In memoriam: Exerciţiu de empatie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mii de oameni au murit la Revoluţia din '89 pentru ca fel de fel de lichele să se îmbogăţească furând această ţară, foştii comunişti să ajungă demnitari, torţionarilor să li se dea pensii speciale, turnătorii la securitate să fie promovaţi în fel de fel de funcţii sau indemnizaţi meritoriu, lepădăturilor să li se dea false certificate de revoluţionar ş.a.m.d.

 Şi când te gândeşti că nu puţini sunt acei care caută să le intre în graţii acestor ipochimeni -- le iau apărarea, se pozează cu ei, se mândresc cu ei, atunci când sunt luaţi în seamă sau angrenaţi în fel de fel de sforării şi manevre --, îţi vine să-ţi iei câmpii, de câtă ipocrizie, obedienţă, impostură şi minciună există în societatea românească.

De acele jertfe au profitat tot felul de impostori huzurind în puful ”înaltei societăţi”, în vreme ce îndureraţii rămaşi s-au târât 30 de ani, de la o zi la alta, fiind umiliţi într-o ţară eliberată de martiriul copiilor şi rudelor lor.

Ne-am pus vreodată în pielea lor, a MARTIRILOR Revoluţiei din 89, a celor cărora nu li s-a făcut dreptate nici după 30 de ani, sau a copiilor, părinţilor, rudelor acestora? Ne-am scormonit empatic prin suflete, după o stare adecvată civic unei asemenea tragedii? Dacă nu, ar fi bine ca, măcar în aceste zile ale căror esenţă comemorativă ar trebuie să se verse adânc în sufletele şi-n tâmplele noastre egoiste şi ipocrite, să facem acest exerciţiu de empatie -- şi, cu siguranţă, vom înţelege, imediat, multe.

Haideţi să nu mai facem ca martiriul lor să fie în zadar, haideţi să nu mai considerăm că ”celălalt” trebuie să fie furnizor de jertfelnic!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite