Indivizi care, aflaţi pe mai departe victime reminiscenţelor comuniste ce îi făceau să creadă că ar reprezenta a doua armată a ţării trăiesc încă cu impresia că în România de astăzi le-ar fi îngăduit orice. Şi că pentru fărădelegile comise nu vor da niciodată la nimeni socoteala.

Pretinsa grevă spontană din cursul zilei de miercuri, grevă de care boierii clasei muncitoare- liderii sindicali eternizaţi în funcţii, altminteri posesori de vile şi de maşini luxoase şi care încasează, prin păcălirea sistematică a pălmaşilor, indemnizaţii cu multe zerouri - pretind că nu ar fi ştiut nimic, la fel cum pretinde şi ministrul de resort, un domn pe nume Cuc - este o fărădelege. Care ar trebui să fie pedepsită şi decontată până la ultima centimă de toţi cei care, pentru a nu ştiu câta oară, îşi îngăduie să întrerupă, când le trece lor pe sub chipie, circulaţia trenurilor pe teritoriul României. Fără a ţine cont de legislaţia care reglementează conflictele de muncă şi care nu îţi dă voie să faci un rău colectiv aşa cum şi-au permis să o facă marţi ceferiştii care au declanşat şi au participat la grevă. Care a fost, repet, o acţiune teroristă de natură să pună într-o situaţie inumană mulţi dintre românii care aveau motive să călătorească. Nu din plăcere fiindcă orice călătorie în condiţiile neeuropene pe care le oferă azi CFR Călători este un chin de-a dreptul.

Aflu chiar că din cauza acţiunii anarhice de ieri a ceferiştilor unii concetăţeni de-ai noştri şi-ar fi pierdut locurile de muncă.

Dincolo de toate acestea, pretinsa grevă spontană de ieri a ceferiştilor României este prima filă din decontul negru ce ajunge, chiar zilele acestea, pe birourilor iresponsabililor reuniţi în ceea ce se cheamă guvernul României. Indivizi care trebuie să pună în practică, fără să crâcnească, programul de guvernare PSD-ALDE total nerealist. Fiindcă aşa le ordonă un individ pe nume Liviu Dragnea.

În primele două luni ale guvernării marionetei Sorin Grindeanu a plouat cu măriri salariale. Neacoperite nici prin resurse, nici prin creşterea proporţională a productivităţii muncii, nici printr-o mai bună colectare a datoriilor bugetare. Respectivele măriri salariale au dus însă la tot mai vizibile creşteri de preţuri. Care i-au afectat, fireşte, şi pe ceferişti.

Desigur, şi acestei zise a două armată a ţării, cu pantalonii rupţi în fund de prea-binele oferit de politicienii ce s-au aflat în ultimii 27 de ani la cârma României, i s-a făgăduit creşteri salariale. De vreo 20%, aceasta în condiţiile în care pierderile la Calea ferată sunt din ce în ce mai mari, iar trenurile de călători circulă mai mult goale decât pline. Ori sunt umplute de studenţii transformaţi în navetişti care nu plătesc nimic de aceeaşi guvernare fără minte.

De unde vor fi plătite măririle făgăduite pe care ceferiştii nu au mai avut răbdare să le aştepte până la semnarea noului contract colectiv de muncă? Nimeni nu ştie. Nici măcar atoateştiutorul Dragnea Liviu.

Greva spontană de ieri de la Calea ferată este doar primul semn al haosului ce va să vină dacă guvernanţii României vor fi la fel de iresponsabili precum s-au dovedit în lunile deja trecute de la preluarea puterii.