Kelemen Hunor, apologia aplauzelor şi demisia de onoare

Kelemen Hunor şi abandonul său în braţele autoritarismului de la Budapesta

Fermecat de laboratorul experimental din Budapesta, vicepremierul român continuă să sfideze convenţiile şi protocolul: "dacă te duci la un astfel de eveniment aplauzi şi dacă ai fost de acord, şi dacă n-ai fost de acord".

Vicepremier în guvernul de la Bucureşti, Kelemen Hunor îi răspunde condescendent preşedintelui Klaus Iohannis şi îi face teoria aplauzelor în loc să-şi ceară scuze pentru excesul de zel dovedit în apărarea premierului ungar: "Dacă punem discursul în context, nu a fost un discurs rasist" pentru că "amestecul de rase este o chestiune privată". Nu există, însă, niciun dubiu în exprimarea lui Viktor Orban: "Noi - maghiarii - nu suntem o rasă mixtă … şi nu vrem să devenim o rasă mixtă”, fiindcă ţările în care "se amestecă europeni şi non-europeni" n-ar mai fi naţiuni.

Liderii UDMR au aplaudat, însă, şi celelalte părţi ale discursului în care oratorul compulsiv de la Budapesta demonstra anvergura Moscovei, puterea ei de atracţie şi incapacitatea Occidentului de a-i opune rezistenţă Rusiei.

Kelemen Hunor ar trebui să-şi dea demisia din guvern pentru a evita o criză care să ducă la eliminarea UDMR din executiv înr-o perioadă sensibilă, în care invazia Rusiei în Ucraina aduce războiul tot mai aproape de graniţele României. În acest fel, ar putea închide paranteza loialităţilor difuze între Bucureşti şi Budapesta. Altminteri, discuţiile despre UDMR ca satelit al FIDESZ, partid condus de Viktor Orban şi cele despre marea alocaţie oferită de Ungaria comunităţilor maghiare din Transilvania în ultimii zece ani ar putea afecta şi mai mult neîncrederea majorităţii în minoritatea ungară.

 Ar fi o demisie de onoare în care poate admite că a greşit, că nu a vrut să fie arogant cu preşedintele Klaus Iohannis, ci pur şi simplu a fost luat de valul emoţional din comunitatea sa. Lăsând la o parte propriile vanităţi, poate salva aparenţele şi stabilitatea guvernului, dacă nu cumva are alte planuri.

Kelemen Hunor e nevoit pentru prima dată să demonstreze că joacă în echipa Bucureştiului, fiind totuşi atât de dependent de Budapesta. A intrat singur în capcană, dar are posibilitatea de a-şi defini poziţia echivocă printr-un gest clar. Are oportunitatea de a se îndepărta de calea greşită. Chiar fostul lider al UDMR, Marko Bela se declară nemulţumit de reacţia lui Kelemen Hunor, mai ales că sub preşedinţia lui Marko, Uniunea era independentă faţă de Budapesta şi nu se rătăcea în aventuri riscante.

Pentru că Bucureştiul dă de ani de zile paşapoarte româneşti pe bandă rulantă cetăţenilor moldoveni, a închis ochii în faţa revizionismului cultural lansat de Viktor Orban cu ani în urmă tot la Tuşnad. Aşa că Ungaria a oferit la rândul ei paşapoarte în numele unificării maghiarilor din Bazinul Carpatic, finanţând în paralel şcoli, presă şi afaceri în fostele teritorii pe care le administra Budapesta înainte de 1918. În Transilvania, UDMR a devenit partenerul Ungariei pentru realizarea ambiţiei despre care a vorbit recent Viktor Orban:

"Patria trebuie să rămână împreună: Transilvania şi celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpaţilor trebuie să rămână împreună”, pentru că Ungariei i s-a luat mereu "mai mult decât a primit." Iar "aceste datorii vor fi plătite".

UDMR nu şi-a asumat oficial nostalgia Trianonului sugerată de premierul ungar, dar nici nu a negat-o. Apologia aplauzelor făcută de Kelemen Hunor sugerează însă o confuzie intolerabilă a obiectivelor Uniunii şi abandonul său în braţele autoritarismului de la Budapesta. Mai cu seamă că această apologie vine după apărarea declaraţiilor rasiste ale lui Viktor Orban şi după ce Klaus Iohannis i-a cerut UDMR clarificări publice pentru că, după cum spune preşedintele "nu putem să ne facem că acele lucruri nu au fost spuse, cum nu putem să ne facem că acele spuse nu au fost aplaudate".

Sabina Fati - Deutsche Welle