Institutul Cantacuzino, injectat cu vaccin letal

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Din cea mai mare fabrică de vaccinuri din sud-estul Europei, Institutul Cantacuzino a ajuns să nu mai producă nimic
Din cea mai mare fabrică de vaccinuri din sud-estul Europei, Institutul Cantacuzino a ajuns să nu mai producă nimic

Institutul care a a produs seruri şi vaccinuri mai bine de un secol în România a ajuns în colaps din vina propriei conduceri.

Situaţia critică a unicului producător de vaccinuri din România  nu face doi bani în ochii autorităţilor statului. După ce în urmă cu doi ani şeful de-atunci,  Radu Iordăchel, a săvârşit culmea incompetenţei pe acest post, şi a fost demis de către Cseke Attila, ministrul Sănătăţii în 2010, Justiţia l-a repus acum în funcţie. 

Ministerul Sănătăţii ridică din umeri

Astfel, cercetătorul Radu Lucian Dorel a fost demis pentru a-i face loc lui Iordăchel, cel care a făcut achiziţii de lux pe buget de faliment în perioada mandatului său şi nici nu a mai obţinut vreo autorizaţie de producere a vaccinurilor pentru că „i-a ieşit din atenţie", după cum susţin liderii de sindicat ai instituţiei. Iordăchel nu a putut fi contactat pentru a-şi spune punctul de vedere.

Angajaţii se dau de ceasul morţii, şi e de înţeles. Institutul Cantacuzino funcţionează în regim de autofinanţare, iar de doi ani de când nu se mai produce nimic aici, evident, vistieria s-a golit. „Nu suntem siguri dacă  vom avea bani pentru salariile din aprilie. Nu ştiu de unde va face rost noul manager, dar am înţeles că mâine ne pune în temă cu planurile lui", susţine Monica Bălteanu, unul dintre liderii de sindicat. 

Ce nu ştie multă lumea e că şi atunci când conducerii unităţii de cercetare i s-a oferit bani, aceştia nu au fost investiţi corect şi s-a ajuns pe linie moartă. Teoretic, Institutul Cantacuzino nu e deloc sărac. Banca Mondială l-a creditat cu o sumă în valoare de 8,5 milioane de euro pentru modernizare şi creşterea producţiei. Multe dintre echipamente au fost deja cumpărate, doar că lucrările au rămas în coadă de peşte, deşi data finalizării proiectului era 2011.

Ministerul Sănătăţii se spală pe mâini de situaţia dezastruoasă în care a ajuns unitatea de cercetare, deşi în urmă cu doi ani îi declara iubire veşnică. „Nu vom abandona Institutul Cantacuzino. Acesta este producătorul nostru şi a fost autorizat întotdeauna numai pentru producţia în România, fără export. Acum, dacă suntem în UE, trebuie să obţinem autorizaţie de fabricaţie nouă. Soluţia privind importul vaccinurilor este una tranzitorie, întrucât Cantacuzino nu produce acum vaccinuri", declara în 2010 Geza Molnar, consilierul ministrului Sănătăţii Cseke Attila.

Acelaşi consilier dă din umeri astăzi şi sugerează autosalvarea. „Ministerul are în grijă doar coordonarea institutului. Şi termenul acesta este... cam juridic. Noul manager, repus în funcţie în mod dubios, va trebui să găsească soluţiile. Eu cred că numărul de personal, 635 de angajaţi, nu se justifică!", consideră acum Molnar. Acesta susţine că Ministerul Sănătăţii nu investeşte bani în institut decât atunci când se doreşte o linie de producţie specială. Ultima oară când s-a întâmplat asta, autorităţile au realizat că au aruncat practic pe geam circa 5 milioane de lei. Şi asta pentru că la începutul anului au fost retrase de pe piaţă o jumătate de milion de vaccinuri antigripale care prezentau neconformităţi. Adică nu asigurau protecţie în faţa gripei.

Ministerul Sănătăţii a decis astfel stoparea campaniei de vaccinare, invocând două considerente. Şi-anume că nu există nicio epidemie de gripă sezonieră, dar şi pentru că în urmă cu 4-5 ani campania de vaccinare anti-gripală era stopată oricum la sfârşitul lunii decembrie. Reprezentanţii instituţiei au liniştit populaţia spunând că decizia nu va afecta pe nimeni, întrucât majoritatea oamenilor sunt imunizaţi.

"Noul manager, repus în funcţie în mod dubios, va trebui să găsească soluţiile. Eu cred că numărul de personal, 635 de angajaţi, nu se justifică!
Geza Molnar  consilierul ministrului Sănătăţii''

Rotaţia şefilor de la „vaccinuri"

- Radu Dorel Lucian (2005 - 2009)
- Radu Iordăchel (2009 - 2010)
- Gabriel Ionescu (2010 - 2011)
- Radu Dorel Lucian (2011 - 2012)
- Radu Iordăchel (2012 -)

Doi ani - degeaba

Ziarul „Adevărul" a tras un semnal de alarmă cu privire la prăbuşirea iminentă a Institutului Cantacuzino încă din anul 2010. Cu toate acestea, Ministerul Sănătăţii a continuat să tolereze la conducerea institutului doi oameni care aduseseră fabrica de vaccinuri în buza prăpastiei: Dorel Lucian Radu şi Radu Iordăchel.

8,5 milioane de euro a fost suma cu care Banca Mondială a creditat institulul. Banii au fost investiţi în aparatură lăsată de izbelişte.

Mărirea şi decăderea fabricii de vaccinuri

La 1904, profesorul Ion Cantacuzino de la Facultatea de Medicină din Bucureşti înfiinţa „Laboratorul de Medicină Experimentală". La 17 ani distanţă, laboratorul se transformă în „Institutul de seruri si vaccinuri Dr. I. Cantacuzino" graţie situaţiei economice prielnice dezvoltării. Astfel că, din 1921 până acum, pe lângă rolul didactic şi ştiinţific al institutului, aici au fost elaborate şi produse pentru mai bine de un secol serul antistreptococic şi apoi serul antidizenteric, primele două dintr-o lungă serie de produse biologice pe care le va produce Institutul Cantacuzino.

După moartea profesorului Cantacuzino, în 1934, şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, institutul s-a dezvoltat progresiv, fiind construite câteva clădiri noi. În 1940, statul subvenţionează înfiinţarea primului laborator de microbiologie marină, în cadrul aceluiaşi institut.

Odată cu venirea regimului sovietic, unitatea de cercetare trece printr-o serie de modificări.  Toate activităţile ştiinţifice trebuiau aprobate de Ministerul Sănătăţii, iar şefii de laboratoare erau numiţi pe linie de partid, astfel că până la începutul anilor '60 faima institutului de cercetare a fost ştirbită. Cu toate acestea, institutul ajunge spre finalul anilor '60 să producă nu mai puţin de 174 de seruri imunologice.

România a fost a doua ţară din Europa în care copiii au fost vaccinaţi cu serul BCG, împotriva tuberculozei. Debutul epocii negre a ceauşismului a afectat şi munca cercetătorilor de la Institutul Cantacuzino. Bursele în străinătate şi accesul la literatura de specialitate au fost limitate. Izolarea a durat aproape 20 de ani. Anii în care cercetarea în domeniu a stagnat şi asta se simte şi în prezent. După Revoluţie, soarta institutului intră sub un con de umbră astfel că, de la an la an, bugetele s-au redus, iar vaccinurile produse aici s-au împuţinat vertiginous.

la concurenţă cu vaccinurile străine

După 1990, când au început să pătrundă pe piaţa românească şi vaccinuri din import, companiile străine nu au putut să crească preţurile din cauza concurenţei cu produsele de la Cantacuzino.

Pe parcursul ultimilor 10 ani, activitatea institutului s-a tot restrâns. În 2010, Institutul Cantacuzino a oprit producţia vaccinului împotriva tuberculozei la copii, iar anul trecut a încetat să mai producă serul imuno-stimulator Polidin. Toate acestea s-au întâmplat pentru că institutul, printr-o administrare deficitară, nu a mai primit avizele pentru a produce aceste vaccinuri. Ele vor fi acum importate la preţuri şi de zece ori mai mari. În momentul de faţă, Institutul Cantacuzino nu mai produce niciun vaccin şi se ocupă exclusiv cu activitatea de cercetare.

Geza Molnar
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite