Gabriela Vrânceanu Firea-Pandele, o (altă) gaură neagră a constelaţiei politice româneşti

„Eram tentat să-i spun doar atât: ruşine! Dar doamna Pandele nu are ruşine. Nu are nimic. Doar abjecţii“

Doamna Pandele este, nici mai mult nici mai puţin, o somitate. Jurnalistă, doctor în economie, purtătoare de cuvânt a premierului Mugur Isărescu, mare realizatoare TV, distinsă cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de ofiţer... Îţi vine să te ridici numai când îi auzi numele.

Doar că astăzi era să cad din picioare când am auzit enormităţile debitate cu nonşalanţă de cea care ocupă funcţia de purtător de cuvânt al candidatului Victor Ponta. Mai grav este că nu-i prima oară când insistă asupra mizeriei referitoare la incapacitatea (biologică) a principalului contracandidat de a avea copii. 

În primul rând, orice om dotat cu o minimă educaţie şi un dram de bun-simţ ar evita, pe cât posibil, un asemenea subiect, indiferent de situaţie. Este peste puterea mea de înţelegere cum poţi coborî cu nonşalanţă în noroi, vorbind cu seninătate de o problemă care provoacă atâtea suferinţe.

În al doilea rând, ipocrizia distinsei doamne nu cunoaşte limite. De Ion Iliescu a auzit? Dacă nu, îi reamintesc eu cine e: preşedintele de onoare al PSD, partidul din care face parte, ocupant al fotoliului de la Cotroceni ani mulţi (şi tragici, mă grăbesc să adaug) şi care nu are urmaşi. Biologici adică, pentru că urmaşi politici are cât încape. De câtă nesimţire poţi da dovadă, declarând că un preşedinte fără copii nu poate şi nu trebuie să ocupe funcţia supremă în stat?

Există şi o altă dimensiune a ipocriziei. Nu e suficient să ai copii. Trebuie să ştii şi să-i creşti, Mă gândesc că doamna Pandele, în loc să se preocupe de progeniturile altora, ar trebui să acorde mai multă atenţie propriei odrasle, care la bac a reuşit „performanţa” să obţină nota 1,2 la limba română, 5,15 la istorie şi 3,6 la sociologie.

Eram tentat să-i spun doar atât: ruşine! Dar doamna Pandele nu are ruşine. Nu are nimic. Doar abjecţii.