La Paştele cailor! Crimele de la Mineriada din 1990 rămân tot nepedepsite

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ion Iliescu poate răsufla uşurat încă o dată după ce Curtea Supremă a declarat nule toate probele din rechizitoriul întocmit în dosarul „Mineriada din iunie 1990”.

La aproape doi ani de la momentul în care dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost trimis în judecată, magistraţii Curţii Supreme au anunţat că toate probele din dosar sunt declarate nule cerându-le procurorilor să refacă ancheta. Parchetul General a anunţat că va ataca în apel decizia, însă dacă instanţa îşi menţine poziţia, refacerea acestui dosar ar însemna noi ani de tergiversări într-o cauză pentru care România a fost deja condamnată la CEDO.

Avocat: „Ion Iliescu o să fie bucuros”

Avocatul lui Ion Iliescu a catalogat drept firească decizia instanţei, susţinând că în cei doi ani în care a stat în cameră preliminară au fost consemante nenumărate abateri. „E soluţie firească, pentru că dosarul de urmărirle penală conţine nenumărate neregularităţi. Ion Iliescu o să fie bucuros de soluţie. (...) Din dosar probabil vor rămâne câteva pagini, în afară de coperte. (...) O chestiune sesizată şi în presă şi pe care o pot confirma este că s-au grăbit. Nu pot să vorbesc despre cei 29 de ani, ci pot vorbi de cei 3 ani pe care şi-i asumă domnul Lazăr”, a spus Adrian Georgescu, apărătorul fostului preşedinte.

Fostul procuror general Augustin Lazăr, care-şi făcuse o prioritate din finalizarea acestui dosar, a negat acuzaţiile cum că ar fi existat o grabă în finalizarea lui. El a subliniat că actele declarate nelegale de Curtea Supremă fuseseră menţinute ca valide de aceeşi instanţă în 2015, atunci când a confirmat redeschiderea dosarului. „Este necesară atacarea de către Ministerul Public a soluţiei de restituire. Judecătorul de camera preliminară a constatat nulitatea rechizitorului emis în cauză, precum şi a tuturor actelor de urmărire penală, ca rezultat al constatării nulităţii mai multor acte efectuate în perioada 2005-2007 prin care s-au luat măsuri procesuale de începere a urmăriri penale, în condiţiile legislaţiei în vigoare la acea dată. Aceste acte au fost menţinute ca valide prin încheierea judecătorului de camera preliminară care a confirmat redeschiderea urmăririi penale în februarie 2015”, a declarat acesta.

Dacă dosarul va trebui refăcut atunci va fi un haos de nedescris, totul va trebui reluat de la zero, toţi martorii reinterogaţi, iar dacă dosarul ajunge la Secţia Specială acolo nu are cine lucra la el Mădălin Hodor istoric

O tergiversare dorită

În contextul în care decizia de cameră preliminară de miercuri a venit după un an şi jumătate şi se fundamentează pe un viciu de procedură, atât asociaţiile victimelor cât şi comentatorii politici vorbesc de o tergiversare dorită a dosarului cât şi de un neinteres al statului în finalizarea acestuia. „Bătaia de joc pentru victime este imensă. Să ţii un an şi jumătate un dosar care trebuia să stea la Curtea Supremă două luni. În două luni trebuia să-şi formeze judecătorul părerea şi să-l trimită. Din acest dosar lipseşte cam 80% din ceea ce s-a făcut în peioada 2005 – 2007, ei rezumându-se doar la 14 persoane vinovate, dar şi pe acelea nu le-au pus corect sub urmărire, nu au făcut procedura corect. În acest moment nu mai cred în niciun apel. Dosarul va ajunge apoi la Secţia specială, şi este dovada clară că-şi bat joc de el, pentru că aia acolo nu au nici cu cine lucra. Sunt 5,6 procurori în toată secţia”, a declarat preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş. 

„Se doreşte tergiversarea acestui dosar ce ar putea viza încă destul de multe persoane cu funcţii importante al căror interes este ca acest proces să nu se judece. Faptul că în justiţie nu există voinţa de a duce un astfel de dosar la capăt arată că sistemul este împărţit în mai multe tabere şi numeni nu-şi asumă să judece acest dosar în aceşti ani elctorali. Drept urmare vom mai avea încă câţiva ani de amânări”, este de părere analistul politic Stelian Tănase.

În aceeaşi idee istoricul Mădălin Hodor vorbeşte de o lipsă de interes real a tuturor instituţiilor statului de a face tot ceea ce este necesar pentru a rezolva dosarele istorice, acesta avertizând că dosarul Revoluţiei ar putea avea o soartă similară. „Este un moment penibil. Să te chinui de 30 de ani să lămureşti nişte lucruri care nu sunt extrem de complicate, este mai mult decât frustrant. Senzaţia publică este că nu există voinţa ca acest dosar să se judece, iar frustrarea va fi şi mai mare când acelaşi lucru se va întâmpla şi cu dosarul Revoluţiei. Poate că se mizează pe faptul că va creşte lehamitea oamenilor şi că vor renunţa să-i mai intereseze. Cert este că nu a existat un efort concentrat din partea statului în rezolvarea acestor dosare, vorbim de soluţii legislative, de personalul suficient, să fie 200 de procurori care se ocupă de ele nu doar 3,4. Dacă dosarul va trebui refăcut atunci va fi un haos de nedescris, totul va trebui reluat de la zero, toţi martorii reinterogaţi, iar dacă dosarul ajunge la Secţia specială acolo nu are cine lucra la el. Dacă cineva şi-a dorit ca acest dosar să nu ajungă să se judece, atunci acest scenariu pare cel mai aproape de realitate”, a declarat acesta.

Dosarul Mineriadei 

Dosarul Mineriadei a fost trimis în judecată în luna iunie 2017. 13 persoane, în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Mugurel Florescu, Miron Cozma, Adrian Sârbu şi Cazimir Ionescu sunt acuzate de infracţiuni contra umanităţii, fapte pedepsite cu închisoare pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani. În rechizitoriu, procurorii arată că, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite