Ion Pascu: "În Japonia te cazau la familiile locale / O dificultate considerabilă e când apare o relaţie de prietenie"

Potrivit CV-ului de pe site-ul MAE, ambasadorul României în Turcia, Ion Pascu, vorbeşte engleză şi franceză. Limba oficială în Turcia este limba turcă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ion Pascu: "Limba locală este un instrument principal de lucru: nu ştii să comunici, nu ştii ce să cauţi, deci eficienţa este scăzută.

Nu vorbesc limba turcă dar încerc să învăţ şi eu câteva cuvinte, expresii, care să mă ajute să mă descurc la piaţă. Dar nu am timp, nu aş putea să o învăţ, e o limbă dificilă.

Cunoaşterea limbii ar fi evident o situaţie ideală, ar fi mult mai uşor pentru ambasador să înţeleagă oamenii, evoluţiile pe care eşti obligat să le raportezi.

În Turcia doar vreo 10 ambasadori vorbesc limba turcă şi majoritatea sunt din ţări precum Azerbaidjan. Cunoscând engleza poţi să te descurci fără probleme în relaţiile cu instituţiile locale, centrele academice, presa, de altfel două ziare în limba turcă au versiuni în engleză.  Poţi să te descurci chiar şi cu autorităţile locale în engleză.

Avem doi translatori angajaţi pe plan local. Unul la secţia consulară, pentru că în momentul în care oamenii vin pentru vize ei vorbesc în turcă. Celălalt lucrează pe partea administrativă, financiar, plăţi, pentru că fără să cunoşti turca nu te descurci la bancă să faci cumpărături.

Acum MAE are vorbitori de principale limbi internaţionale, majoritatea vorbesc două-trei limbi de circulaţie internaţională. Avem şi vorbitori de limbi mai rare, aici poate nu avem un număr suficient de vorbitori pentru că se întâmplă să plece în străinătate şi MAE rămâne fără ei. MAE ar trebui să facă aici mai mult.

La concursul de la MAE, candidaţii trebuie să cunoască 2-3 limbi străine. Dar nu este o condiţie să ştie o limbă rară, totuşi dacă o ştie câştigă mai multe puncte. Apoi mai sunt cursuri de pregătire la Institutul Diplomatic Român, nu ştiu dacă există şi pentru limbi rare.

Şi apoi mai este şi problema economică. Pe lângă ideea că limba străină este instrumentul principal al diplomatului, învăţarea ei depinde şi de resursele financiare.

Cât timp are un ambasador să înveţe limba locală

Procedura normală privind preluarea postului de către un ambasador ar trebui să dureze cîteva luni de zile, între 3-6 luni. MAE ştie ce posturi se eliberează anul acesta de exemplu şi cu trei luni înainte să vină ambasadorul de la post se gândeşte la o nouă propunere pornind de la specificul ţării. Se face o listă cu principalii candidaţi, MAE realizează o consultare cu premierul şi cu preşedintele, se transmite această listă spre aprobare, urmează audierea din comisiile parlamentare, după aceea e decretul prezidenţial şi în final semnarea scrisorilor de acreditare.

Ambasadorul începe o pregătire de când ştie că urmează să fie audiat, tu trebuie să îţi faci o minimă documentare pentru a putea prezenta în faţa comisiei proiectele tale.

Noi nu am plecat în aceeaşi zi la post şi la fel nu vom reveni în aceeaşi zi. Deci MAE ar trebui să se preocupe lunar, zic eu, de propunerile pentru posturile vacante. Aţi auzit desigur şi despre numirile politice, odată cu schimbarea guvernării. Deci nu este un proces foarte regulat la MAE care să permită un curs de familiarizare cu limba respectivă.

Cum destinzi atmosfera

Eu când ţin un discurs în faţa unei audienţe încerc să învăţ o frază măcar în turcă, destinzi atmosfera astfel, creezi o atmosferă de curtoazie.

La noi, majoritatea ambasadorilor americani vin cu limba română pe care o perfecţionează aici, pentru că ei sunt nominalizaţi mai devreme şi au timp să urmeze un astfel de curs, pe urmă mai este metoda prin care se vine o lună de zile să stea în cât mai multe medii, dacă se poate să locuiască chiar cu o familie.

Un inventar al practicilor altor ţări pentru a da posibilitatea diplomaţilor să înveţe limba ţării respective nu ar strica pentru că am putea să împrumutăm modele.

Eu zic că poate o preocupare mai mare cu numărul vorbitorilor de limbi rare ar fi utilă, ar trebui să avem şi mai mulţi vorbitori de limbi ale ţărilor vecine, sârbă, rusă, bulgară, maghiară. Nu înseamnă că nu avem, dar nu ar strica să avem mai mulţi.

Prin '98-'99 aveam 15 posturi vacante în MAE şi 30 de candidaţi, acum doi ani am înţeles că au fost 1000 de candidaţi. Ministerul ar trebui să îşi facă mai multă popularizare deşi se practică vizitele la instituţii de învăţământ superior pentru promovare.

O dificultate considerabilă e când apare o relaţie de prietenie

Te descurci fără limba ţării în relaţiile oficiale, dar o dificultate considerabilă atunci când când apare o relaţie de prietenie, când vrei să te invite omul la el, sau el să vină la tine.

În Japonia, Corpul Diplomatic de acolo era chemat să locuiască cu familiile locale, diplomaţii mergeau la ferme de orez, se cazau la o familie. Japonezii te serveau acolo cu orice, dar nu puteai vorbi şi aduceai traducător la masa de seară, dar pe urmă, la micul dejun, era o problemă. Aici e o problemă, când trebuie să îţi faci prieteni, nu poţi să stai patru ani izolat ca ambasador.

Eu aş fi putut să merg să studiez în Turcia limba, sunt cursuri speciale la ei în acest sens, dar nu aş putea să ajung decât o zi pe săptămână. Deci trebuie să ai şi timp, nu numai dorinţă, m-ar fi bucurat să pot să învăţ dar nu am cum.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: