Geolog german: „Prăbuşirea cascadei Bigăr nu e o catastrofă“

Cascada Bigăr (înainte de prăbuşire)

Geologul german Dr. Ulrich Hambach consideră că e foarte improbabil ca intervenţia omului să fie cauza prăbuşirii cascadei Bigăr din Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa.

DW: Potrivit reprezentanţilor Romsilva, prăbuşirea cascadei Bigăr are cauze naturale. Un ghid de turism şi activist de mediu a declarat pentru DW că motivul este intervenţia omului în circuitul apei, apa fiind deviată către o păstrăvărie, astfel încât roca din care este formată cascada - travertinul - nu a mai avut parte de necesarul ei natural de apă dulce. Cum vedeţi dvs. lucrurile? 

Dr. Ulrich Hambach: Teoretic, dacă întreaga alimentare cu apă ar fi întreruptă, s-ar putea ajunge, în decurs de ani şi chiar decenii, la un proces intern de descompunere a calcarului, prin care întreaga structură ar deveni instabilă. Este însă foarte, foarte improbabil în acest caz ca devierea apei să fie cauza colapsului cascadei. Începând din anii 80, am fost implicat în mai multe proiecte privind travertinul, în mai multe ţări europene, în cadrul cărora am fost în Italia, Spania, fosta Iugoslavie, Grecia şi România, şi în toate aceste ţări există multe cazuri în care astfel de structuri s-au prăbuşit. Un alt exemplu din România este cascada La Chişătoare, din Valea Moeciu, care s-a prăbuşit. 

Din punct de vedere geologic, se poate exclude ca intervenţia omului prin devierea apei să fi fost cauza prăbuşirii cascadei?

În ştiinţele naturii, lucrăm cu probabilităţi. Iar acest lucru este foarte improbabil. Nu este exclus nici să ne cadă un meteorit în cap, dar e foarte improbabil. 

În România se discută despre posibilitatea de a reconstrui artificial cascada prăbuşită. Vi se pare o idee rezonabilă?

Ce rost ar avea aşa ceva? Pentru nişte poze pe Instagram? Poate sună brutal, dar după 200 de ani, structura se va regenera. Nu consider că prăbuşirea cascadei Bigăr e o catastrofă. Sigur că e păcat, iar popularitatea cascadei în rândurile turiştilor îşi avea rostul, creând o legătură între oameni şi natură. Astfel de legături sunt bune, dar această structură nu era unică nici în România, nici în Europa, şi cu atât mai puţin la nivel global. Cascada a fost lăudată aproape isteric în urmă cu câţiva ani, sigur că dă bine în poze, dar e destul de mică în comparaţie cu alte structuri de acest fel din România. 

Din punct de vedere al protecţiei mediului, o reconstrucţie artificială a cascadei Bigăr ar fi irelevantă, chiar ridicolă. Dar dacă ar atrage turişti, actorii din domeniul turismului sunt cei care trebuie să decidă dacă merită investiţia. 

Care sunt cele mai importante diferenţe dintre cascadele formate din travertin şi cele formate din alte roci?

O cascadă normală e ghidată doar de gravitaţie, apa cade pe o pantă. O cascadă formată din travertin se formează singură, la un izvor care nu trebuie să fie neapărat pe o pantă. Se formează un fel de terasă, cu nişte structuri minunate, ca în cazul cascadei Bigăr, caracterizate printr-o vegetaţie specifică. Astfel de structuri se formează în descurs de decenii sau chiar secole. 

Sunt  fmairagile cascadele formate din travertin? 

Celelalte cascade, spre exemplu cele mari, ca Niagara, sunt erozive, adică distructive. Şi ele se schimbă cu timpul, dar mult mai încet. 

O cascadă formată din travertin e constructivă, adică se formează ceva prin procesul de dizolvare a calcarului. Astfel, este mai fragilă. Prăbuşirea unor astfel de structuri e un proces normal. 

De ce este interesantă România pentru geologi ca dvs?

România este, alături de Italia, ţara europeană cea mai activă din punct de vedere geologic. Aici se întâmplă multe, inclusiv cutremure - ne aşteptăm, din nefericire, la următorul mare cutremur în regiunea Vrancea. Un alt aspect important este vulcanismul din România. Împreună cu mai mulţi colegi din România, Ungaria şi Marea Britanie, lucrez la o carte despre Complexul vulcanic Ciomadul din România. Cartea va apărea şi în limba română. 

Geologul german Dr. Ulrich Hambach de la Universitatea Bayreuth a călătorit pentru prima dată în România ca cercetător în 1991 şi a revenit frecvent în ultimele trei decenii. Printre altele, a cercetat geologia regională a Carpaţilor.

Dana Alexandra Scherle - Deutsche Welle