Majorările salariale şi măcinatul în gol

În ultima şedinţă de guvern pe care a prezidat-o, dl. Victor Ponta şi-a ţinut promisiunea, vrând să dovedească că, în pofida a ceea ce susţine DNA, este un om de onoare.

Cabinetul demisionar a emis, aşadar, o OUG prin care urmau să se majoreze cu 15% salariile angajaţilor din învăţământ. Astfel încât dascălii, precum medicii, să încheie anul 2015 cu o creştere salarială totală de 25%.

 La scurtă vreme după aceea, un parlamentar PSD a plusat, că doar unde merge mia, merge şi suta dar şi invers, şi a propus ca de la 1 decembrie să fie mărite cu 10% salariile şi celorlaltor categorii de bugetari. Cu un entuziasm cum nu s-a mai înregistrat din ziua în care parlamentarii, stimulaţi de discursurile antologice la capitolul demagogie şi nesimţire ale lui Anghel Stanciu şi Cristiana Anghel, şi-au votat pensii speciale, legea a fost adoptată. 319 voturi pentru, 1 vot împotrivă, 7 abţineri.

Pesediştii au votat „pentru” fiindcă nu puteau să facă altfel. Îl reconsideră ei, după modelul comunist şi la ordinul noului lider, dl. Liviu Dragnea, pe fostul lor şef Victor Ponta, îl dau uitării, nu îl poftesc la şampania de final de guvernare, aproape că sunt de acord să îl trimită la închisoare pe dl. Dan Şova, prietenul de nădejde şi de afaceri necurate al aceluiaşi fost, dar nu pot să respingă o lege socotită a fi reflexul concret, în buzunarul bugetarilor al succeselor guvernării PSD. După spusele d-nei Raluca Turcan, parlamentarii PNL ar fi votat legea „de jenă”. De fapt, au votat-o şi ei tot din calcule şi din considerente electorale. Căci liberalii, aşa dezorganizaţi cum sunt şi cam fără cap, şi la propriu, şi la figurat, tot mai speră într-o minune şi într-un vot care să îi aducă la guvernare pe ei şi pe eternul lor candidat, dl. Cătălin Predoiu, la finele anului viitor.

Imediat după vot, dar şi cu ocazia interviului de la TVR de săptămâna trecută, preşedintele Klaus Iohannis a reacţionat rezervat, spunând că va promulga sau nu legea numai după ce va avea la dispoziţie o analiză economico-financiară convingătoare. Dacă nu cumva chiar proiectul de buget. Zicere înţeleaptă căci nu e tocmai de colea să pui în joc 5 miliarde de lei pe care nu prea e sigur că vistieria ţării îi va avea anul viitor pentru a susţine respectivele măriri. Cu prudenţă s-a pronunţat şi premierul Dacian Cioloş, spunând că nu a venit la Guvern cu gândul de a tăia, dar nici de a face risipa. Şi dl. Cioloş a spus că are nevoie de analize temeinice ca şi de cercetarea proiectului de buget pe anul 2015, altul decât cel servit de specialiştii guvernului Ponta. Lucru perfect legitim.

Am urmărit la televizor audierea de comisiile de specialitate din Parlament a doamnei Anca Paliu Dragu, în acel moment candidat la postul de ministru de Finanţe. A fost o audiere de excepţie, doamna Dragu dovedind cu vârf şi îndesat a fi omul potrivit la locul potrivit. Dar oricât de competentă, de expertă, de rapidă ar fi doamna Dragu, mă îndoiesc că în cele nici zece zile de când se află în post, a putut să facă o analiză riguroasă a impactului bugetar al măririlor salariale votate de Parlament. Cu atât mai mult mă îndoiesc că a croit bugetul în forma lui definitivă. Lucru pe care doamna Dragu l-a şi recunoscut, de altfel. Mă tem că preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea fără a fi în posesia analizei dorite. Dacă nu cumva chiar fără a se consulta cu dl. Cioloş. Cam la fel cum, în urmă cu mulţi ani, predecesorul său la Cotroceni, dl Traian Băsescu, a promulgat legea dublării salariilor profesorilor. Salarii pe care pe urmă, acelaşi Traian Băsescu le-a tăiat cu mai mult de 25 % decât a recunoscut, minciuna fiind a doua natură a personalităţii sale. Dublarea decisă de dl. Băsescu nu s-a produs niciodată deoarece punerea în aplicare a legii a fost amânată definitiv printr-o OUG emisă de guvernul Tăriceanu. Un lux pe care Cabinetul Cioloş nu şi-l poate permite.

 Până la urmă e clar că dl. Iohannis nu avea prea multe soluţii. O decizie de nepromulgare l-ar fi costat extrem de scump. Costurile nu s-ar fi limitat la capitolul imagine şi popularitate, oricum în scădere destul de accentuată la nici un an de la preluarea mandatului. Nu erau excluse proteste, greve, mitinguri, mişcări de stradă. Cârcotaşii îi puteau aminti preşedintelui că s-a făcut frate cu Dracul, adică cu generalul Oprea, spre a-şi tripla salariul. Fapt ce nu i-ar fi căzut tocmai bine fostului primar al Sibiului după afacerea necurată cu casa din plin centrul oraşului pe care l-a păstorit. Casă de care a fost deposedat în urma unei hotărâri judecătoreşti. Aşa că dl. Iohannis şi-a pus la lucru superbul lui stilou Mont Blanc, a tras o iscălitură şi şi-a asigurat un 1 Decembrie calm, un Crăciun fericit, un Revelion tihnit plus o lună ianuarie fără probleme semnând legea. D-lui Cioloş şi doamnei Dragu le incumbă sarcina de a  identifica resursele de finanţare care aproape sigur că vor afecta pentru încă un an investiţiile. Asta dacă nu Executivul nu doreşte să se joace cu focul şi să ducă dincolo de 3% deficitul bugetar. Când va preda gestiunea, dl. Cioloş va spune că nu a putut mai mult. Că nu l-a lăsat Parlamentul.  Iar postul de la Bruxelles îl aşteaptă oricum.

Drept pentru care în 2017, când îşi va începe activitatea un guvern rezultat din alegeri, când va redeveni de actualitate Legea salarizării unice, acum amânată, deşi d-na Rovana Plumb garanta că e gata, când noii guvernanţi se vor plânge în legătură cu investiţiile zero, nimeni nu va avea de dat socoteală. Se va constata iarăşi că România a măcinat în gol. Şi a consumat peste marginile iertate. Oare până când? Şi ce?