Magistraţi, despre judecătoarea care a luat şpaga de 195.000 de euro de la Cristi Borcea şi fraţii Becali: „A dat dovadă de lipsa unor repere morale minimale”

Ioan Becali, Victor Becali, Cristi Borcea şi judecătoarea Geanina Terceanu

Judecătoarea Geanina Terceanu a dus în derizoriu ideea de înfăptuire a justiţiei, atunci când s-a dus acasă la Cristian Borcea şi la fraţii Ioan şi Victor Becali pentru a încasa banii de şpagă, pentru a  da o sentinţă de achitare. Detaliile apar în decizia de condamnare a Geaninei Terceanu la 5 ani şi 6 luni. „A transformat actul de justiţie într-un simulacru public”, este concluzia magistraţilor.

Curtea de Apel Bucureşti a motivate sentinţa în dosarul în care i-a condamnat pe Ioan Becali la 7 ani şi 4 luni de închisoare, pe Victor Becali la 5 ani şi 8 luni, pe Cristian Borcea la 7 ani şi 10 luni şi pe fosta judecătoare Geanina Terceanu la 5 ani şi 6 luni. Este vorba de cazul privind mita de 195.000 de euro primită de Terceanu când era judecător la Tribunalul Bucureşti pentru a da o soluţie favorabilă în dosarul „Transferurilor de jucători”. Instanţa a dispus ca de la fosta judecătoare să fie confiscaţi 195.000 de euro. Decizia nu este definitivă şi a fost contestată la instanţa supremă.

Practic, Terceanu a fost găsită vinovată, şi condamnată la 5 ani şi 6 luni, pentru că ar fi primit şpagă de la fraţii Ioan şi Victor Becali- 185.000 de euro, iar de la Borcea- 10.000 de euro. În schimbul banilor i-ar fi achitat, în noimebrie 2012, pe „greii” din fotbal, 8 impresari şi şefi de cluburi din România. În faza superioră a procesului, sentinţa dată de Terceanu a fost defijnţată, toţi inculpaţii au primit, în martie 2014, pedepse cu executare: Cristian Borcea şi Ioan Becali - câte şase ani şi patru luni, Victor Becali - patru ani şi opt luni, Gheorghe Copos - trei ani şi opt luni, Mihai Stoica - trei ani şi şase luni, Gheorghe Neţoiu şi Jean Pădureanu - câte trei ani şi patru luni, şi Gheorghe Popescu - trei ani, o lună şi zece zile.

„Animată de dorinţa de a obţine facil sume mari de bani”

„Geanina Terceanu (foto) a pronunţat o soluţie de achitare a tuturor inculpaţilor din dosarul respectiv, inclusiv a persoanelor de la care nu primise sume de bani, tocmai pentru a nu crea suspiciuni, în condiţiile în care ar fi pronunţat achitarea numai a persoanelor ce îi remiseseră sume de bani”, arată Curtea de Apel în motivarea condamnării. Astfel, instanţa arată că judecătoarea nu putea să-i achite doar pe cei trei mituitori, deoarece ar fi atras atenţia asupra sa.

„Instanţa constată că inculpata  Teodorovici Geanina a comis o infracţiune gravă, de luare de mită, în calitate de judecător, animată de dorinţa de a obţine facil sume mari de bani, în mod ilicit, încălcându-şi de o manieră gravă atribuţiile de serviciu…instanţa apreciază că infracţiunile de luare de mită comise de către judecători (în analiza sa, instanţa va avea în vedere numai judecătorii, nu şi alţi magistraţi, ţinând seama de obiectul cauzei) prezintă o gravitate ridicată ţinând seama de natura funcţiei exercitate de către aceştia”, arată Curtea de Ape Bucureşti.

Despre funcţia de judecător

Magistraţii arată că funcţia de judecător are ca fundament o serie de principii şi reguli stricte, ţinând seama de importanţa covârşitoare a acestei funcţii în societate, esenţa activităţii judecătorului fiind aceea de asigurare a echilibrului în cadrul comunităţii, prin aplicarea legii în litigii concrete, de orice natură (penală, civilă, comercială etc.). Judecătorul este însărcinat să aplice legea şi să înfăptuiască justiţia în orice situaţie dedusă judecăţii, atât în raporturile dintre particulari, cât şi în raporturile dintre celelalte autorităţi ale statului şi subiecţii de drept supuşi jurisdicţiei unui stat; în cadrul procesului penal, sarcina judecătorului este aceeaşi, respectiv aplicarea legii în cadrul unor litigii concrete, consecinţa fiind tragerea la răspundere penală a persoanelor ce au încălcat legea penală, fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată să stabilească dacă un subiect de drept a comis ori nu infracţiuni.

Ţinând seama de importanţa deosebită a instanţelor judecătoreşti, judecătorii se bucură de un statut special, consacrat constituţional (independenţa, inamovibilitatea etc.), fiind reglementate însă şi o serie de principii şi obligaţii ale acestora, destinate tocmai să asigure un cadru pentru ca judecătorii să-şi exercite funcţia în mod independent şi imparţial.   

„Se poate desigur argumenta că din ansamblul actelor ce vizează magistraţii rezultă imaginea unui judecător ideal, ce nu poate exista în realitate, în condiţiile în care judecătorul este în ultimă instanţă un om, ce are şi calităţi şi defecte, care s-a dezvoltat într-un anumit mediu, supus şi constrângerilor societăţii din care face parte”, mai arată magistratul.

„A încălcat reguli fundamentale”

„În speţa de faţă, instanţa apreciază că inculpata Teodorovici Geanina a încălcat principii şi reguli fundamentale ce vizează îndeplinirea funcţiei de judecător”. De altfel, mai arată Curtea de Apel Bucureşti, acţiunea unui judecător de a lua mită pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu într-un anumit mod reprezintă o negare a înseşi raţiunii de a exista a acestei profesii; ca atare,  o infracţiune de luare de mită comisă de un judecător apare de la început ca fiind mai gravă decât cele comise de alte categorii profesionale (potrivit Curţii, analiza nu vizează procurorii, poliţiştii, ori alte categorii ale căror principale atribuţii sunt de a apăra ordinea legală ori de a combate fenomenul infracţional).

„Astfel, inculpata Teodorovici Geanina, judecător învestit cu o cauză penală ce viza persoane acuzate de comiterea unor infracţiuni grave, a primit sume importante de bani pentru a pronunţa o soluţie de achitare a acestora, încălcându-şi atribuţia de serviciu fundamentală, respectiv aceea de a înfăptui justiţia”, mai arată Curtea de Apel Bucureşti.

„A transformat actul de justiţie într-un simulacru public”

Prin acţiunile ei, Terceanu ar fi afectat grav şi imaginea justiţiei, inducând opiniei publice idei incompatibile cu statul de drept, respectiv ideea că actul de justiţie este un simplu bun, ce poate fi comercializat, precum şi că „actul de justiţie este accesibil doar acelor persoane ce posedă importante sume de bani (sumele primite de inculpată sunt unele foarte ridicate, inaccesibile în mod obişnuit majorităţii populaţiei)”. 

„Prin modalitatea în care a acţionat, de altfel, inculpata a dus în derizoriu ideea de înfăptuire a justiţiei, în condiţiile în care s-a deplasat personal la locuinţele inculpaţilor Becali Ioan (foto), Becali Victor şi Borcea Cristian pentru a încasa sume de bani, contravaloarea serviciilor sale; inculpata a dat dovadă, prin urmare, de lipsa unor repere morale minimale vizând nu numai activitatea de magistrat, ci raportat şi la propria persoană, având o atitudine de desconsiderare a oricăror principii etice. Mai mult, după cum rezultă din actele dosarului, inculpata le-a transmis inculpaţilor Becali Ioan şi Becali Victor, înainte de pronunţarea soluţiei în dosarul ce îi viza pe aceştia, să-şi manifeste public îngrijorarea faţă de eventuala soluţie, cu toate că aceasta era deja stabilită mutual între părţi; ca atare, inculpata a transformat actul de justiţie într-un simulacru public, într-un dosar intens mediatizat, împrejurare ce relevă suplimentar gravitatea faptelor acesteia”, este motivarea Curţii de Apel Bucureşti.

Despre fraţiii Becali, „dispreţ faţă de înfăptuirea actului de justiţie”

Curtea de Apel Bucureşti a contopit condmnaările, în cazul fraţilor Ioan şi Victor Becali (foto)- care au primit câte 3 ani, deoarece au recunoscut acuzaţiile,  cu cele din dosarul „Transferurilor”. În final, aceştia trebuie să execute: 7 ani şi 4 luni de închisoare şi 5 ani şi 8 luni.  „Instanţa constată că inculpaţii  Becali Ioan şi Becali Victor au comis  infracţiuni cu grad ridicat de pericol social, de dare de mită, faţă de un judecător, animaţi de dorinţa de a obţine o soluţie favorabilă într-o cauză penală în care erau trimişi în judecată pentru comiterea unor infracţiuni grave”, arată Curtea de Apel Bucureşti.

„Instanţa apreciază că inculpaţii Becali Ioan şi Becali Victor au nesocotit reguli fundamentale de funcţionare a unui stat de drept, manifestând dispreţ faţă de înfăptuirea actului de justiţie. Gravitatea faptelor comise de inculpaţi este cu atât mai ridicată cu cât ambii sunt persoane publice, notorii, cu mari posibilităţi financiare”, arată Curtea de Apel Bucureşti.

Ca atare, susţine instanţa, efectul comiterii infracţiunilor de dare de mită,  de către fraţii Becali, asupra opiniei publice este unul cu atât mai grav,  în condiţiile în care ideea ce rezultă din conduita acestora este aceea că persoanele cu posibilităţi financiare ridicate se pot bucura de impunitate faţă de organele judiciare, prin plata unor sume de bani inaccesibile marii majorităţi a populaţiei.

„Totodată, se constată că ambii inculpaţi au dat dovadă de perseverenţă infracţională, în condiţiile în care după ce au fost trimişi în judecată pentru comiterea unor infracţiuni cu gravitate ridicată (pentru care au fost condamnaţi definitiv ulterior), au comis alte infracţiuni grave”, mai arată Curtea de Apel Bucureşti.

Despre Borcea, „a nesocotit reguli fundamentale de funcţionare a unui stat de drept”

Spre deosebire de fraţii Becali care au recunoscut că au dat şpagă, Cristi Borcea (foto) a negat acuzaţiile. Probele administrate l-au convisn pe magistrate, care l-a condamnat la 7 ani şi 10 luni, după contopirea cu pedeapsa din cazul „Transferurilor”.

„Instanţa apreciază că inculpatul Borcea Cristian a nesocotit reguli fundamentale de funcţionare a unui stat de drept, manifestând dispreţ faţă de înfăptuirea actului de justiţie. Gravitatea faptelor comise de inculpat este cu atât mai ridicată cu cât acesta este o persoană publică, notorie, cu mari posibilităţi financiare. Ca atare, efectul comiterii infracţiunii de dare de mită,  de inculpatul Borcea Cristian, asupra opiniei publice este unul cu atât mai grav,  în condiţiile în care ideea ce rezultă din conduita acestuia este aceea că persoanele cu posibilităţi financiare ridicate se pot bucura de impunitate faţă de organele judiciare, prin plata unor sume de bani inaccesibile marii majorităţi a populaţiei”, arată Curtea de Apel Bucureşti.

Totodată, Curtea de Apel a constat că Borcea a dat dovadă de perseverenţă infracţională, în condiţiile în care după ce a fost trimis în judecată pentru comiterea unor infracţiuni cu gravitate ridicată (pentru care a fost condamnat definitiv ulterior), a comis altă infracţiune gravă.

„Instanţa are în vedere, totodată, şi împrejurarea că inculpatul Borcea Cristian nu a recunoscut şi nu şi-a asumat consecinţele comiterii infracţiunii, având o conduită nesinceră”, a punctat instanţa.

Avocaţii care au fost prinşi cu minciuni

În acest caz, alţi doi inculpaţi au fost condmnaţi pentru mărturie mincinoasă. Este vorba de avocatul George Antonie Iorgovan, care a primit o pedeapsă de un an de închisoare cu suspendare, iar avocatul Daniel Petre a fost condamnat la un an şi şase luni de închisoare, dar cu executare. „Acesta a avut o atitudine nesinceră, negând comiterea infracţiunii, în ciuda împrejurării că există probe din care rezultă fără dubiu vinovăţia sa”, a explicat Curtea de Apel în cazul lui Petre.

„Inculpatul Iorgovan George-Antonie, astfel cum rezultă din mijloacele de probă, cunoştea fapte şi împrejurări esenţiale legate de infracţiunile de corupţie deduse judecăţii, însă a denaturat adevărul în declaraţiile sale, menţionând în esenţă că nu cunoaşte nimic cu privire la obiectul cauzei”, a motivate magistratul, în cazul lui Iorgovan.