Istoricul american Larry Watts: România a fost o forţă de echilibru în zonă, în contextul crizei din Ucraina

Prezent la Bucureşti pentru a-şi lansa cea mai recentă carte despre România, istoricul american Larry Watts a acordat un interviu în exclusivitate ziarului „Adevărul”, în care a vorbit despre perioada în care era urmărit de Securitate, despre prejudecăţile unor analişti faţă de România şi despre rolul jucat de Bucureşti în contextul crizei din Ucraina.

Larry Watts a lansat astăzi volumul „Extorting Peace: Romania, The Clash Within The Warsaw Pact And The End Of The Cold War“, tradus în limba română „Cei din urmă vor fi cei dintâi”. Istoricum american s-a specializat în România comunistă, fiind sovietolog şi călătorind de mai multe ori în România înainte de 1989, fiind astfel urmărit de Securitate. 

„În cartea „Intelectualii şi securitatea” apar documente din dosarul meu de urmărire, e foarte interesant. Ei ştiau foarte multe despre ce am făcut şi aveau dubii că am fost aici pentru cercetare, credeau că am venit pentru informaţii. Chiar unul dintre cei care m-au supravegheat a plecat în Statele Unite mai târziu, cam în 1989 sau în 1990 şi a cerut azil acolo. Da, am fost sub supraveghere, dar contact cu identificare - nu. Era evident. A fost evident că apartamentul meu a fost percheziţionat, îmi luau lucruri care apoi reapăreau în apartament, de exemplu nişte documente despre Radio Europa Liberă au reapărut după vreo săptămână”, îşi aminteşte istoricul american. 

Larry Watts lucrează în prezent la mai multe cărţi despre România, printre care una despre rolul de mediator asumat de România în războiul din Vietnam, una despre Securitate după 1989, iar alta despre România şi terorism. 

În ceea ce priveşte avertismentul trimis de George Friedman, fondatorul Stratfor, cu privire la pericolul ca România să schimbe în orice moment alianţele, iar asta din cauza unei „predispoziţii” favorabile Rusiei, Watts consideră că analiza este complet eronată.

„Mi se pare că abordarea această este total greşită, dar înţeleg capcana în care a căzut Friedman. În primul rând, este foarte dificil să fii obiectiv când eşti înrudit cu o zonă sau cu oamenii care sunt analizaţi. El a făcut două studii - primul despre Ungaria, al doilea despre România. Această înrudire a lui cu Ungaria cauzează o prezumţie de bunăvoinţă, când eşti înrudit cu ei automat crezi că fac lucruri bune din intenţii bune. 

Aşa că abordarea lui, că Horthy şi Orban au făcut lucrurile pe care le-au făcut doar forţaţi de împrejurări. Iar când analizează România, Friedman nu doar că nu este înrudit cu această ţară, ci este vorba despre o ţară considerată inamică de partea cu care el e înrudit. Aşa că devin şi inamicii lui. El merge numai pe o interpretare dispoziţională: „românii sunt predispuşi”, „românii au intenţia”. 

Este una dintre cele mai comune capcane pe parte de analiză, iar el a căzut aproape total în ea. Partea română cu URSS sau cu Rusia aproape deloc, în schimb Ungaria are aceste legături. Trebuie doar să ne uităm la aranjamentele şi discuţiile dintre Budapesta şi Moscova.”

În plus, subliniază Watts, asupra României nu planează umba niciunei alianţe îndoielnice. „România a avut întotdeauna o mare problemă cu Rusia, şi a dorit mereu un aliat puternic. Până la intrarea în NATO, România n-a fost în nicio alianţă, a avut nişte înţelegeri de cvasi-alianţe, dar acum e prima dată. Trebuie subliniat că, în orice caz, SUA nu abandonează Articolul 5 din Tratatul de Apărare, iar România nu va abandona NATO cât timp au astfel de garanţii de securitate”, spune istoricul american.  

România nu mai are nimic de dovedit în faţa NATO. Cei 24 de soldaţi români care au murit în Irak şi în Afganistan şi cei 125 care au fost răniţi au dat deja o dovadă de sânge care nu va fi uitată.

Criza din Ucraina a arătat încă o dată fermitatea României faţă de NATO şi viceversa, consideră Watts, însă rolul pe care-l joacă Bucureştiul în contextul crizei ucrainene ar putea fi mult mai important. 

„România a fost o forţă de echilibru în zonă, n-a exagerat lucrurile, n-a exacerbat situaţia. Dar mi se pare că poate face mai mult, dar n-a fost în stare şi n-a fost lăsată din cauza unor dubii care au rămas după 1989. România are o abordare politică foarte constructivă în zonă. Ei vor să conlucreze în zonă, România a fost una dintre cele trei ţări care au ajutat cel mai mult Ucraina, alături de Litunia şi Polonia, în drumul de integrare în UE. 

Din această cauză, România a fost unul dintre cei care au suferit de pe urma schimbărilor radicale. Sper că România va putea să joace rolul de care este capabilă în regiune.” 

În ceea ce priveşte potenţialele ameninţări informaţionale sau de securitate pentru România, Watts spune că este normal să asistăm la o mobilizare impresionantă de ofiţeri de informaţii în Ucraina. 

„Însă este clar că nu trebuie să fie tensiuni militare în ceea ce priveşte România. Cu toate lucrurile spuse de Rogozin, de Jirinovski şi de alte minţi foarte luminate, nu poate fi vorba despre tensiuni militare. Ei merg pe altă linie de intimidare, merg pe dezinformare, dar asta nu este ceva nou. Aceasta a fost o problemă începând cel puţin din secolul al XIX-lea. Partea română a învăţat să facă faţă presiunilor Rusiei, chiar dacă este dificil, iar speranţa este că, în cadrul NATO, această problemă poate fi abordată mult mai direct”, a conchis Watts.