Iar asta ne creează un imens handicap la nivel naţional, un risc uriaş de securitate naţională, cel despre care vorbeam ieri invocând posibilitatea ca, tocmai din această cauză, România să se poată confrunta cu posibilitatea „ieşirii de pe hartă“.

Riscul este aici, este evident şi este în plină expansiune: nu există definită o viziune asupra a ceea ce vrem să fim ca ţară în orizontul previzibil al următoarelor decenii şi, în consecinţă, nu ne pregătim piaţa muncii în raport cu ce ar trebui să ne fie priorităţile naţionale conectate cu cele ale economiilor dezvoltate, motorul creşterii mondiale.

Aţi auzit vreodată pe vreunul dintre miniştrii responsabili de piaţa muncii (şi nu numai pe cel de acum, poate exemplul cel mai grăitor în acest sens) să vorbească despre un program naţional pentru identificarea meseriilor de care va avea nevoie România în viitor, condiţie obligatorie pentru cea de-a doua etapă, adică o corelare cu un program sectorial împreună cu responsabilii din învăţământ, dublat de o iniţiativă privind apariţia unor noi materii de studiu?

Nu există şi, cel puţin în perspectivă imediată, nu va exista nimic în acest sens şi, ca urmare, rămânem tributari unui dublu proces negativ care ne afectează profund dezvoltarea. Pe de o parte, pregătim în continuare „la grămadă“ viitori specialişti, fie că va fi sau nu nevoie de competenţele lor. Drept care, mare parte vor ajunge în şomaj, odată cu modificarea obiectivă a pieţei muncii, determinată de noile cerinţe, acestea determinate de tendinţele globale. Pe de altă parte, dată fiind totala lipsă de ştiinţă de guvernare, investiţiile nu sunt gândite într-un program unitar de priorităţi naţionale, drept care locurile de muncă în zonele performante sunt puţine, finalul fiind un export din ce în ce mai masiv de forţă de muncă tânără şi calificată.

Iar ştiinţa guvernării înseamnă acum, pentru ţările din grupul care deja efectuează saltul decisiv în cea de-a Patra Revoluţie Industrială, o operaţiune prioritare de estimare a naturii schimbărilor care se vor produce pe pieţele muncii, pregătindu-şi deja de mult timp ciclurile de învăţământ specifice şi investind masiv în acel tip de activităţi productive cu care vor ocupa pieţele viitorului.

Iată, spre exemplu, cei de Cognizant Technology Solution Corp. estimează că, în viitorul imediat, piaţa emergentă cea mai relevantă va fi cea a Inteligenţei Artificiale care va crea peste 21 de milioane de noi locuri de muncă precum „agent al diversităţii genetice“, „conducător de magazin virtual“ sau „conservator al memoriilor personale“, „manager al echipelor om-maşină“... Specialiştii de la Dell şi de la Institute for the Future spun că, vorbind despre orizontul anului 2030, nu ştim încă cum se vor numi 85%din noile meserii care urmează să apară. Dar tendinţa este clară, ele vor face parte din răspunsul ultra-rapid al pieţelor faţă de evoluţia incredibilă a sectorului digital şi tehnologiilor emergente. Iar guvernele din ţările Marelui Salt pregătesc deja programe naţionale pentru meseriile care deja se confirmă în „zona inteligenţei artificiale, realităţii extinse şi virtuale, roboţilor menajeri şi Cloudcomputing...“.

Revoluţia numerică va permite oamenilor să depăşească toate constrângerile orare de acum, să aibă mai multe locuri de muncă simultan sau să depăşească frontierele...Capacitatea de a deţine noi informaţii va valora mai mult decât tot ce a fost acumulat până acum

MIT a enumerat deja 5 meserii prioritare pentru 2018 şi anii următori: „tehnician în energii neconvenţionale“, „manager pentru activitatea roboţilor“, „inginer în Inteligenţă Artificială“, „creator şi manager pentru jocurile video online“ „asistent medical“.

Şi noi? Avem un răspuns în persoana managerilor de sisteme, doamna Lia Olguţa Vasilescu şi, până la o posibilă nouă numire, domnul Liviu Pop. Şi cred că este un răspuns mai mult decât suficient.