Dovada că scandalul Brădet a fost doar o reglare de conturi

Brânză expirată în depozit cu transpalet ca la supermarket...

Desfgiinţarea fabricii Brădet pe toate canalele media se dovedeşte clar doar o reglare de conturi. Operată de organe trimise cu direcţie şi intenţie să anihileze un patron incomod probabil. Fiindcă recent, la Galaţi, o cantitate impresionantă de peste cinci tone (!) de brânză expirată şi alte 48 de tone susceptibile a fi improprii consumului sunt mediatizate de organele de control, dar trecându-se sub tăcere provenienţa şi comerciantul.

O ştire apocaliptică a făcut face înconjurul naţiei şi, în ciuda a ce s-a întâmplat cu bieţii copii din Argeş, în ciuda faptului că  priveşte un domeniu absolut vital, sănătatea şi siguranţa populaţiei, principalul element al acestei dezvăluiri a poliţiei române a rămas fără elementul-cheie: locul unde s-a descoperit brânza expirată. Deşi indicarea magazinului ar fi trebuit să fie un prim pas pentru punerea în gardă a potenţialelor victime ale unei asemenea bombe alimentare, amănuntele sunt trecute sub tăcere, într-o secretomanie care, alături de antecedente la fel de urât mirositoare în zona judeţului de la cotul Dunării, dă naştere la suspiciuni mergând până la complicitate.

Atentat cu brânzică şi autor necunoscut

Cantitatea impresionantă de brânză expirată sau cu indicii de alterare a fost descoperită întâmplător, la un control fiscal. În mod ciudat, cele 53 de tone nu au „percutat" din documente ale ANVSA care ar trebui să ţină evidenţa cantităţilor de alimente introduse în piaţă şi vândute uletrior sau distruse corespunzător. Ele au „răsărit” doar când organele statului au venit să vadă dacă se respectă regimul fiscal. Să se îngrijească de încasarea birurilor, mai pe româneşte. Deşi, data expirării, plasată acum aproape un cincinal (în 2012), relevă că nici de asta nu se îngrijesc cine ştie ce.

Din acest lot uriaş, 5,7 tone erau indubitabil periculoase şi au fost distruse. Deci fapta există, incontestabil! Dar, ce să vezi, fiindcă nu s-a putut dovedi că parte din brânza alterată a ajuns la vânzare (dar nici că nu a a ajuns!),  s-a aplicat doar o amendă de 32.000 de lei (puţin peste şapte mii de euro), adică nici jumătate din valoarea mărfii. Restul a constat în explicaţii (tâmpe spre inconştiente, după părerea noastră) date presei, ocolindu-se totodată cu mare grijă subiectul vreunui dosar penal sau al închiderii stabilimentului capabil să găzduiască aproape trei tiruri pline ochi cu brânzică, suficientă să trimită în spital populaţia unui municipiu întreg.

Celelalte 48 de tone de brânză sunt încă nedistruse - cică puse sub sechestru până va binnevoi agentul economic să notifice autorităţile asupra destinaţiei lor - poate vrea să le trimită-n  Congo). Oricum, dacă şi acestea se vor dovedi numai bune de distrus şi comerciantul va rămâne doar cu această amendă, comparaţi-o cu cei 106.000 de lei (aprox. 24.000 de euro) cât ar costa (minim-minimorum!) transportul şi neutralizarea tutoror celor 53 de tone de brânză. Asta în cazul în care agentul economic, responsabil fiind, ar fi luat singur măsuri pentru a nu-şi pune în pericol clienţii...

Corupţia pute înainte de a ucide

Incidentul, în ciuda numeroaselor demersuri din partea presei locale, a rămas, aşa cum scriam mai sus, cu autor necunoscut.

S-a ajuns în situaţia ca însuşi prefectul Galaţiului să se roage de direcţia locală a ANSVSA pentru a primi date suplimentare, iar tărăşenia să facă obiectul unei primei şedinţe a comisiei de dialog social, săptămâna viitoare. Cu toate acestea, în ciuda insitenţelor presei, autorităţile, plătite din banii noştri evident, refuză ostentativ să dea publicităţii măcar numele comeciantului.

Acesta, aşa cum se poate vedea din prima fotografie, nu este vreun magazin de cartier, ci unul cu ditamai depozitul, care-şi cară marfa la raft cu ajutorul transpaletului. Mai mult, o asemenea cantitate de brânză, valorând numai cea distrusă vreo 20 de mii de euro, iar în total cu cea încă sub analize vreo 200 de mii de euro (minim!) nu avea cum să fie stocată de vreun comerciant de cartier. Îi depăşea de câteva ori puterea financiară - logic.

Şi, fiindcă tot am adus vorba, nu ştiu în care din marile lanţuri nu se comercializează şi brânză vrac, la cuvă, inclusiv caş frământat ce poate fi amestecat  mai de oaie, bivoliţă sau capră cu mai de vacă, mai dulce cu mai sărat, mai proaspăt cu mai… expirat etc.

Dar, deh, dacă n-a murit nimeni, brânza poate să duhnească liniştită mai departe.

Recidiva gălăţeană, un fel de peşte împuţit de la mai multe capete

Pe de altă parte, Galaţiul, ca multe alte judeţe din provinciile României, are antecedente serioase de zonă crepusculară.

Când în Bucureşti se înşirau pomelnice de nume de cluburi închise după #Colectiv, la noi cică se suspenda activitatea a trei cluburi gălăţene în urma unui control al ISU la jumătatea lui noiembrie trecut. Bineînţeles, nici atunci nu s-a pomenit vreun nume, iar ca gălăţean nu-mi amintesc să fi observat vreun club închis? Şi numai vreo cinci sunt de toate…

Pe de altă parte, tot la capitolul recidivelor periculoase în domeniul alimentelor expirate, Galaţiul are cel puţin alte două exemple care ar trebui să aducă, de mâine, chit că e duminică, un batalion de inspectori pe capul autorităţilor locale ce par că fraternizează cu ilegaliştii. În 2008, a avut loc un scandal uriaş în care patronul magazinelor ALBO, sub directa protecţie a directorului ANSVSA Galaţi, era acuzat de traficarea în vederea comercializării a peste 200 de tone de carne expirată. La 8 (OPT!) ani de-atunci, nu există vreo sentinţă definitivă, lanţul de magazine funcţioneazăbine-merci şi mai departe, iar dosarul este plimbat de la Galaţi la Bacău şi de acolo la Iaşi. În curând poate se prescriu şi faptele, vorba-aia…

Recent, au izbucnit două scandaluri cu lapte stricat în şcolile gălăţene. Unul în mediu rural, dar unul chiar în oraş. Protagonistă - aceeaşi firmă de distribuţie, Mazepa Trading, care a mai distribuit lapte stricat şi acum trei ani, dar şi mere stricate (!) şcolarilor gălăţeni. Şi, ce să vezi, nu se aude de vreo susppendare sau vreo măsură concretă luată împotriva acesteia. Şi nici nu se va auzi prea curând fiindcă nu s-a încheiat anul şcolar şi mai are în continuare de distribuit lăptic şi cornuleţ  la tot poporul minor…

Aşa cum notau chiar jurnaliştii gălăţeni de la Adevărul, după numai doi ani şi mai multe contracte încredinţate de CJ Galaţi, direct sau la licitaţii fără contracandidat, cifra de afaceri a Mazepăi a crescut cu 400%. Şi se descurcă doar cu doi-trei angajaţi în plus faţă de vremea când numele ei nu apărea în contractele cu statul. Şi, aceiaşi jurnalişti mai remarcau:

în ciuda profiturilor infime la cifra de afaceri, patronul firmei a găsit resurse financiare să-şi construiască în Deltă, la Murighiol, un ditamai complex turistic („La Sorin”). Acolo se aude că au ajuns în vacanţă, la un pescuit şi-o ciorbă de peşte, şi câţiva dintre liderii PSD Galaţi. În fine, o fi fost doar o coincidenţă.

Ceea ce este sigur, însă, e că orice gălăţean de rând aţi înreba, poate să vă spună cu mâna pe inimă că autoritatea organelor statului lipseşte la Galaţi, de la prefect şi DNA până la DSVSA. De aceea, nouă, gălăţenilor, când am văzut scandalul Brădet, ne-a venit să râdem...