La bâlciul deşertăciunilor PSD-iste

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Noua deviză a PSD: ”Pentru că putem!”
Noua deviză a PSD: ”Pentru că putem!”

Aroganţa dregătorilor români şi nesimţirea susţinătorilor lor au atins cote paroxistice. Aparenta nebunie are sistem. D-zeu nu bate însă cu bâta. Le ia minţile celor pe care vrea să-i piardă. Sau le-mpietreşte inima.

Unul dintre cei mai toxici tovarăşi ai PSD-ismului dezlănţuit, în speţă secretarul general adjunct al acestui demn continuator al comunismului românesc, a declarat de bunăvoie şi nesilit de nimeni de ce, anume, partidul său va popula executivul ţării cu penali.

„Pentru că putem“, a exclamat Codrin Ştefănescu. Mândru de el, de aliaţii PSD gen RTV şi Antena trei şi adulându-i fără vreo rezervă pe stăpânii majorităţii parlamentare şi, implicit ai ţării, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, omul, sincer, şi-a întărit propriile cuvinte. Ca orice individ obişnuit să fie prins cu minciuna, care stăruie, totuşi, că nici usturoi n-ar fi mâncat, nici gura nu i-ar mirosi, secretarul general adjunct al PSD a repetat: „Da, putem“. Aşa să fie?

Unora nu le pare clar deloc, pe moment, ce le stă realmente în puteri vedetelor teleormanizatului PSD şi aliaţilor lor, în efortul demontării statului de drept şi a democraţiei liberale. Pot ei oare nesocoti protestele unei populaţii active reprezentate de 100.000 de cetăţeni care le-au cerut hoţilor, în stradă, să se oprească din furat, să nu se atingă de lupta anticorupţie şi să nu mai strâmbe legile dreptăţii?

Şi odată cu această cea mai productivă, onestă şi alfabetizată parte a neamului ieşită în stradă, la 20 ianuarie, pot ei oare sfida ţara celor 15 milioane de români care nu i-au votat?

Uimiţi de ceea ce li se pare a fi un bâlci al deşertăciunilor PSD-iste sunt doar cetăţenii care, ingenuu, s-au încrezut în propriile dorinţe şi iluzii de normalitate şi au subestimat ipocrizia, oportunismul şi hoţia celor care „fură, dar ne dau şi nouă“.

Pare că pot. Dar îşi permit să-i braveze pe liderii europeni? Să-i ia la refec pe americani? Îşi arogă ei dreptul de a desfide Comisia Europeană? Pe un Jean-Claude Juncker sau un Frans Timmermans, care, îngrijoraţi, după o judicioasă examinare a argumentelor pendinte, de un virtual regres în materie de independenţă a magistraturii, au criticat şi ei, în termeni clari, ca mii de magistraţi români, schimbarea codurilor penale, modificarea legilor justiţiei şi restrângerea independenţei sistemului judiciar românesc? Normal că pot. Au şi făcut-o.

Să ne mai lase Europa. Comisia ar fi fost „incorect informată“. Ca şi cum executivul european s-ar lăsa prostit. Sau n-ar şti să cântărească nişte argumente, fiind alcătuit din inşi la fel de neaveniţi şi puţin instruiţi precum guvernele Grindeanu, Tudose şi, pe viitor, al coanei Vasilica.

N-au înfruntat oare aceiaşi, obraznic, Departamentul de Stat american? Doar n-o să se jeneze să răspundă insolent europenilor! În fond, pe cât de puţină le e cinstea şi competenţa profesională, pe atât de amplă le e rezerva de tupeu. Inspiraţi de un Putin, Erdogan şi Orban, au etalat-o în mai multe rânduri. Şi o vor mai face, desigur, la nevoie. Căci lumea e prea mică pentru ambâţul lor.

În reacţie, uimiţi de ceea ce li se pare a fi un bâlci al deşertăciunilor PSD-iste sunt doar cetăţenii care, ingenuu, s-au încrezut în propriile dorinţe şi iluzii de normalitate şi au subestimat ipocrizia, oportunismul şi hoţia celor care „fură, dar ne dau şi nouă“. Ei bine, nu ne prea dau. 

Se vaită fraierii care au pus temei pe sinceritatea angajamentelor PSD şi s-au trezit că sunt luaţi la ochi de privirea încruntată a guvernării dragniote. 

Se tânguiesc credulii şi neghiobii care s-au bizuit pe făgăduielile nulităţilor viclene de la conducerea acestui partid creat de Ion Iliescu pe ruinele edificiului totalitar PCR-ist, de a nu reorienta ţara spre Moscova. Vor boci şi se vor căina în faţa pocinogului nerozii care, în loc de istorie, au îngurgitat mituri de felul celor colportate despre prezumtive „binefaceri“ ale unei „dictaturi a intereselor naţionale“, cum a numit fărădelegea dejisto-ceauşistă un emul contemporan al ideologilor nazişti şi legionari.

Or, dincolo de  promisiunile deşarte ale tovarăşilor aciuaţi, pentru mai lesnicioasa manipulare a naivilor şi îndobitocirea neştiutorilor, într-o formaţiune zisă, fals, „social-democrată“, oare încotro mai pot îndrepta România ticăloşii care au pus mâna pe ţară, dacă nu spre peştera lui Ali Baba?

Păi către Moscova. Şi China. Căci într-o parte a lumii disputată de puteri diverse, a căror forţă gravitaţională tinde să devină irezistibilă, atrăgând ţările mici şi mijlocii lipsite de mari resurse economice şi securitare proprii, asumarea unui conflict deschis cu instituţiile europene şi cu superputerea americană exact în această direcţie ţinteşte.

Evident, repoziţionarea strategică a României, care convine de minune oricui nu mai vrea să se supună principiului separaţiei puterilor, de vreme ce aceasta presupune o justiţie independentă, progresează mascat. Ideea e să nu se alerteze prematur masele, deloc entuziasmate de perspectiva de a împărtăşi soarta basarabenilor, scoşi de pe şina integrării europene şi plasaţi sub controlul mai multor rânduri de oligarhi variabil etichetaţi, dar funcţionând, de regulă, in corpore, cu voie de la Putin.

Indiferenţa afişată de putere la mesajul protestelor în masă şi al aliaţilor ţării anunţă tragedia retransformării României într-un stat totalitar de factură ultranaţionalistă.

Moldovenilor, indiferent dacă se consideră proeuropeni şi îl susţin, sau nu, pe Plahotniuc, ori sunt adepţii lui Dodon şi ai Kremlinului, li se solicită, desigur, să-i aplaude la scenă deschisă pe indivizii care le fură banii din buzunare şi ţara de sub picioare.

La rândul lor, românilor li se cere să se ralieze luptei împotriva inventatului inamic public George Soros, despre care, ca prezumtiv sponsor al Comisiei Europene, vitupera recent, locvace, o membră a CSM constant mediatizată, ca purtătoare de mesaj al penalilor, de televiziunea fostului securist, devenit oligarh şi infractor. Ori împotriva imaginarului „stat paralel“.

Aceste apeluri funambuleşti au stârnit veselie mare în rândul unor comentatori. Da, sunt groteşti. Şi-ar fi chiar de tot hazul, dacă n-ar prefaţa o posibilă dramă de proporţii.

Indiferenţa afişată de putere la mesajul protestelor în masă şi al aliaţilor ţării anunţă tragedia retransformării României într-un stat totalitar de factură ultranaţionalistă, la fel de opac la valori ale omeniei, democraţiei, justiţiei autentice şi civilizaţiei precum regimul Ceauşescu, cel depăşind în materie de insolenţă la adresa democraţiilor şi Occidentului chiar şi regimul Dragnea.

Mai poate fi blocat scenariul reorientării ţării? Desigur. Prin alertarea celor care, încă, mai dorm. Şi activarea tuturor. Pe scurt, prin organizarea unei opoziţii eficiente la atitudini doar aparent demente.

N-ar lipsi, probabil, sprijinul Providenţei. În fond, nu e valabilă doar vorba lui Homer, potrivit căreia li se iau mai întâi minţile celor predaţi de zei pierzaniei. Faraonul refuzând poporului ales libertatea de a se debarasa durabil de robie, s-a pomenit, înainte de a plonja în catastrofă, cu inima împietrită.

Petre Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite