Iulian Chifu: Ostaticul e în stare bună. Suntem la finalul negocierilor

Cazul românului Iulian Gherguţ, răpit în Burkina Faso, fierbe în continuare autorităţile române, însă analiştii afirmă că România are doar un rol secundar în rezolvarea crizei. Mai mult, înregistrarea video ar arăta că negocierile cu răpitorii s-ar afla, de fapt, la sfârşit şi nicidecum la început.

Asocierea răpitorilor cu Statul Islamic îi îngrijorează cel mai mult pe cei care trebuie să negocieze pentru viaţa românului Iulian Gherguţ, răpit în Burkina Faso. Analiştii afirmă că „proba de viaţă“ făcută publică de terorişti trebuie privită ca pe un semnal de finalizare a negocierilor pentru eliberarea românului.

Mai mult, aceştia sunt de părere că înregistrarea video dată publicităţii sâmbătă de gruparea teroristă al-Mourabitoune nu ar fi prima trimisă autorităţilor, ci doar prima care ajunge în presă. Tocmai de aceea mesajul nu spune ce vor exact răpitorii în schimbul eliberării ostaticului român.

Instrumentele negocierii

Marie-Jeanne Ion, unul dintre ziariştii români răpiţi în Irak, în 2005, a analizat, pentru „Adevărul“, implicaţiile acestui caz, făcând şi o comparaţie cu situaţia prin care a trecut ea împreună cu Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian. Jurnalista afirmă că sunt anumite similarităţi în ceea ce priveşte modul de operare al răpitorilor.

„Primul contact a fost o înregistrare audio, la fel ca şi în cazul românului răpit în Burkina Faso. Răpitorii folosesc aceste înregistrări strict ca instrument de negociere, nu sunt destinate presei. Că ajung şi în presă e altceva. Proba de viaţă în cazul nostru, tot o înregistrare video, s-a dat mai târziu, când negocierile erau destul de avansate“, a explicat Marie-Jeanne Ion.  

„Între grupări există rivalităţi. Şi-au creat un soi de societate subterană, bazată pe anumite «valori»: cine are mai multă influenţă, cine comite mai multe atentate, cine are mai mulţi ostatici. Este o societate paralelă în lumea insurgenţilor islamişti. Cei care ne-au interogat pe noi cred că au lucrat în aparatul de securitate al statului, în regimul lui Saddam. Aveau o tehnică de interviu, se vedea clar că nu sunt veniţi de pe stradă să ne pună întrebări. Ne-au luat documentele la verificat, ne-au pus întrebări din paşapoarte, pentru că ne bănuiau că suntem spioni. Asta e principala lor bănuială întotdeauna. Îi interesa foarte tare dacă bem alcool. Asta pentru că este împotriva regulilor Shariei. Încercau să te incrimineze, ca să-şi justifice acţiunile“, a mai arătat Marie-Jeanne Ion.   

Franţa, „vioara întâi“

Autorităţile franceze pot avea un rol decisiv în rezolvarea crizei ostaticului român din Burkina Faso. Asta pentru că acest stat a fost colonie franceză, iar Parisul are în continuare o influenţă puternică în zonă, afirmă Marie-Jeanne Ion.

„Negocierile sunt foarte dificile. Un aspect foarte important, în acea zonă francezii sunt vioara întâi, nu americanii. România nu are o jurisdicţie directă acolo. De aceea, România este obligată să coopereze cu Franţa pentru negocieri sau o eventuală localizare a ostaticului. Sunt mai multe canale de negociere. Se discută cu autorităţile române, cu cele din Burkina Faso, cu Franţa, dar şi cu firma la care a lucrat ostaticul. Pentru răpitori, importantă este cât de mare şi de influentă este ţara din care provine străinul“, a mai spus ziarista.

Negocieri finalizate?

La rândul lui, Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de Politică Externă, consideră că înregistrarea video nu este prima trimisă autorităţilor. „Gherguţ e în stare bună, hrănit, nu slăbit sau chinuit. E mai degrabă o dovadă a faptului că e în stare bună şi nu o ameninţare la viaţa lui. Gândiţi-vă cum arată, prin comparaţie, înregistrarea ameninţătoare cu Sorin Mişcoci în cămaşă portocalie, în cazul ziariştilor răpiţi în Irak. Suntem, cel mai probabil, la finalul negocierilor, aproape de eliberare. E mai degrabă o ultimă înregistrare, nu prima“, a scris Iulian Chifu pe Facebook.

La fel ca şi Marie-Jeanne Ion, Iulian Chifu crede că România nu are un rol direct în rezolvarea crizei. „A fost activată celulă de criză la nivelul Direcţiei Consulare a MAE. A ridica mai sus nivelul riscă să comunice interesul mai mare şi să determine cereri mai mari de răscumpărare sau pretenţii politice mai mari. Apoi, România e informată doar în virtutea faptului că cel răpit e cetăţean român. Nu ştim alte dedesubturi, pe unde şi cum se derulează această comunicare, România nu este decât informată, e implicată mai degrabă marginal“, a precizat Iulian Chifu.

Iulian Gherguţ a fost răpit în Burkina Faso pe 4 aprilie. El se afla în apropierea unei mine de mangan din Tambao. Până sâmbătă nu s-a ştiut nimic despre acesta. În înregistrarea care a apărut sâmbătă, dar care a fost făcută în urmă cu două săptămâni, agentul de securitate face apel la familia sa, la societatea Pan African Minerals, pentru care lucra în momentul răpirii, şi la autorităţi, pentru a începe negocierile pentru eliberarea sa. „Am fost răpit în Tambao de către membrii grupării Al-Mourabitoun. Cer familiei mele să mă ajute ca să scap de aici cât mai repede. O salut pe mama, Cecilia, pe tatăl meu, Giurgiu“. Conform specialiştilor, materialul a fost editat de către terorişti, semn că ceea ce a spus la un moment dat Gherguţ nu a fost aprobat de răpitori.