Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, şi-a dat azi demisia, în urma bâlbelor de la Operă. El a fost criticat şi de preşedintele Klaus Iohannis
0
Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a demisionat, miercuri, la cererea prim-ministrului Dacian Cioloş, în contextul celor trei săptămâni de conflict la Opera Naţională Bucureşti. Aceasta este a treia demisie pe care o înregistrează cabinetul Cioloş. "Domnule Prim-Ministru, mi-aş dori ca reformele pe care le-am iniţiat să fie continuate", scrie Vlad Alexandrescu, pe contul său de Facebook.
UPDATE: Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, miercuri seară, la ceremonia de învestire a lui Cristian Ghinea în funcţia de ministru al Fondurilor Europene, că situaţia de la Opera Română a fost "un contraexemplu de implicare a unui minister", el spunând că a avut alte două nemulţumiri majore legate de activitatea Guvernului.
Klaus Iohannis a mai spus că una din nemulţumirile sale legate de Guvern este modul în care a fost gestionată situaţia de la Opera Română.
"O a treia nemulţumire înţeleg că este în curs de rezolvare şi se referă, evident, la ceea ce s-a întâmplat la Opera Naţională.
Au rămas puţine greşeli imaginabile care nu au fost făcute la Operă", a declarat preşedintele.
Potrivit acestuia, ceea ce s-a întâmplat la Opera Română a fost "un contraexemplu de implicare a unui minister".
UPDATE: Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a confirmat că şi-a dat demisia, într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, pe care vi-l redăm în continuare.
"Domnule Prim-Ministru,
În faţa rezistenţei opace la schimbarea structurală pe care am încercat să o iniţiez, să o dezvolt şi să o pun în practică în instituţiile de cultură din România, în faţa ostilităţii nedezminţite a aparatului refractar la regândirea modalităţilor de funcţionare a instituţiilor publice de cultură, a relaţiei dintre sectorul independent şi cel public, vă prezint demisia mea.
În mandatul scurt pe care l-am avut, am fost preocupat în primul rând să redau Ministerului Culturii credibilitatea şi importanţa pe care administraţia culturală trebuie să o aibă într-o societate europeană modernă. Punctual, am încercat o reorganizare a Institutului Naţional al Patrimoniului şi am cerut criterii precise care să reglementeze restaurarea patrimoniului naţional, în situaţia urgentă a deteriorării lui accelerate. Am iniţiat grupul de lucru pentru redactarea Codului Patrimoniului. Am creat primul mecanism de finanţare prin care Statul Român poate cumpăra opere de artă românească de pe piaţa liberă prin subscripţie publică, iar cea dintâi operaţiune din cadrul acestui mecanism este campania pentru achiziţia lucrării „Cuminţenia Pământului” a lui Constantin Brâncuşi. Am cerut refacerea dosarului pentru înscrierea ansamblului Brâncuşi de la Târgu Jiu în patrimoniul UNESCO. Am dat expresie aşteptării a zeci de mii de români, înscriind situl arheologic şi natural de la Roşia Montană în Lista Indicativă UNESCO. Am intervenit direct în şantiere, oprind distrugerea monumentelor istorice din Piaţa Romană din Bucureşti şi din Parcul Romanescu din Craiova. Am creat cadrul strategic pentru transformarea muzeelor româneşti din instituţii pasive, în instituţii deschise publicului, participative. Pentru prima oară în România, muzeele au fost alăturate sectoarelor creative, demarând, sub umbrela Guvernului, un proces amplu de identificare a soluţiilor inovatoare care să relaţioneze comunitatea muzeală cu cea creativă.
În aria industriilor creative, a dialogului cu societatea civilă culturală, a implicării expertizei existente pentru revitalizarea şi relansarea unor subiecte legate de spaţiul cultural emergent, am constituit grupuri de lucru, platforme şi modalităţi concrete şi dinamice de consultare publică. Permanentizarea lor este necesară pentru consolidarea unei reforme efective în cultură.
De asemenea, am încercat să aduc o viziune nouă şi să scot managementul instituţiilor publice de cultură dintr-o stare anchilozată şi letargică.
În domeniul cinematografiei, am lansat un şantier vast menit să reechilibreze distanţa dintre reuşitele calitative ale cinematografiei româneşti în ţară şi în lume şi disfuncţionalităţile unui sistem administrativ şi instituţional vetust şi depăşit de viteza excepţională de evoluţie a sectorului. Peste câteva zile, la Cannes, urma să semnez, o nouă convenţie între CNC-ul românesc şi CNC-ul francez. De asemenea, concursul CNC va avea un nou regulament, iar sălile de cinema din România vor beneficia prin programul „Oraşe europene” de o relansare a ideii de cinematografie de artă. Aceasta ilustrează doar o parte din marele şantier dedicat filmului derulat în mandatul meu.
Sistematizarea şi predictibilizarea instrumentelor de susţinere financiară ale Ministerului Culturii, consolidarea proiectelor prioritare (prin alocare directă), lansarea programelor de finanţare prin concurs de proiecte CultIN şi ACCES şi începerea unui proces de reformare a AFCN sunt alte fapte ale mandatului meu, în condiţiile în care am preluat un minister în care o treime din posturi erau vacante şi salariile sunt cele mai mici din întregul sistem central-administrativ.
Strategia culturală sectorială, legitimarea unor politici culturale pe termen lung au fost şi ele pe agenda prioritară a mandatului.
În cele aproape şase luni de ministeriat, am întreţinut o comunicare intensă, zilnică, cu spaţiul public şi partenerii instituţionali, dorind astfel să transparentizez procesul decizional. Am adus alături de mine oameni tineri, dinamici şi persoane cu bogată expertiză profesională, cu certitudinea că echipa pe care am construit-o va pereniza, în domeniul public, dinamica reformei. Presiunea timpului, resursele limitate şi dorinţa de a da un semnal puternic în favoarea reformei au ajuns în acest moment să fie, din păcate, un handicap major pentru continuarea mandatului meu. Schimbări dictate doar de buna credinţă au dus la explozii instituţionale neaşteptate şi la o situaţie intolerabilă la Opera Naţională, una dintre instituţiile publice de cultură care s-au dovedit cel mai rezistente la o funcţionare modernă, europeană. Această situaţie nu face decât să exemplifice o problemă gravă a sistemului, problemă pe care inerţia şi lipsa de acţiune consecventă nu o vor putea rezolva. Domnule Prim-Ministru, mi-aş dori ca reformele pe care le-am iniţiat să fie continuate. Cred că, în situaţia în care forţe dintre cele mai retrograde, ostile schimbării, care se împotrivesc unor mecanisme fireşti de reînnoire şi de întinerire a sectorului artistic şi muzeal din România au devenit atât de sonore în spaţiul public, reforma pe care am început-o este periclitată şi, de aceea, depun în mâinile Dvs., domnule Prim-Ministru, mandatul meu de Ministru al Culturii", a scris Vlad Alexandrescu.
UPDATE: Suciu, întrebat despre demisia lui Alexandrescu: Nu e o solicitare publică; când va deveni, voi anunţa
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Suciu, a fost întrebat, miercuri, despre demisia ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, el spunând că nu este o solicitare a premierului în acest sens care să fie publică, în acest moment, şi că atunci când subiectul va deveni unul public va anunţa.
Întrebat, după şedinţa de Guvern, dacă Cioloş i-a cerut demisia lui Alexandrescu şi dacă acesta a demisionat, Suciu a răspuns: ”Nu şi nu”.
El a adăugat că premierul a avut miercuri o discuţie cu Vlad Alexandrescu, despre situaţia de la Operă. Suciu a precizat că el nu a asistat la această discuţie.
La insistenţele jurnaliştilor despre posibilitatea ca în cursul acestei întâlniri premierul să-i fi solicitat demisia ministrului Culturii, Dan Suciu a replicat: ”În momentul în care acest subiect va deveni unul public, vă voi anunţa. Nu este o solicitare publică, acum, manifestată ca atare”.
Înaintea încheierii şedinţei de Guvern, surse guvernamentale au declarat că Vlad Alexandrescu şi-a înaintat demisia din funcţia de ministru al Culturii, la cererea premierului.
UPDATE: Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, nu a putut afirma încă oficial: „Premierul nu i-a cerut demisia ministrului Culturii şi nu şi-a dat demisia. Desigur, au fost discuţii despre situaţia de la Opera Naţională. Eu nu am participat la discuţii. Nu este nimic public deocamdată, vă voi informa când va fi public.“
UPDATE: Dan Suciu, purtător de cuvânt al Guvernului: „Corpul de Control al premierului va merge săptămâna viitoare la Opera Naţională Bucureşti“. Întrebat dacă la Opera Naţională va merge şi Corpul de Control al Ministerului Dezvoltării, Suciu a răspuns că doar al premierului.
Opera Naţională Bucureşti a fost scena unor conflicte deschise între noua conducere, dirijorii Vlad Conta şi Tiberiu Soare, şi balerinul Johan Kobborg, care avea atribuţii de coordonare a Companiei de balet. Proaspăt numit în funcţia de director interimar al ONB, pe 4 aprilie, Tiberiu Soare a decis să şteargă numele lui Johan Kobborg de pe site-ul instituţiei, acolo unde era menţionat ca director al Corpului de balet, motivând că o asemenea funcţie nu există în organigramă.
Senatul UNITER şi Ion Caramitru au cerut, luni, prim ministrului Dacian Cioloş să-l demită pe ministrului Culturii ”pentru gravele şi repetatele încâlciri, comportamentul discreţionar şi abuziv faţă de managerii unor instituţii de cultură, situaţia conflictuală fără precedent, pe care a creat-o şi întreţinut-o la Opera Nalională din Bucureşti”.
În replică, Vlad Alexandrescu a răspuns că intenţiile sale, declarate încă de la începutul mandatului, au fost acelea de a ”produce o ameliorare, prin reformă, a instrumentarului administrativ şi legislativ dedicat instituţiilor publice de cultură”.
Vlad Alexandrescu a preluat funcţia de ministru al Culturii din noiembrie 2015, odată cu instalarea Guvernului Cioloş. El este conferenţiar la catedra de limba şi literatura franceză a Universităţii Bucureşti, fost ambasador al României la Luxemburg, fiu al arheologului Petre Alexandrescu şi nepot al criticului Tudor Vianu.
Citeşte şi: Scandalul de la Operă l-a costat capul pe ministrul Culturii
Se încarcă comentariile...
