Instituţiile statului, medicul şi preotul trebuie să condamne violul

Instituţiile statului, medicul şi preotul trebuie să condamne violul

Statisticile arată că 90% din victime l-au cunoscut pe violator, aproape 45% din victime au sub 25 de ani şi din păcate doar 15% din victime se adresează autorităţilor care ar putea lua măsuri împotriva agresorilor

Revolta colectivă, justiţia nemimată şi gândurile de compasiune sunt pansamente nesperate pentru fata violată din Vaslui, într-o societate care nu-şi asumă părţile urâte, monstruoase. Însă dincolo de toate acestea, experţii spun că tânăra a fost deja condamnată, fără drept de apel, la o sentinţă pe viaţă, psihologii ferindu-se să vorbească despre o vindecare reală.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Dreptate pentru fata violată în Vaslui“, ziarul „Adevărul“ a creat, cu ajutorul unor psihologi, sociologi şi avocaţi, un portret al victimelor violurilor. Experţii trag un semnal de alarmă susţinând că cele mai multe femei agresate refuză să mărturisească prin ce au trecut. „Astfel de fapte trebuie condamnate de comunitate!“, susţin specialiştii.

Psihologii arată că, prin luptă continuă cu coşmarul care s-a instalat în sufletul ei, va putea duce într-o zi o viaţă mai bună decât este ea astăzi. „Referitor la şansa de recuperare psihologică a victimei, nu cred că amintirile se şterg. Nu există uitare voluntară, iar dacă ar exista orice om şi-ar şterge experienţele dureroase. Scriitoarea Iris Murdoch scrie prea bine într-o carte a ei: «N-o să poţi niciodată şterge experienţa lucrului îngrozitor, n-o să te vindeci niciodată complet. Totuşi, o să mai uiţi de el, o să te gândeşti poate în fiecare zi, dar nu toată ziua...»”, a explicat pentru „Adevărul” psihologul Aurora Liiceanu.

O luptă pe viaţă

Psihologul explică faptul că pentru victima violului singura cale de a-şi continua viaţa este acceptarea trecutului dureros, refuzul de a face din suferinţă un scop în sine şi dorinţa de a nu rămâne fixată în acel timp nefericit. Este o luptă continuă pentru normalitate pe care, în fiecare an, o îmbrăţişează silit, ca violul în sine, mii de femei care ajung victime ale abuzului sexual.

Statisticile arată că 90% din victime l-au cunoscut pe violator, aproape 45% din victime au sub 25 de ani şi din păcate doar 15% din victime se adresează autorităţilor care ar putea lua măsuri împotriva agresorilor. Restul, în majoritatea cazurilor, nu spun nimănui despre cele ce s-a întâmplat, ceea ce amplifică trauma şi mai mult.

„Experienţa violului, în cazul de faţă, la vârsta adolescenţei, are un profund impact psihologic pe termen lung. Fiecare victimă are o experienţa proprie şi impactul violului asupra fizicului şi psihicului victimei reprezintă o individualitate”, a arătat şi Mihai Copăceanu, psiholog şi blogger „Adevărul”. 

Simptomele violului

Şi după vindecarea trupului, o traumă psihică de o astfel de gravitate lasă adeseori simptome fizice, mai arată specialiştii.

„Victimele violului pot suferi insomnii, coşmaruri repetate, pot retrăi în somn sau în anumite contexte clipele de groază. Cea mai mare prostie în acest moment este să i se spună să nu se mai gândească. Poate continua să se învinovăţească multă vreme şi poate rămâne cu o frică enormă ca stare de spirit. Trauma cea mai mare este când persoana nu este crezută. Mai ales că de cele mai multe ori autorul este un cunoscut, cineva în care victima avea încredere, iar asta îi afectează încrederea generală în oameni”, a explicat psihologul Diana Ioaneş.

Primii paşi

Păstrarea secretului este decizia cea mai întâlnită în rândul victimelor violului, care sunt copleşite de frică, ruşine şi vinovăţie, indiferent de conjunctura în care s-a petrecut abuzul, însă specialiştii atenţionează că nu este cea mai bună cale.

„Iniţial, examinarea şi intervenţia medicului este urgentă pentru a constata efectele la nivel fizic, rănile şi riscurile. Sunt răni care nu sunt vizibile şi chiar dacă vor să refuze un consult medical, victimele trebuie să fie încurajate să se adreseze medicului pentru examinarea oricăror riscuri de infecţii cu transmitere sexuală sau a unei sarcini nedorite”, avertizează şi Mihai Copăceanu.

Următoarea destinaţie ar trebui să fie secţia de poliţie. Avocata Mihaeala Olaru le încurajează pe victimele violului să se adreseze autorităţilor, pentru a beneficia de protecţie.

„Sfatul meu pentru femeile care sunt victime ale violului este acela de a face imediat plângere penală împotriva violatorului, deoarece acţiunea penală pentru fapta prevăzută la art 218 alin 1 si alin 2, se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”, a spus Mihaela Olaru, avocat şi preşedinte al Asociaţiei Viaţa fără Violenţă.

Mihaela Olaru mai recomandă victimelor să nu cadă la înţelegere cu violatorii, chiar dacă li se oferă sume mari de bani, deoarece o hotărâre definitivă implică pe lângă ani de puşcărie şi plata unor daune morale şi materiale. De asemenea,  angajarea unui avocat asigură un bun curs al anchetei.

Ani de psihoterapie

În paralel este necesară psihoterapia, deloc un moft în astfel de situaţii, mai explică Mihai Copăceanu, mai ales că pot apărea inclusiv gânduri suicidale.

„Victima se poate izola şi refuza relaţiile sociale şi mai ales cele cu persoane de sex opus. De aceea, la terapie ea va învăţa şi cum să relaţioneze social, cum să-şi exprime sentimentele, cum să înţeleagă stările care o cuprind, inclusiv emoţiile de frică sau ură”, a explicat psihologul.

Psihoterapia se poate prelungi şi de-a lungul mai multor ani şi trebuie consolidată cu protecţie, suport legal şi cu respectarea drepturilor pe termen lung.

„Comunitatea trebuie să condamne, să sancţioneze puternic şi să declare că violul nu este acceptat, ceea ce înseamnă un efort constant şi de durată. Şi prin comunitate înţeleg instituţii de stat locale, ONG-uri locale, medicul şi inclusiv preotul”, este de părere Mihai Copăceanu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: