Marian Munteanu, candidatul coanei Joiţica?

Se speculează intens că învestirea d-lui Marian Munteanu în calitate de candidat al PNL la primăria generală a Bucureştiului nu e defel întâmplătoare. Că nu ar fi nici pe departe rezultatul panicii ce ar fi cuprins conducerea partidului, îndată după ce DNA-ul şi-a arătat colţii d-lui Ludovic Orban şi după ce acesta a renunţat nu numai la candidatură, ci şi la toate funcţiile din partid.

Se spune cu oarecare insistenţă nu doar că abandonul d-lui Orban ar fi fost  primit cu uşurare având în vedere sondajele de opinie ce nu îi erau tocmai favorabile, ci chiar cu încântare. Şi aceasta fiindcă readucerea în actualitate a d-lui Marian Munteanu şi prezentarea acestuia drept „candidatul perfect” de doamna Alina Gorghiu, o perfecţiune ce ar fi primit şi înalta viză a celui mai odihnit fiu al poporului, dl. Klaus Iohannis- fapt negat în cursul zilei de vineri de un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale- ar fi fost pregătită mai demult. Unii adepţi ai acestei teorii avansează chiar şi data exactă a declanşării primei etape a acestui plan diabolic. E vorba de seara de 16 februarie, atunci când, cu ocazia unei apariţii la Realitatea tv, dl. Marian Munteanu a primit oarecum pe neaşteptate jurământul de credinţă al d-lui Rareş Bogdan, un apropiat al PNL. Dl. Bogdan s-a angajat- lucru ciudat şi total neconform cu deontologia jurnalistică- să îi fie d-lui Munteanu un fel de chibiţ electoral.

Planul pare să fi fost încă şi mai complex, mai baroc chiar. Dobândeşte pe alocuri caracterul unui veritabil thriller psihologic în momentul în care alţi condeieri insistă asupra informaţiei că dl. Munteanu s-ar fi văzut nu doar cu d-na Alina Gorghiu, ci şi cu dl. Mihai Gâdea, directorul Antenei 3 tocmai în Statele Unite. Iar cum, după cum bine ştim, America e ţara tuturor posibilităţilor, nu ar fi fost deloc imposibil că tocmai acolo să se fi examinat şi evaluat posibilitatea ca dl. Munteanu să pună de o revenire, una defel oarecare, ci tocmai în postura de edil-şef al Capitalei.

Nu cred că ar trebui să punem prea mare preţ pe astfel de scenarii. Şi chiar dacă ele ar conţine totuşi un miez de adevăr, ceea ce contează nu e nicidecum faptul că dl. Marian Munteanu şi-ar dori o spectaculoasă revenire în viaţa publică. Ci faptul că PNL acceptă că o astfel de revenire să se producă pe socoteala şi în detrimentul său. Oricât ar susţine comunicatele partidului altceva, oricât ar vrea PNL-ul şi d-na Gorghiu altceva, ideea că reacţiile pronunţat negative la adresa opţiunii PNL nu ar decât reflexul luptei electorale, al opiniilor stângii şi al unor ONG-uri obişnuite să aibă şi să li se dea mereu dreptate nu prea stă în picioare. Lucrurile stau, în opinia mea cu totul altfel. Nu însă şi mai favorabil pentru PNL.

Admit că dl. Ludovic Orban nu a fost chiar preferatul absolut al actualei conduceri a PNL. Că vechimea în partid şi militantismul dincolo de orice tăgadă al d-lui Orban, fidelitatea sa faţă de partid au contat mult în desemnarea drept candidat la Primăria Bucureştiului. Se prea poate, de asemenea, ca sondajele să nu îi fi fost tocmai favorabile politicianului cu veleităţi de show-man. Dincolo de toate acestea, cred că punerea sub învinuire a d-lui Orban a luat totuşi pe nepregătite conducerea PNL. Şi că lovitura primită de aceasta a fost una dură. Or, tocmai din aceste motive mi se părea firesc ca, ajuns la a treia încercare, partidul, vârfurile acestuia să se mobilizeze şi să adopte soluţia radicală. Soluţia cea mai curajoasă. Soluţia cu adevărat liberală. Aceea de a desemna drept candidat pe unul dintre liderii de primă linie ai partidului.

M-aş fi aşteptat ca d-na Gorghiu, dl. Blaga, dl Predoiu, dl, Ilie Bolojan să aibă cultura politică necesară, acea cultură de natură să le reamintească detaliul că în marile democraţii occidentale, o candidatură la primăria Capitalei ţării e plină de semnificaţii. Aş fi dorit ca liderii PNL să ştie că mulţi dintre preşedinţii Franţei au fost, înainte de a ajunge la Elysée primari ai Parisului şi că destui preşedinţi ai SUA au deţinut în prealabil posturi de guvernatori. Poate că înainte de a-l fi calificat pe fostul preşedinte Traian Băsescu drept „epuizat politic”, aşa cum a făcut-o marţi seara în soporifica ei apariţie la TVR, d-na Alina Gorghiu s-ar fi cuvenit să îşi amintească detaliul că în octombrie 2004 competiţia electorală pentru preşedinţia României s-a restartat după ce primarul de atunci al Bucureştiului, lider de partid, dl. Traian Băsescu, a decis să candideze, înlocuindu-l peste noapte pe „epuizatul” domn Theodor Stolojan.

Nu dispunem pentru moment de nici cel mai mic indiciu că PNL s-ar gândi să îşi reconsidere poziţia în privinţa candidaturii d-lui Marian Munteanu. Totuşi, e ciudată distanţarea d-lui Klaus Iohannis, chiar dacă ea s-ar putea explica prin dorinţa preşedintelui de a mai sublinia o dată ideea că domnia-sa nu depăşeşte defel cadrele, litera şi spiritul Constituţiei. Nici dl. Vasile Blaga nu se arată din cale afară de vorbăreţ. Dl. Marian Munteanu e apărat, reconsiderat, refistolat, albit, înnălbit doar de d-na Alina Gorghiu. Să fie oare acesta semnul că dl. Munteanu va ajunge să fie candidatul Alinei Gorghiu aşa cum domn Nae Caţavencu era să fie candidatul exclusiv al coanei Joiţica?