Graţie unei poliţiste, o mamă şi-a regăsit fiul pierdut acum 22 de ani

Constanţa Tudor şi-a strâns în braţe băiatul pe care l-a pierdut pe când acesta avea doar 8 ani. Cei doi şi-au făcut cadouri, iar acum fac planuri de viitor. Reîntâlnirea celor doi este rezultatul unei întâmplări fericite: o poliţistă din Buzău l-a recunoscut pe fostul băieţel în persoana tânărului care încerca să-şi afle identitatea. 

O mamă şi fiul ei s-au strâns în braţe după 22 de ani în care soarta i-a ţinut la distanţă. Miracolul unei reîntâlniri aproape imposibile a avut loc, ieri, la Oradea, unde fostul băieţel care se urca într-un tren din curiozitate, în 1988, şi-a regăsit mama ce-l credea mort sau transformat în cerşetor.

Vezi aici imagini cu Dan, alături de mama sa

Între timp, micuţul Dan Dan, cum fusese numit provizoriu de către asistenţii sociali, a terminat o şcoală profesională, profil zidărie, şi lucrează la o firmă din 2004. Acesta i-a făcut cadou mamei o icoană şi o carte de rugăciuni care să le amintească de şansa primită. Cei doi nu mai vor acum decât să recupereze toate clipele de afecţiune de care nu au avut parte.

Povestea lui Dan Dan

Povestea miraculoasă a despărţirii şi reîntregirii unei familii începe în luna mai a anului 1988. Constanţa Tudor a plecat la serviciu, lăsându-l pe băiatul ei, Dan Dumitru Enache, în grija unei mătuşi care locuia foarte aproape de gară.

„Copilul meu a fost mereu fascinat de trenuri, erau cea mai mare curiozitate a lui", spune Constanţa. Când s-a întors de la muncă, femeia a aflat cu groază că băiatul ei este de negăsit. „Acum, după două decenii, am aflat ce s-a întâmplat. Copilul s-a urcat în tren spre Oradea. El credea că trenul îl plimbă şi apoi îl aduce înapoi acasă", explică femeia.

A doua zi, în timp ce mama şi poliţia din Bucureşti  îl căutau prin împrejurimi, băiatul a fost descoperit de asistenţii sociali din judeţul Bihor. „L-am găsit în gară. Avea mari deficienţe de vorbire. Tot ce articula era Dan, Dan. Aşa i-a rămas şi numele cu care l-am înregistrat", povesteşte Ştefan Goţia, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului Bihor.

„Am crezut că a murit"

În timp ce Dan era preluat de asistenţii sociali la Oradea, în Bucureşti, Constanţa îşi căuta cu disperare copilul. „Am căutat împreună cu poliţiştii în toate casele de copii din Bucureşti şi din împrejurimi", spune femeia. După un an în care Constanţa a stat mai mult pe drumuri, şi-a pierdut speranţa că îşi mai poate vedea odrasla. „Am fost convinsă că a murit sau că a ajuns cerşetor", declară femeia.

Cazul a rămas îngropat în uitare până în 2009, atunci când poliţia a reluat dosarele cu dispariţii nerezolvate înainte de 1990. „Nu exista în anul 1988, când s-a pierdut băiatul, o bază de date şi nici posibilitatea de a se efectua teste ADN. Acest lucru s-a putut realiza numai de curând", explică Ştefan Goţia.

Întâmplarea a făcut ca o poliţistă de la Buzău să sesizeze, căutând în arhive, că o persoană cu identitate necunoscută, Dan Dan, aflată în Bihor, seamănă destul de mult cu un copil dat dispărut în 1988, din Bucureşti. „În luna septembrie 2009, Inspectoratul de Poliţie Bihor a solicitat informaţii despre Dan, iar în aprilie 2010 a fost invitat pentru a-şi da acordul în vederea efectuării testului ADN. Probele s-au prelevat în luna mai", spune Goţia. 

Trecut recuperat

La 13 iulie avea să vină şi confirmarea. Testul ADN a dovedit că Dan şi Constanţa sunt mamă şi fiu. „În noaptea dinaintea testului ADN am visat că mă întâlnesc cu mama", spune Dan, care a presimţit minunea.

„Nu-mi aduceam aminte lucruri din copilărie, dar am fost extrem de fericit la gândul că am o mamă", explică Dan. În acelaşi timp, în existenţa plină de necaz a Constanţei, a răsărit pentru prima dată soarele. „După ce mi-am pierdut copilul, am pierdut şi casa din Bucureşti. Eram o femeie divorţată, singură.

M-am mutat în Giurgiu, în localitatea Pietricele", spune Constanţa. Când a auzit că-i trăieşte băiatul, femeia a plâns de bucurie şi de tristeţe.

Iar ieri a avut loc şi miracolul unei reîntâlniri imposibile pentru 22 de ani. Din momentul în care a văzut-o, Dan nu se mai dezlipeşte de lângă ea. O ţine de mână, o pupă şi plânge. Mama îi povesteşte boacănele scurtei copilării pe care au petrecut-o împreună. Fiul îi povesteşte despre viaţa lui de acum. „În această seară vreau să dorm în acelaşi pat cu mama mea", a spus Dan.

Duminică seara, mama şi fiul se vor despărţi din nou, de data aceasta numai pentru două luni. „Mă bucur că l-am găsit, dar nu vreau să-i stric rostul. El are un loc de muncă aici, nu ştiu dacă s-ar putea angaja în Giurgiu", spune Constanţa.

Deocamdată, cei doi nu ştiu cum vor reuşi să se stabilească mai aproape unul de celălalt, dar au de gând să se vadă cât mai des posibil. „În toamnă am vacanţă două săptămâni şi mă duc la mama. Voi merge la ea de câte ori voi avea liber", spune Dan, care acum vrea să-şi recupereze şi numele real.

"În noaptea care a precedat testul ADN, am visat că mă întâlnesc cu ea. Am fost extrem de fericit la gândul că am o mamă. "
Dan Dumitru Enache
fiul

"Mă bucur că l-am găsit, dar nu vreau să-i stric rostul. El are un loc de muncă aici. "
Constanţa Tudor
mama

Odiseea gemenilor încurcaţi la spital

Cele două perechi de gemeni, regăsite după 28 de ani

Un caz similar, de regăsire întâmplătoare a unor rude după câteva decenii, s-a petrecut în vara anului 2000 în judeţul Bacău. Două perechi de gemeni, încurcaţi între ei în maternitate, au reuşit
să-şi regăsească jumătăţile după aproape 30 de ani, răstimp în care au trăit la nici 50 de kilometri unii de alţii.

În august 1972, la Maternitatea Bacău, o femeie de etnie rromă din Sascut şi o româncă din Parincea - comune aflate la o distanţă de 48 de kilometri - au născut fiecare gemeni: prima un băiat şi o fată, iar cealaltă două fete.

Dintr-o greşeală a personalului medical, fata primeia şi una dintre fiicele celei de-a doua au fost încurcate între ele în incubator. Astfel că, la părăsirea maternităţii, ţiganca din Sascut a dus acasă o fată blondă şi un băiat brunet, iar femeia din Parincea - o fată blondă şi una brunetă. Îndoiala a măcinat ambele familii vreme de 28 de ani.

În anul 2000, o asistentă veterinară din Sascut, vecină cu familia de ţigani, a găsit în ziarul local un anunţ prin care era scos la concurs un post în comuna Parincea. A luat concursul, s-a dus la post şi, pe când umbla prin sat ca să vaccineze păsările, a găsit într-o gospodărie o tânără blondă, despre care a crezut că e fiica vecinilor săi de la Sascut.

„Ce faci, Mioara, te-ai măritat aici?" -, a întrebat-o. „Nu mă cheamă Mioara, ci Daniela", a venit răspunsul tinerei.  Veterinara a intrat la bănuieli, a făcut ceva cercetări pe cont propriu şi a reuşit într-un final să-i adune pe toţi patru laolaltă. În acel moment, misterul fetei blonde din familia de bruneţi şi cel al fetei brunete din familia de blonzi a fost elucidat.