FOTO/VIDEO Poştaş în satul celor săraci

Nicolae Popescu merge pe jos şase kilometri pentru a le duce pensiile bătrânilor din Malarişca, o localitate izolată. Localnicii trăiesc din agricultură şi din creşterea animalelor pentru că banii de la stat nu le ajung nici măcar pentru a merge o dată pe lună la magazinul sătesc.

Ştiri pe aceeaşi temă

Bătrânii din Malarişca, „rupţi" de lume din cauza drumurilor proaste, sunt vizitaţi lunar de poştaşul din satul vecin, care merge şase kilometri pe jos pentru a le duce pensiile mici. Şoselele din zonă sunt într-o stare jalnică. Pentru a ajunge din Drobeta Turnu-Severin în satul Malarişca ai nevoie de răbdare şi de roţi bune.

GALERIE FOTO CU DRUMUL PARCURS DE POŞTAŞUL DIN SATUL MALARIŞCA

Mai citeşte şi:

Poşta Română va fi împărţită în unităţi operaţionale

Drumul îngust, lung de aproape 50 de kilometri, plin de pietriş şi gropi, poate fi parcurs în cel mai bun caz în două ore. Responsabil cu distribuirea pensiilor în satul Malarişca este poştaşul Nicolae Popescu din satul vecin, Gornenţi. Bărbatul are biroul situat chiar într-unul dintre dormitoarele casei.



„Aţi nimerit bine. Chiar astăzi vroiam să mă duc să le împart pensiile", spune poştaşul. Bărbatul pune cupoanele şi banii în geanta din piele veche de mai bine de 30 de ani, moştenită de la colegii mai vârstnici, îşi potriveşte şapca şi porneşte la drum.

Ca să ajungi din Gornenţi la Malarişca ai de mers pe jos şase kilometri pe un drum aflat într-o stare jalnică.



Trebuie să urci câteva dealuri, să traversezi un pârâu şi să ai grijă să nu te sfâşie câinii de la stâna din apropiere.

„Lucrez de un an la oficiul poştal din Gornenţi. M-am obişnuit cu drumul ăsta şi să ştiţi că-l străbat de mai multe ori pe lună pentru că mai sunt facturile la utilităţi şi corespondenţa pe care trebuie să le distribui", explică poştaşul.



Pensii foarte mici

Satul Malarişca are ceva mai mult de 100 de locuitori. Sunt toţi oameni muncitori, iar cei mai mulţi trăiesc din creşterea animalelor şi legumele pe care le au în grădină.

Prima oprire pe care o face poştaşul este la casa Mariei Tomescu (71 de ani), o bătrână care primeşte de la stat o pensie lunară de 1 leu. Ea ar putea beneficia de o pensie socială, dacă nu ar avea un petic de pământ pe numele său.



Următorul pe listă este Nicolae Stoican. Bătrânul de 74 de ani nu este însă acasă, ci a plecat cu treabă, pe jos, în comuna vecină, aflată la şapte kilometri distanţă. Soţia pensionarului, Ana (72 de ani), este cea care ridică banii. Bărbatul ei primeşte o pensie de numai şase lei pentru perioada cât a fost în armată.

„A lucrat ca voluntar în armată, cum se făcea pe timpuri, şi atât i-au calculat pensia. Nu ne ajută la mare lucru că mai mult de un kilogram de ulei nu putem să luăm, dar asta este, ce să-i faci?", spune Ana. Femeia spune cănu s-ar descurca fără animalele din bătătură. Au un porc, două vaci, iar în spatele casei, ca toţi oamenii din sat, au o grădină de legume cu de toate.

„Noi ne-am învăţat să vină poştaşul în fiecare lună să ne aducă banii ăştia, dar nu prea avem ce face cu ei. Trăim cu animalele pe care le creştem şi cu legumele din grădină. Ne putem lipsi de pensia asta amărâtă", spune femeia.

A treia persoană vizitată de poştaş este Ana Pătrulescu. Femeia locuieşte departe de sat, într-o căsuţă amărâtă cu două camere aşezată pe un deal. Noroc cu câinii priponiţi la poartă care  îi dau de veste femeii că are musafiri. Ţinându-se într-un baston, femeia iese cu greu din casă pentru ne întâmpina. E bolnavă cu rinichi şi cu inima însă medicamente nu şi-a mai cumpărat de câteva luni pentru că nu îi ajung banii.


Bătrâna primeşte o pensie de urmaş de numai zece lei. Pâine nu prea mănâncă, mai mult mămăligă, iar de muncit nu mai poate că nu o mai ajută spatele. Noroc cu fata ei care locuieşte în satul vecin şi îi plăteşte curentul. „Pensia mea e după moşul meu care a murit acum cinci ani. M-a lăsat singură în casă. Trăiesc şi eu cum pot, de banii ăştia zece lei îmi iau ulei şi zahăr“, mărturiseşte bătrâna oftând.



"Noi ne-am învăţat să vină poştaşul în fiecare lună să ne aducă banii ăştia, dar nu prea avem ce face cu ei."
Ana Stoican
localnică

Peisaj de vis, drum de coşmar

Comuna Podeni, alcătuită din satele Malarişca, Gornenţi şi Podeni, este aşezată la baza Munţilor Cernei. Zona este pe cât de impresionantă ca peisaj, pe atât de dificilă ca infrastructură.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările