Am scris că manifestaţia a fost una impresionantă: da, a fost. Poate nu atât prin numărul de persoane prezente, care oricum a fost unul semnificativ (peste 1000 de persoane) cât mai ales prin calitatea acestora. Toată lumea a venit că aşa a dorit, nu că a fost adusă, au dat din timpul lor pentru problemele importante ale ţării. Orice eveniment al societăţii civile trebuie susţinut, cu atât mai mult cu cât nici un partid politic parlamentar nu a ridicat obiecţii importante asupra acestei nedreptăţi istorice.

Evenimentul este organizat de către asociaţia Calea Neamului şi se opune noilor prevederi ale Codului Administrativ şi care prevăd utilizarea limbii  grupurilor etnice minoritare şi în unităţile administrative unde procentul acestora nu depăşeşte 20% din populaţie.

Zeci de steaguri tricolore şi mesaje de susţinere a românilor din centrul ţării au fost afişate de cei prezenţi la eveniment. S-au afişat şi mesaje prin care se cita Constituţia României, participanţii solicitând respectarea acesteia.

Practic, este vorba despre un troc politic, o înţelegere peste capul românilor între PSD şi UDMR, cu privire la segregarea pe criterii etnice şi marginalizarea nu doar a comunităţilor româneşti din centrul ţării, dar mai ales a celor maghiare. Acestea sunt private de dreptul de a comunica, studia şi automat a munci în toată România.

Pentru a-şi conserva voturile politice, UDMR preferă izolarea totală a minorităţii maghiare şi privarea acestora de dreptul de a studia în orice universitate din România. Ori fără cunoaşterea limbii române etnicii maghiari sunt obligaţi să se izoleze în comunităţile mici şi sărace din care fac parte, sau forţaţi să părăsească ţara, cu precădere către Ungaria. Cine intră acum în judeţele centrale ale României poate cu uşurinţă observa sărăcia dar şi faptul că vorbim de o comunitate îmbătrânită, fără o perspectivă.

Cum poate deveni un etnic maghiar doctor, inginer sau contabil când UDMR îi forţează să nu înveţe limba română, cea care le oferă o şansă imensă. Asta pentru ca aristrocraţia bugetară UDMR-istă să aibă acces în continuare la funcţiile şi banii publici, să se comporte în continuare ca nişte baroni.

Românii plecaţi dincolo de graniţele ţării sunt cel mai bun exemplu. Deşi comunitatea de români din Italia, Spania sau Anglia este una impresionantă, conaţionalii noştri s-au integrat perfect în societatea ce i-a adoptat învăţând limba de acolo. Acest lucru i-a salvat de izolare şi le-a permis accesul la locuri de muncă bine plătite.

Practic Codul Administrativ la momentul de faţă dă o puternică lovitură Constituţiei României şi caracterului prevăzut de stat naţional. Ne dorim, nu ne dorim, legea supremă prevede la articolul 1, adică la căpătâiul ei, cum că: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil“.

Articolul 13 din Constituţie vine să completeze şi mai în clar acest mesaj: „În România limba oficială este limba  română“. Ori această prevedere este aplicată pe tot teritoriul naţional, la toate nivelurile administraţiei publice, fie ea locală sau centrală. Codul Administrativ în forma sa încalcă nu doar unul ci mai multe prevederi ale legii supreme şi în mod normal ar trebui Curtea Constituţională să se sesizeze asupra caracterului neconstituţional. Însă ce facem atunci când toate instituţiile statului nu mai sunt funcţionale şi sunt preluate în interese private sau ale unor state străine?

Ţări importante din Europa au refuzat să adopte prevederi similare pe de o parte pentru a evita izolarea acelor comunităţi, pe de alta pentru a pune frână extremismului pe criterii etnice. În Ungaria nici nu se pune problema de aşa drepturi, cei care ar ridica astfel de propuneri fiind pe loc catalogaţi drept spioni sau trădători.

De asemenea prevederea ridică probleme imposibil de aplicat: autorităţile locale vor fi nevoite să angajeze în toate instituţiile cunoscători ai limbii minorităţii. Ori acest lucru este practic imposibil deoarece cei care îndeplinesc aceste criterii sunt tocmai minorităţile. Deci practic vorbim de o birocraţie de stat, plătită din bani publici, prin care posturile din administraţia publică vor fi ocupate de o minoritate etnică, asta deşi comunitatea este formată în majoritate din români.

Dar nu doar atât. Comunicarea cu aparatul central de stat va fi îngreunată de faptul că documentele vor necesita o dublă prelucrare, adică se vor prelua informaţii în limba minorităţii, dar transmiterea mai departe va fi viciată de prelucrarea în limba română.

Înţelegerea dintre PSD şi UDMR dăinuie de mai bine de 30 de ani. După fraudarea majoră a alegerilor europarlamentare, acolo unde UDMR a obţinut două mandate pe baza voturilor primite în judeţe fără etnici maghiari, o nouă lovitură se aplică românilor. Nu putem la moment să spunem dacă nu cumva PSD este condus în fapt de către UDMR, sau dacă UDMR este varianta pentru maghiari a PSD. Ambele sunt grave.