România nu are la ora aceasta un guvern învestit cu puteri depline, nu are încă un prim-ministru desemnat, nu dispune de un buget aprobat de Parlament pentru anul care vine. Ca o consecinţă firească, legică, cum se spunea în socialism, leul parcurge o perioadă de instabilitate fiind zilnic îngenuncheat de valutele străine. E vorba despre un fenomen ce are toate şansele să conducă în viitor la creşteri de preţuri care vor anula dintr-un condei creşterile salariale anunţate a intra în vigoare în prima lună a lui 2017.

Multe dintre aceste rele îşi află cauza în slaba calitate a clasei politice româneşti, în vădita ei incapacitate şi în refuzul de a se fi reformat şi altfel decât declarativ, în pofida avertismentelor severe primite din partea unei părţi a populaţiei îndată după tragedia din clubul Colectiv.

La rândul lor, nenumăratele defecte ale politicienilor români post-decembrişti îşi găsesc originea în caracterul furat, confiscat, nedesăvârşit al Revoluţiei române din decembrie 1989, în caracterul malformat, manipulatoriu al multora dintre evenimentele ce s-au succedat pe tot parcursul anului 1990. Un vârf de sarcină intervenind în iunie 1990, în zilele Marii Mineriade, care a avut imense costuri practice şi de imagine. O acţiunea iresponsabilă ce a trimis ţara la periferia lumii civilizate, condamnând-o la ani buni de izolare. Atunci, guvernele occidentale au preferat să întrerupă dialogul cu o putere politică ce dădea numeroase şi îngrijorătoare semne că nu este în nici un fel nici dornică, nici pregătită să conducă ţara spre autentică democratizare. Ci e înclinată mai curând spre totalitarism.

Mineriada din 13-15 iunie, intervenită la nici o lună după covârşitoarea victorie în alegeri a lui Ion Iliescu şi a FSN, s-a situat în afara oricărei logici politice.

Conducătorii din acea vreme a României, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu nu şi-au asumat nici cea mai mică responsabilitate pentru atrocităţile comise în acele zile, preferând să inventeze vini imaginare puse în cârca partidelor şi a presei de opoziţie, a intelectualilor şi a societăţii civile aflată atunci în proces de coagulare.

Grupul Iliescu- Roman- Măgureanu – Voican  Voiculescu a întors ţara la mentalitatea şi conduita stalinismului primar de cea mai joasă speţă, a comandat şi legitimat mişcările anarhice ale unei categorii sociale – minerii- ce a instituit teroarea în Bucureşti. Respectivii şi-au subordonat principalul mijloc de informare, TVR, în complicitate cu conducătorii ei de atunci, Răzvan Theodorescu şi Emanuel Valeriu, instituind un adevărat război psihologic al cărui rost a fost acela de a explica în propriul lor interes şi pentru propria lor supravieţuire politică dezastrul al căror artizani au fost. 

În cursul zilei de ieri, Parchetul Militar a făcut anunţul potrivit căruia a fost decisă punerea în mişcare a urmăririi penale împotriva numiţilor Iliescu Ion, Roman Petre, Voican- Voiculescu Gelu, Măgureanu Virgil, Cozma Miron şi Sârbu Adrian acuzaţi că ar fi decis, organizat şi coordonat un atac sistematic asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei Capitalei.

E de sperat că de astă dată urmărirea penală va fi dusă la bun sfârşit, fără nici o imixtiune din partea politicului acaparator, dar şi că timpul şi viaţa vor fi îngăduitoare cu sus-numiţii. Astfel încât ei să aibă timpul de a plăti aşa cum se cuvine pentru toate fărădelegile comise în primii ani de după 1989.