Forumul Judecătorilor cere CSM apărarea independenţei Justiţiei după declaraţiile lui Liviu Dragnea

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România” a cerut luni Consiliului Superior al Magistraturii să fie apărată independenţa sistemului judiciar, ca urmare a declaraţiilor făcute, duminică, de preşedintele PSD, Liviu Dragnea.

Invocând o serie de declaraţii din discursul susţinut de Liviu Dragnea la şedinţa de duminică a Consiliului Naţional al PSD, Forumul Judecătorilor susţine că acestea nu sunt simple judecăţi de valoare, ci „afirmaţii factuale, concrete care nu răspund realităţii”.

Astfel, judecătorii enumără motivele pentru care consideră intervenţia CSM necesară, citând declaraţiile liderului PSD de duminică seară care ar aduce atingere independeţei justiţiei.

Cererea completă adresată CSM:

Cu ocazia Consiliului Naţional al Partidului Social Democrat, acesta a făcut afirmaţiile de mai jos, în cadrul unui discurs preluat în direct de posturile radio şi TV:

„Am văzut, în schimb, că Adrian Năstase a fost condamnat în România pe prejudiciu 0 (zero), adică ai pagubă zero, dar trebuie să mergi la puşcărie pentru a da un exemplu societăţii. Acestea sunt cazurile de corupţie din România, din acest motiv este România o ţară coruptă? Nu cumva toate aceste lucruri, toată această construcţie este făcută doar pentru ca oricine dintre politicieni, oricine din presă şi nu numai, şi din alte instituţii, care ar vrea să pună problema româneşte să poa` să aibă gura închisă. Nu cumva acesta este motivul?!”

„Vorbim de justiţie... N-am nimic cu doamna Iohannis şi vă spun foarte sincer, vorbim doar despre justiţie, dar dacă oricare din această sală, sau eu, nu ştiu, Liviu Pleşoianu am fi acuzaţi şi chemaţi la procurori şi noi nu am merge, nici prima dată, nici a doua oară. Dom`ne, eu sunt răcit şi Liviu are de făcut o vizită de făcut în Franţa, cam ce credeţi că s-ar întâmpla? Oricare dintre dumeavoastră. Cu duba ne-ar lua. Ce arată asta? Nu numai justiţie selectivă...Tupeu! Credinţa că sunt deasupra legii”.

“Avem, de asemenea, coruptie de putere la cel mai inalt nivel – s-a vorbit, se va mai vorbi, despre mii de oameni trimisi in inchisoare nevinovati, mii de oameni trimişi în închisoare pe probe falsificate, mii de oameni trimişi în închisoare de niste complete constituite nelegal. Mii de oameni care stau în continuare în procese, alţii care stau în anchetă, tot nelegal. Aveti impresia cumva ca în această perioada s-a schimbat ceva in atitudinea procurorilor? Nici vorba! Daca aveţi şansa să auziţi că oamenii vorbesc, nu-i mai poate opri nimeni să vorbească, cum se procedeaza in continuare in anchete, o să va ingroziti. Nu numai procurorii, şi poliţiştii judiciarişti, care ameninţă martorii, pur şi simplu-i ameninţă, de fata cu avocatii, nu mai au nicio jena, nu mai au nicio jenă... De ce? Pentru că ei spun ca noi n-o să avem puterea să mergem până la capăt şi că va interveni restauratia, adică o să se refaca statul paralel mai abitir decât a fost înainte şi vă arătăm noi, că noi suntem legea. Noi facem legea şi voi trebuie să o respectaţi, nu noi!”

“Pentru ei este normal să discute procurorul cu judecătorul şi cu securistul să spună «Pă Boştinaru îl scăpăm, că e băiat simpatic, dar pă Angel Târvă, nu (Îmi pare rău, Angel). Angel Târvă a fluierat în biserică, trebuie pedepsit, l-a supărat şi pă Marian Oprişan». Aşa se iau deciziile, oameni buni! Nu vă mai alintaţi! Nu vă mai lăsaţi păcăliţi!”

„Ăştia-s fariseii care au pus mâna pe justiţie, adică eu nu mai pot accepta toate minciunile care vin din Vest şi care spun că noi vrem să dăm legi pentru mine şi pentru Tăriceanu, noi vrem să dăm legi care să afecteze independenţa justiţiei, independenţa judecătorului, a procurorilor, nepunând mâna pe un articol clar”.

“Să citiţi raportul MCV! Eu nu am găsit niciun rând, niciun cuvânt in care sa se vorbească despre independenta judecătorilor. Eu credeam că asta este cel mai important lucru. Se vorbeşte despre procurori, dar nu despre judecători. Deci nu-i intereseaza independenta judecatorilor. Normal! Că dacă judecătorii sunt independenţi nu mai pot fi şantajaţi, nu mai pot fi ameninţaţi, atunci – cum spunea şi colegul meu mai devreme - apare speranta in Romania că te poţi duce în faţa instanţei şi să zicem, prin absurd, măcar 5 din 10 să creadă că, daca esti nevinovat, nu patesti nimic. Nu ca acuma, pentru că aici este ... depinde unde apuci. Sunt şi bancuri amare pe tema asta. Acesti procurori si aceşti purtatori de epoleti au frant cu adevarat independenta Justitiei”.

“Caline, ştii că ne-a mai facut nişte dosare? Îţi spun azi, de ziua Vioricăi. Al meu¸ pe vizita din America de anul trecut. Ii spun d-lui Uncheselu (procuror DNA, nn) să meargă în continuare, dar îi spun unde ajunge: la un ambasador. Şi să văd dacă îl ţin genunchii, că dacă nu, are o mare problemă!” (...) “Justitia din aceasta tara trebuie resetată”.

Caracterul exacerbat al discursului politic indicat, pornind de la concepte de răspuns vindicativ al justiţiei, identificată cu aşa-zisul „stat paralel”, reprezintă un derapaj evident de la principiile democraţiei şi conturează imaginea unei ameninţări serioase la independenţa justiţiei.

Discursul nu constituie o expresie a unei simple judecăţi de valoare, ci conţine afirmaţii factuale, concrete, care nu corespund realităţii:

- condamnarea unei persoane individualizate, pentru o infracţiune despre care se susţine că nu ar fi avut prejudiciu material, deşi acesta a fost reţinut în hotărârea penală;

- existenţa a mii de persoane condamnate la pedepse cu executare, deşi ar fi fost nevinovate, a mii de persoane pretins condamnate la închisoare în baza unor probe pretins falsificate, a mii de persoane condamnate la închisoare cu executare de complete pretins nelegal constituite sau a mii de persoane care ar fi judecate sau urmărite penal în mod nelegal;

- indicarea unei practici generalizate, a unor pretinse abuzuri ale procurorilor şi poliţiştilor judiciari, constând în ameninţarea martorilor în prezenţa avocaţilor, respectiv a unei atitudini generalizate atribuite acestora, în sensul că ar încălca legea şi ar impune persoanelor cercetate reguli create de aceştia;

- descrierea generală a deciziilor judecătorilor, cu un pretins grad ridicat de certitudine, ca fiind rezultatul unei înţelegeri cu procurorul sau „securistul”, bazate pe simpatii sau antipatii personale; - indicarea unui grup de persoane, nedefinit, ca fiind cel care a „pus mâna pe justiţie” sau a „frânt cu adevărat independenţa justiţiei”;

- contrazicerea realităţii evidente rezultate din simpla lectură a raportului MCV, în sensul că acesta nu ar conţine nicio referinţă cu privire la independenţa judecătorilor;

- utilizarea unui sofism potrivit căruia, în prezent, chiar dacă eşti nevinovat, poţi fi condamnat şi că numai în viitor poate apărea speranţa unei decizii corecte, atunci când judecătorii nu ar mai fi şantajaţi sau ameninţaţi.

În plus, discursul conţine sintagme generalizatoare precum „justiţie selectivă” sau „justiţia ... trebuie resetată”, care pot afecta grav încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, acesta fiind plasat în sfera arbitrariului, a bunului plac sau a unui sistem nefuncţional, prin analogie cu sistemele tehnice, care ar necesita ştergerea şi reiniţializarea. Totodată, acest discurs este unul recurent, respectiv se repetă periodic, ciclic, de altfel prin Hotărârea Plenului CSM nr.779/04.07.2018 a fost admisă o cerere similară de apărare a independenţei sistemului judiciar, formulată de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, cerere însuşită de peste 1500 de judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi auditori de justiţie. În analiza aspectelor care fac obiectul cererii de apărare a independenţei sistemului judiciar, trebuie pornit de la dispoziţiile constituţionale şi legale care consacră independenţa şi imparţialitatea sistemului judiciar, precum şi a celor care garantează libertatea de exprimare. În conformitate cu dispoziţiile art.133 alin.1 din Constituţia României, precum şi ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

Conform art.75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.” Principiile independenţei şi imparţialităţii magistraţilor sunt consfinţite prin art. 124 alin. 3 şi art. 132 alin. 1 din Constituţie, art. 2 alin. 3 şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi de art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor. Referiri privind aceste principii se regăsesc şi în reglementările internaţionale, astfel:

- „Principiile fundamentale referitoare la independenţa magistratului”, adoptate la Milano în anul 1985 şi confirmate de Adunarea Generală a ONU, precizează în cuprinsul pct. 1 că „independenţa magistraturii trebuie garantată de către stat şi enunţată în Constituţie sau altă lege naţională, iar toate instituţiile guvernamentale sau altele trebuie să o respecte”. În cadrul aceloraşi principii, în cuprinsul pct. 2 se menţionează că „sistemul juridic va decide în problemele care îi sunt înaintate imparţial, pe baza faptelor şi în conformitate cu legea, fără vreo restricţie, influenţă incorectă, sugestie, presiune, ameninţare sau interferenţă, directă sau indirectă, din orice parte sau pentru orice motiv“.

- „Convenţia de la Havana pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor”, adoptată la Congresul a VIII-lea al Organizaţiei Naţiunilor Unite prevede la pct. 4 că „statele veghează ca procurorii să-şi îndeplinească atribuţiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărţuiri, fără a suferi ingerinţe nefondate şi fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.

- Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniştri al statelor membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, care, dorind să promoveze independenţa sistemului judiciar, a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu. Una dintre acestea vizează obligaţia statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova şi proteja independenţa judecătorilor. Documentul prevede că sensul de „independenţa judecătorilor” nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime.

Conţinutul acestui principiu constă în obligaţia executivului şi legislativului să se abţină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina independenţa judecătorilor. Pe lângă toate acestea, se precizează în document, „că nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independenţa sistemului judiciar”.

Independenţa magistraţilor nu constituie doar o garanţie a statului pentru înfăptuirea justiţiei, ci în egală măsură, un drept şi o obligaţie a magistraţilor. Independenţa este privită ca „atribut al funcţiei, care îi permite judecătorului să acţioneze în realizarea actului juridic şi, mai ales, să decidă doar în baza legii şi a propriei conştiinţe, fără nici o subordonare sau influenţă”. Articolul 1 alin. (4) din Constituţia României consacră expres principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească.

Datele speţei pun în discuţie, printre altele, raportul dintre limitele discursului public al oamenilor politici şi necesitatea apărării unor valori precum independenţa justiţiei şi reputaţia corpului magistraţilor. Din această perspectivă, oamenii politici sunt ţinuţi să-şi exercite dreptul la liberă exprimare doar în anumite limite atunci când sunt puse în discuţie valori precum independenţa, autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Modalitatea de exprimare creează un dubiu greu de înlăturat cu privire la independenţa magistraţilor, cu consecinţa afectării imaginii sistemului de justiţie.

O asemenea abordare, care nu poate fi circumscrisă libertăţii de opinie, ca formă de manifestare a libertăţii de exprimare, afectează atât independenţa sistemului judiciar, cât şi încrederea pe care, într-o societate democratică, organele judiciare şi instituţiile din sistemul judiciar trebuie să o inspire opiniei publice (în competenta, corectitudinea şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană care încredinţează magistraţilor apărarea drepturilor sale le aşteaptă).

Într-un stat de drept, nimeni - şi cu atât mai puţin un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, chiar dacă are calitatea de inculpat ori de condamnat penal - nu are dreptul să extrapoleze nemulţumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar.

În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmaţii generalizatoare aduce, inevitabil, atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi, implicit, a independenţei şi reputaţiei magistraţilor.

Puterea judecătorească trebuie să fie independentă, ceea ce implică existenta unor anumite garanţii faţă de celelalte puteri ale statului, pentru a se evita politizarea şi pentru a apăra independentă şi imparţialitatea magistratului.

Când, din motive infame, se urmăreşte diminuarea funcţiei şi a rolului puterii judecătoreşti, statul pierde calitatea de stat de drept, cu toate consecinţele şi implicaţiile socioeconomice ce decurg din aceasta. În Raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987 se precizează că „principiile independenţei şi imparţialităţii sunt pietrele de fundament ale motivării şi legitimităţii funcţiei judiciare în orice stat” - (pct. 75).

Consiliul Superior al Magistraturii este singura autoritate statală care gestionează cariera magistraţilor şi are obligaţia constituţională de a apăra independenţa acestora, interesul de a proteja reputaţia şi de a asigura autoritatea magistraţilor fiind superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora. Rapoartele MCV subliniază constant faptul că ar trebui să se întreprindă măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraţilor împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independenţa justiţiei, nicidecum recomandarea că ar fi necesare asalturi ale politicienilor asupra judecătorilor şi procurorilor din România.

Pe cale de consecinţă, se impune apărarea justiţiei ca sistem, întrucât afirmaţiile formulate în condiţiile arătate sunt de natură să producă un impact negativ asupra sistemului judiciar, aducând atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii în ansamblul său.”

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite