Magistratul Cristi Danileţ sintetizează decizia CJUE: „Situează judecătorul român deasupra CCR când vine vorba de interpretarea legii”

Imagine: Facebook / Cristi Danileţ

Autorităţie din România au fost informate oficial de magistraţii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) că recomandările de la Bruxelles sunt obligatorii, ca parte a Tratatului de aderare la UE. Acum, soarta inculpaţilor VIP precum Elena Udrea, Alina Bica, Darius Vâlcov sau Dan Şova „atârnă” de următoarea decizie a instanţei de la Luxembourg, cu privire la aplicarea hotărârilor CCR care au răsturnat Justiţia.

 Judecătorul Cristi Danileţ a făcut o sinteză a deciziei CJUE şi a tras principalele concluzii. „Este o decizie ISTORICĂ ce situează judecătorul român deasupra CCR când vine vorba de interpretarea legii prin prisma europeană. SIIJ este în afara normelor europene. (…) Decizia de înfiinţare a MCV şi rapoartele MCV sunt obligatorii pentru România ca urmare a aderării la UE. Aşadar, ele nu sunt simple «recomandări» cum au susţinut în mod repetat nişte asociaţii nereprezentative ale magistraţilor, o parte din politicieni, dar şi Curtea noastră Constituţională”, a scris pe Facebook judecătorul Cristi Danileţ.

Politicienii şi o parte dintre autorităţile judiciare au considerat „recomandările” autorităţilor europene cu privire la statul de drept facultative atunci când Comisia Europeană, GRECO sau Comisia de la Veneţia au criticat deciziile de înfiinţare a SIIJ şi de modificare a Legilor Justiţiei, spunând că este vorba despre nişte „sfaturi”. O primă decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pronunţată ieri, arată însă că aceste recomandări sunt obligatorii pentru România, ca parte a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Acestă decizie arată, în esenţă, că dreptul european prevalează asupra dreptului intern atunci când vine vorba de statul de drept şi lupta împotiva corupţiei

CJUE: Recomandările Comisiei Europene sunt obligatorii

„Curtea, întrunită în Marea Cameră, constată că Decizia 2006/928 (n.r. – de stabilire a MCV) şi rapoartele întocmite de Comisie pe baza acestei decizii constituie acte adoptate de o instituţie a Uniunii, care pot fi supuse unei interpretări în temeiul articolului 267 TFUE (n.r. - Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene). În continuare, Curtea statuează că decizia menţionată intră, în ceea ce priveşte natura sa juridică, conţinutul său şi efectele sale în timp, în domeniul de aplicare a Tratatului de aderare, întrucât constituie o măsură adoptată în temeiul Actului de aderare care este obligatorie pentru România de la data aderării sale la Uniune”, se arată în decizia CJUE.

Curtea de la Luxembourg constată că aceasta are caracter obligatoriu în toate elementele sale pentru România de la data aderării sale la Uniune şi o obligă să atingă obiectivele de referinţă, de asemenea obligatorii, care figurează în anexa la aceasta. „În conformitate cu principiul cooperării loiale, România trebuie să ţină seama în mod corespunzător de cerinţele şi de recomandările menţionate şi trebuie să se abţină să adopte sau să menţină în vigoare în domeniile acoperite de obiectivele de referinţă măsuri care ar risca să compromită rezultatul pe care îl prevăd aceleaşi cerinţe şi recomandări”, se arată în decizia CJUE.

Ce consecinţe ar putea avea decizia CJUE

Decizia Curţii de la Luxembourg – pronunţată în urma a şase sesizări trimise de asociaţiile magistraţilor, de CSM şi de Parchetul General – vine înainte ca instanţa europeană să dea un răspuns într-o chestiune de a cărei dezlegare depinde soarta dosarelor de fraude din fondurile UE de pe rolul instanţelor din România.

Este vorba de dosarul Elenei Udrea – „Gala Bute” (6 ani de închisoare, definitiv), de cel al lui Darius Vâlcov - Dosarul „Tablourilor” (8 ani de închisoare, fond), de Dosarul ANRP al Alinei Bica (achitare, fond), de dosarul CET Govora al lui Dan Şova (3 ani de închisoare, definitiv) sau cel al mitei lui Constantin Niţă (4 ani de închisoare, definitiv).

Toate aceste dosare au fost suspendate în cursul anului 2019 până la soluţionarea sesizărilor pe rolul CJUE, care urmează să spună ce norme se aplică cu precădere: cele ale UE sau decizia CCR din 2018 cu privire la nelegala compunere a completurilor de la Înalta Curte.

Până la pronunţarea unei decizii, unele procese au fost suspendate (Elena Udrea, Darius Vâlcov), iar în altele inculpaţii au ieşit din puşcărie în urma unor contestaţii în anulare (Dan Şova, Constantin Niţă).

În alte cazuri, Curtea Supremă a decis ca dosarele să se reia de la zero după ce, la 3 iulie 2019, CCR a admis o sesizare a lui Florin Iordache şi a decis că instanţa supremă nu a respectat o prevedere care i-ar fi impus ca dosarele de corupţie să fie judecate de judecători specializaţi în dosare de corupţie.

Deciziile CCR care au răsturnat Justiţia

Reamintim că, pe vremea când PSD era la putere, CCR, unde judecătorii sunt numiţi politic, a pronunţat trei decizii-cheie care au avut ca efect achitări, înlăturări de probe din dosare şi decizii de reluare a unor procese de la zero:

• 16 februarie 2016 - Decizia nr. 51/2016 prin care CCR a declarat ca neconstituţională participarea SRI la punerea în executare a unor măsuri de supraveghere tehnică în cadrul urmăririi penale, determinând excluderea unor astfel de probe din procesul penal.
• 7 noiembrie 2018 - Decizia nr. 685/2018 prin care CCR a statuat în esenţă că anumite completuri ale ICCJ (Completurile de 5 judecători) au fost compuse în mod necorespunzător.
• 3 iulie 2019 - Decizia nr. 417/2019 prin care CCR a constatat neîndeplinirea de către ICCJ a obligaţiei sale legale de a constitui completuri specializate (Completurile de 3 judecători) care să soluţioneze în primă instanţă infracţiuni de corupţie.