Mai multe feluri de bătaie

Mentalitatea de tipul „eu te-am făcut, eu te omor” are, în varianta adultă, corespondentul în „eu te-am luat, eu te distrug”.

Aproape 500 de milioane (!) de femei din întreaga lume au fost agresate într-un an de partenerii de viaţă, mai exact 492 de milioane, potrivit estimărilor făcute într-un meta-studiu bazat pe sute de cercetări, publicat în revista „The Lancet". Autorii studiului apreciază că numărul victimelor poate fi chiar mai mare, fiindcă nu toate îndrăznesc să-şi reclame abuzatorii, din motive de frică, ruşine, teamă de gura lumii, neîncredere în eficienţa unei plângeri depuse la Poliţie, necunoaştere a procedurilor sau pur şi simplu fiindcă au crescut în tradiţia lui „taci şi rabdă”. La nivel mondial, adaugă cercetarea menţionată, mai mult de un sfert (27%) dintre femeile cu vârsta de sub 50 de ani au fost victime ale violenţei domestice comise de un partener de sex masculin, cifră care arată proporţiile acestui fenomen revoltător, larg răspândit şi în România, din păcate.

La noi, doar în 2020, Poliţia a înregistrat 26.809 de loviri şi alte violenţe în familie, 91 la sută dintre agresori fiind bărbaţi, iar 80 la sută dintre victime – femei şi fete. Datele primite de Centrul Filia mai dezvăluie că numărul ordinelor de protecţie emise de instanţă ajunsese la 8.210, o treime dintre acestea fiind încălcate de agresori. Un an mai târziu, se consemnau 1.212 apeluri la numărul dedicat 0800.500.333, cele mai reclamate fiind bătăile, actele de violenţă psihologică şi agresiunile verbale (ameninţări, înspăimântare, umilinţe, înjurături etc.), nelipsind însă nici alte tipuri de manifestări din bogatul arsenal al terorii: violenţa sexuală, socială, economică sau cibernetică. Variaţiuni ale chinului, adesea combinate şi concentrate într-un singur strigăt de ajutor.

Ceea ce şochează este că timpul a trecut, dar nesocotirea ordinelor de protecţie a rămas o constantă, semn că agresorii fie nu ştiu că pedeapsa pentru asemenea faptă a crescut până la cinci ani de închisoare, fie nu se gândesc la consecinţe, în turbarea lor. Ori – pur şi simplu – consideră că au drept de viaţă şi de moarte asupra unor femei, privite şi tratate de ei ca orice animal de povară, folositor în gospodărie.

„Nu a văzut pumnul care se îndrepta spre ea. În clipa următoare, cădea în genunchi, cu faţa roşie şi ochii ieşiţi din orbite, încercând să tragă aer în piept.(...) Apoi a luat-o de păr şi a târât-o mai departe (...) I-a dat drumul la păr şi i-a înfipt vârful de la pantof în fesa stângă. A urlat de durere, iar el a trântit uşa în urma lui”. Scena descrisă de Khaled Hosseini în Splendida cetate a celor o mie de sori este doar o secvenţă din coşmarul căsniciei Lailei, una dintre protagonistele romanului, cu Rasheed. Dar este şi o realitate pe care o trăiesc aproape zilnic femei de pe toate meridianele. Un studiu australian a arătat că în spatele unei crime conjugale stă de cele mai multe ori un istoric de violenţă în familie: peste 90% dintre bărbaţii care şi-au ucis partenerele au avut anterior un comportament violent faţă de ele, majoritatea victimelor încă se aflau în relaţie cu agresorul atunci când şi-au pierdut viaţa, iar aproape jumătate dintre omoruri (47,7%) s-au produs în primele trei luni de la despărţire.

Că tragedia vieţilor feminine irosite ascunde lungi suferinţe înghiţite în tăcere o dovedesc şi mai multe titluri din presa românească a lunii februarie. „Crimă şocantă în judeţul Neamţ. Un bărbat şi-a înjunghiat mortal soţia într-un acces de furie. O bătea, dar ţinea la el” (Pro TV), „Botoşani - Un bărbat şi-a înjunghiat mortal fosta soţie şi le-a rănit pe mama şi sora acesteia” (Agerpres), „Un bărbat din judeţul Iaşi şi-a înjunghiat mortal soţia. A sunat la 112 şi apoi a fugit de acasă” (Libertatea), „Caraş-Severin: Femeie înjunghiată mortal şi abandonată pe câmp. Ucigaşul s-a predat la Poliţie” (Adevărul), „Un bărbat şi-a răpit fosta concubină şi fiica din maşina actualului concubin al femeii, după ce le-a ameninţat cu un cuţit. Bărbatul a fost arestat preventiv” (Adevărul), „Giurgiu: Bărbatul care şi-a înjunghiat soţia, mandat de arestare preventivă pentru tentativă de omor” (Agerpres), „Tânărul care şi-a aruncat iubita de la etajul 3 ar fi avut o criză de gelozie. Care este starea tinerei” (Pro TV), „Iaşi: Un bărbat a fost arestat preventiv, după ce şi-a agresat soţia, inclusiv cu securea şi apoi a încălcat ordinul de protecţie” (News), „Un bărbat şi-a omorât iubita, apoi s-a sinucis, în Dolj. Fiul femeii a descoperit trupurile în casă” (Pro TV), „Sătulă de bătăile pe care le primea de la soţul său, o femeie a cerut ajutorul Poliţiei: „M-a ars şi cu fierul” (Pro TV).

Multe dintre aceste drame ar fi putut fi evitate, dacă ar fi fost implementat sistemul de monitorizare electronică a agresorilor, menit să-i împiedice să se mai apropie de victime, după emiterea ordinului de protecţie. Numai că, din nefericire, introducerea „brăţărilor electronice” tocmai a fost amânată pentru luna octombrie, urmând ca şi atunci să se aplice cu ţârâita, mai întâi ca proiect-pilot, cu doar 1.000 de dispozitive. Extinderea la nivel naţional s-ar face până la finele lui 2025.

Până atunci, alte zeci de românce vor trăi cu spaima-n suflet, sperând că statul îşi va aminti de ele nu doar demagogic, în „Luna Femeii”. Şi alte câteva zeci îşi vor pierde viaţa, fiindcă suferinţa lor a fost tratată cu nepăsare ori în bătaie de joc. Care, în cele din urmă, tot o bătaie este.