut aşa ceva. Şi am să invoc vizita pe care am făcut-o săptămânile trecute la Poarta Albă unde există un sector de persoane vulnerabile, persoane publice să spunem. Şi eu am intrat în acest loc şi nimeni nu avea niciun apartament. Era un dormitor cu 15 paturi, nimic excepţional.

Îmi aduc aminte o vizită din 2001 sau 2002 la Rahova, când mi s-a interzis accesul la „vip-uri”, cum le spuneau. Sigur că putem specula că au nu ştiu ce apartamente. Nu am indicii, nici de la Corpul de Control, că aşa ceva s-ar întâmpla.

Sigur, au existat cazuri izolate, am primit sesizări de la ANP, eu ca ministru al Justiţiei trebuee să fiu riguroasă. Nu pot să vin să spun „există corupţie în sistemul penitecniar”. Am cerut date de la ANP şi avem în 2016 un singur caz de agent de la Târgu Jiu care a primit mită pentru a crea un beneficiu persoanei aflate în detenţei. Există o percepţie, dar una poate crede opinia publică, şi alta pot spune eu şi pot susţine cu probe.

Pentru cei care nu-şi permit să plătească un avocat, trebuie să găsim o soluţie. Problema privind condiţiile din penitenciare nu este de 2-3 ani, este de cel puţin 16 ani. Eu nu pot să fac penitenciare peste noapte. Pentru construcţia unui penitenciar este nevoie de aproape 60 de luni, pentru că trebuie să faci un studiu de prefazibilitate, concluziile lui trebuie trimise la Ministerul de Finanţe pentru a fi aprobate. Apoi trebuie să faci un studiu de fezabilitate, apoi trebuie să faci proiectul efectiv, construcţia. Toate aceste lucruri durează 60 de luni. Dar asta în condiţii ideale, când totul merge bine, construcţia unui penitenciar durează 5 ani.

Despre eliberările condiţionate

Eu am cunoscut la Poarta Albă o persoană care făcea agricultură şi pentru a-şi pune motorină în tractor a furat nişte resturi de motorină dintr-un vagon şi instanţa a stabilit un prejudiciu de 700 de lei şi a primit persoana care avea două astfel de fapte, 4 ani cu executare.

Pentur o persoană care nu este recidivistă, este o persoană care nu va învăţa. Este o persoană care a fost în refuz de hrană, a spus că i s-a făcut o nedreptate şi preferă să moară.

Tot la Poartă Albă am întâlnit persoane în regim deschis şi semideschis care aveau recomandări foarte bune şi primeau 3-4 amânări de la instanţă care spunea că nu s-au îndreptat.

Am văzut o hotărâre de amânare a eliberării condiţionate. Persoana fusese condamnată în 2013 şi ajunsese la eliberarea condiţionată şi judecătorul spune aşa: „Nu ai fost implicat în activităţi lucrative în 2010”, în condiţiile în care persoana era liberă atunci, şi mai rău decât atât, i se reproşa persoanei respective că nu a participat la elaborarea unei lucrări ştiinţifice. Iar această persoană mi-a zis aşa: „Eu am 12 clase şi nu pot să scriu nicio lucrare ştiinţifică, deci nu pot să înţeleg de ce un judecător îmi cere mie să scriu o lucrare ştiinţifică”.

Această hotărâre fusese dată cu câteva luni în urmă. Eu înţeleg şi încărcătura din instanţă, dar toată lumea trebuie să se aplice asupra dosarelor şi să nu mai facă copy-paste pentru că nu-mi explic eroarea de ani decât printr-un copy-paste, probabil că o fi avut o hotărâre mai veche şi a schimbat doar anul.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: