INTERVIU Procurorul general al României despre participarea la Revoluţie: „Am tras, dar n-am omorât pe nimeni“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tiberiu Niţu FOTO Mediafax
Tiberiu Niţu FOTO Mediafax

După ce Traian Băsescu l-a acuzat pe procurorul general al României că a tras în oameni la Revoluţie, „Adevărul“ prezintă mărturia lui Tiberiu Niţu despre participarea sa la evenimentele din decembrie 1989.

În anul 2010, în cadrul unei ample campanii despre traseul urmat de Dosarul Revoluţiei şi Dosarul Mineriadei, ziarul „Adevărul“ realiza un interviu pe această temă cu Tiberiu Niţu, care în urmă cu cinci ani ocupa funcţia de prim-adjunct al procurorului general. La vremea respectivă am discutat şi despre activitatea lui Tiberiu Niţu în timpul Revoluţiei din 1989, însă această parte a interviului a rămas nepublicată.

Acum, ea a devenit cât se poate de actuală după ce, la începutul acestei săptămâni, fostul preşedinte Traian Băsescu l-a atacat pe procurorul general afirmând: „La numirea în funcţia de procuror general ştiam că domnul Niţu are certificat de revoluţionar şi că a primit 8.000 mp de pământ drept recompensă. În ultimele săptămâni de mandat am aflat că, militar în termen fiind, a tras din clădirea Televiziunii pe care o apăra în direcţia blocurilor din Dorobanţi. Oare de ce nu mi-a spus la numire că a fost printre cei care trăgeau către populaţia răzvrătită?”. Vă prezentăm mai jos versiunea lui Tiberiu Niţu despre participarea sa la Revoluţie.

„Adevărul”: Unde v-a prins Revoluţia din decembrie 1989?
Tiberiu Niţu: La Televiziunea Română. Eram militar în termen şi, întrucât am făcut armata la trupele de Securitate, eram repartizat, împreună cu alţi soldaţi de la unitatea din care făceam parte, să asigur paza Televiziunii. La Revoluţie am fost pus să păzesc un hol şi l-am întrebat şi eu pe sergentul major ce se întâmplă. Zice „am primit ordin că vine un desant de terorişti arabi din elicoptere. Când îi vedem că se paraşutează, ieşim pe acoperişul Televiziunii şi îi împuşcăm din aer“. Când auzeam de terorişti, mă vedeam luptându-mă cu Rambo. Păi eu, după două luni de armată, eram capabil să mă lupt cu Rambo? Că asta însemna pentru mine terorist, la asta mă gândeam. Aveam 18 ani. Credeţi că era uşor?

Şi a venit elicopterul cu terorişti?
N-a venit niciun elicopter. Până la urmă, tot pe noi ne-a aliniat colonelul Oană, comandantul Televiziunii, şi ne-a rupt gradele de pe umeri. A zis că ne arestează pentru că suntem de la trupele de Securitate. Eram nişte copii de 18-19 ani. După un sfert de oră s-a revocat ordinul, zice „plecaţi în casele din jurul Televiziunii pentru că de acolo se trage. Ocupaţi casele şi, la noapte, când or veni securiştii ăia, teroriştii, să dea peste voi şi să vă împuşcaţi între voi acolo“. Credeţi că mie mi-a fost uşor? Când am plecat din curtea Televiziunii, unde mă simţeam în siguranţă pentru că era obiectivul pe care îl cunoşteam de atâta timp... Şi când m-am dus în casele alea..., am intrat peste oameni în casă... Am spus „Tatăl nostru“ şi am zis „plec, dar nu ştiu dacă mă mai întorc“. Mie mi-a fost frică de moarte, măi băieţi!

image

Niţu, şef peste Dosarul Revoluţiei

În atacul pe care l-a lansat la adresa lui Tiberiu Niţu, Traian Băsescu a afirmat că, aflând despre implicarea acestuia la Revoluţie, a înţeles că „din punct de vedere moral, domnul Niţu nu poate finaliza Dosarul Revoluţiei”. Întrebat, în 2010, cum se simte în calitatea de superior ierarhic al procurorilor care anchetează Revoluţia, Niţu ne-a răspuns: „Nu mi se pare nimic nelalocul lui. La secţia Parchetelor Militare sunt doi procurori care au făcut armata la Timişoara, la Revoluţie. Procurorii bătrâni au refuzat dosarele astea două şi le-au luat ăştia de vârsta mea” .

Acele case din jurul Televiziunii au fost ciuruite de gloanţe. Din câte se ştie, până la urmă tot militarii au fost cei care au tras în ele.
Se instalase un tanc chiar lângă Televiziune. Au făcut casa de vizavi praf cu mitraliera de pe tanc. Trăgeau şi militarii, şi civilii.

Dumneavoastră aţi tras?
Era concepţia aia că se trage din casele din apropiere. Şi când s-a zis foc spre casele alea..., am executat foc! Eu, civilii de pe lângă mine care aveau arme, colegii mei, toată lumea. Am tras acolo, dar nu era nimeni. Atât. Alea au fost singurele momente, în noaptea de 22 spre 23 decembrie. De ce să mint? Aş putea să mint, dar n-am niciun interes să ascund. N-am făcut nimic nelegal, n-am împuşcat pe nimeni, n-am omorât pe nimeni. Cu ce sunt vinovat?

Până când aţi rămas la sediul Televiziunii Române?
Am stat la Televiziune din 2 decembrie 1989 până în 21 septembrie 1990. Am prins tot acolo, măi copii. Şi Mineriadă, şi tot. În iunie 1990, la Mineriadă, era să iau foc. M-am trezit cu un Molotov lângă mine, s-a aprins o draperie, abia am reuşit să o stingem.

În 13 iunie 1990 au fost mulţi civili care au luat bătaie în curtea Televiziunii chiar de la militari.
N-a fost niciun civil bătut atunci.

Există imagini video cu civili luaţi la bătaie şi închişi în subsolul Televiziunii.
Nu ştiu, eu n-am văzut niciun civil bătut la Televiziune. Dar gândiţi-vă că eu eram acolo să asigur paza şi aveam un anumit perimetru. Poate în altă parte din Televiziune s-au întâmplat lucruri pe care eu nu am de unde să le ştiu.

Ştim că aveţi certificat de revoluţionar. Ce v-a făcut să-l solicitaţi?
În 1995 veneam de la Ploieşti la Bucureşti pentru un examen. Şi în tren mă întâlnesc cu un coleg de-al meu din Armată. Şi vine „naşu“ să ne ceară biletele la control. Eu scot biletul şi el scoate nişte cupoane din alea. Zice „tu n-ai? Nu eşti revoluţionar?“. „Nu“. Zice „eu sunt, ne-am luat toţi certificate“. M-a învăţat să mă duc la Asociaţia Club 22, am fost la ăia acolo şi mi-am făcut dosar. Mi-a ieşit certificatul în 1996, în noiembrie. Am declaraţii în dosar de la comandanţii mei, am fotografii. Păi am o fotografie făcută de o franţuzoaică venită cu ajutoare în care aia mă pupă pe mine peste gardul Televiziunii. Dacă mâine se dă lege că se abrogă legea revoluţionarilor, sunt primul care îmi depun certificatul. Dar atât timp cât eu ştiu oameni care n-au călcat pe la Revoluţie şi au certificat, eu de ce să-l dau?

73 de morţi şi 253 de răniţi s-au înregistrat în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 în jurul Televiziunii Române, conform statisticilor Parchetului Militar.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite