EXCLUSIV VIDEO Necunoscutul Palat al lui Constantin Brâncoveanu. Cum se degradează 300 de ani de istorie

EXCLUSIV VIDEO Necunoscutul Palat al lui Constantin Brâncoveanu. Cum se degradează 300 de ani de istorie

Palatul de la Potlogi, aflat într-o stare avansată de degradare / Foto: Mihaela Stoica

Situată la circa 45 de km de Bucureşti, comuna Potlogi este un loc plin de istorie unde premierul Emil Boc a anunţat în urmă cu patru luni că ar vrea să organizeze şedinţe de Guvern, iar ministrul Turismului, Elena Udrea, aproape că şi-a rupt tocul de 15 cm în gropile localităţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Am fost la Potolgi la începutul săptămânii trecute, chiar de ziua comunei alcătuită din cinci sate (Potlogi, Pitaru, Vlăsceni, Româneşti, Pod Cristina).

De 13 ani, cetăţenii din Potlogi, dar şi din localităţile învecinate, vin cu mic cu mare la sărbătoarea localităţii. Mici, bere, sucuri, turtă dulce, concerte şi foc de artificii, acesta este spectacolul de care se bucură participanţii. Criza şi-a spus însă cuvântul şi la Potlogi. „Pe spectacolul din acest an am cheltuit doar 15.000 de lei, bani exclusiv din sponsorizări. Înainte dădeam şi dublu, dar ce să facem, a trebuit să reducem”, afirmă Nicolae Catrina, primarul comunei de 8.500 de locuitori.

Nu ne vom opri asupra spectacolul din 15 august, de la Potlogi, care s-a încheiat seara, la ora 22, cu un foc de artificii, despre care localnicii dau asigurări „că a fost mai ceva ca în anii trecuţi”.
 
Potlogiul are ceva aparte, de care foarte puţini ştiu însă, pentru că nu a fost promovat: Palatul lui Constantin Brâncoveanu, construit de domnul muntean înaintea celui de la Mogoşoaia, o biserică, tot din vremea lui, un târg săptămânal, vechi de peste 300 de ani, şi oameni harnici şi primitori. Îl are şi pe marele pictor Nicolae Grigorescu, născut în satul vecin Pitaru. Din păcate şi acesta este menţionat doar printr-un bust scrijelit şi murdărit de vreme.

Ce nu are Potlogiul? Nu are drumuri bune, iar gropile par că se adâncesc din ce în ce mai mult de la un an la altul, şi nici prea mulţi vizitatori pentru că Palatul a fost lăsat de izbelişte de foarte mulţi ani.

Vezi în video în ce hal arată Palatul Brâncovenesc de la Potlogi!

Un târg vechi de 300 de ani

Prima oprire la Potlogi a fost în târgul săptămânal, organizat în aer liber fiecare zi de luni, indiferent de starea vremii. Se ţine de la 1698, când prin "carte domnească" de la Constantin Brâncoveanu, se înfiinţează târgul săptămânal de vite, amplasat în faţa curţii domneşti, la intersecţia drumurilor comerciale ce leagă Piteştiul de Bucureşti, Braşov şi Sibiu.

La 1776 este menţionat un târg săptămânal care funcţiona în fiecare zi de luni a săptămânii.  După  anul 1838 târgul a devenit deosebit de activ prin existenţa a 42 de meşteşugari (boiangii, cojocari, fierari, croitori, mamulari, olari, pielarii, ţesători, dar şi morărit şi panificaţie).

Dă click pe imagini pentru a vedea târgul!



În prezent, în târgul vin foarte mulţi oameni din localităţile dimprejur. Unii cumpără de la început, alţii doar se uită. Până la urmă, însă, tot se prinde ceva de mâna privitorilor pentru că luni, în iarmarocul de la Potlogi, ca să folosim un termen vechi aşa cum este şi el, găseşti de toate – haine şi încălţăminte, chinezeşti sau autohone, alimente, inclusiv mici rumeniţi şi aburinzi, ouă, brânză etc., până la piese pentru maşini, hamuri pentru cai şi chiar lumânări pentru cimitir.

Precupeţe şi vânzători te îmbie să le faci saftea de pe marginea drumului, încă de la porţile Palatului şi până în târgul propriu-zis. Nu am scăpat nici eu, pentru că un tânăr negricios m-a îmbiat să-i cumpăr marfa: „Hai, domişoară, ia şi matale un pepene. E la ofertă: 5.000 (50 de bani n.r.) kilu’”.



Biserica brâncovenească are termopane

Istoria Potlogiului este veche, prima atestare a comunei datează din anul 1468, iar numele ei vine de la cuvântul "potlog", care înseamnă "bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea". Dacă te uiţi la starea drumurilor din localitate, indiferent din ce parte vii (A1 sau şoseaua veche care leagă Bucureştiul de Piteşti - DN 7) şi la crăpăturile şi murdăria din Palatul Brâncovenesc, numele pare să fie predestinat.

Localitatea a intrat însă în istorie după anul 1679, când peste „Potlogii”, moşia vechiului postelnic Dima şi a jupânesei Dragna, a devenit proprietar Constantin Brâncoveanu, pe atunci mare spătar.

Aici, viitorul domn a făcut şi prima sa ctitorire - Biserica „Sfântul Dumitru”, care se păstrează şi astăzi şi căreia localnicii îi spun „Biserica Mare”. Lăcaşul de cult din prezent nu mai seamănă foarte mult cu cel al lui Brâncoveanu pentru că în 1904, în vremea regelui Carol I, s-au făcut lucrări de refacere şi s-a modificat arhitectura, cum ar fi adăugarea unei noi turle pentru mai multă lumină. Cea mai mare distrugere a fost însă acoperirea vechii picturi bisericeşti bizantine cu una nouă, considerată modernă la vremea aceea.



În  prezent, biserica a fost refăcută aproape în totalitate, iar credincioşii care vin să se roage nu se mai împiedică de schelele care au tronat în interior mai bine de 20 de ani.

Au refacut-o, maică. Arată bine, are chiar şi termopane, iar noi nu ne mai împiedicăm de scândurile alea. Să vedem ce o ieşi cu pictura. Au vrut ei să o facă pe aia lu’ Brâncoveanu, dar cred că nu îs bani. Oricum, am dat şi noi, localnicii, din pensie, cât a putut fiecare”, mi-a spus Tanti Tanţa, o femeie de vârsta a treia, care venea grăbită din târg şi se ducea „repede” la biserică să dea o liturghie.

Primul palat al lui Brâncoveanu


Piesa de rezistenţă a localităţii o reprezintă însă Palatul Brâncovenesc, primul din seria celor patru destinate fiilor săi. "Aceste case din temelia lor sunt înălţate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului său Constantin Brâncoveanul, începându-le şi sfârşindu-le la leat 7206 (1698) şi la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul", scrie în pisania de la intrare.

Palatul a fost dat în folosinţă în 1699, anul în care Constantin Brâncoveanu a devenit primul domnitor numit pe viaţă de către turci. Palatul a fost construit într-un loc strategic, la întretăierea drumurilor dintre Bucureşti şi vechea capitală Târgovişte”, afirmă prof. univ. dr. George Coandă (foto), un iubitor al lui Brâncoveanu şi al comunei.

Dă click pe imagini pentru fotogalerie cu palatul!


Celebra loggie, mâncată de vreme

Cu 32 m lungime şi 23 lăţime, palatul se află într-o curte dreptunghiulară înconjurată de ziduri din cărămidă. La intrare se păstrează turnul porţii, în care înainte sălăşluiau ofiţerii gărzii domneşti.

În ciuda indiferenţei autorităţilor şi a vicisitudinilor istoriei, palatul s-a încumetat să reziste. Nu arată aşa de bine ca cel de la Mogoşoaia, dar păstrează elementele brâncoveneşti.

Scorojită, loggia dublă, de influenţă bizantină, reprezintă elementul principal al clădirii. În timpul lui Constantin Brâncoveanu, din loggia de la parter sau de la etaj, familia şi invitaţii se delectau cu priveliştea superbă a grădinii cu flori şi a heleşteului, unde se creşteau peşti special pentru mesele domneşti. Astăzi, din loggie vezi doar buruieni, iar pârâul Tudorel, un afluent al Sabarului, este plin de mizerie.

Pisania lui Constantin Brâncoveanu

În partea opusă, cu vedere spre turnul porţii, se află un foişor cu scară exterioară şi arcade decorate cu ghirlande din frunză de acant, crin, lalea şi garoafă orientală. Ferestrele şi interiorul sunt împodobite cu ornamente florale, de inspiraţie persană.

Din grajdurile şi bucătăria domnească (chunia) a rămas doar fundaţia, însă se păstrează părţi din moşia postelnicului Dima - pivniţele şi o parte a parterului, situate în partea dinspre biserica „Sfântul Dumitru”.

Devastat de turcii care căutau aurul lui Altan bey


Chiar dacă a rezistat vremurilor, Palatul lui Brâncoveanu a avut până în prezent destinul trist al ctitorului său, fiind dat uitării. După uciderea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, la Istanbul, în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august 1714), „turcii au devastat palatul, căutând aurul şi comorile lui ’Altan bey’ – prinţul aurului, aşa cum îl numeau ei”, afirmă scriitorul Ştefan Neagu (foto), fost primar al localităţii în perioada comunistă.

În 1791, stăpân peste întreaga moşie şi palat a ajuns nepotul lui Constantin Brîncoveanu, Manolache Brâncoveanu. După stingerea acestora, în posesia moşiei a intrat familia Bibescu.

Palatul a fost devastat însă de localnici şi de către cei care au trecut pe aici. O încercare de restaurare au avut-o armatele ruseşti, care în 1848 şi-au stabilit cartierul general la Potlogi, unde au efectuat şi unele reparaţii la palat.

Ştefan Neagu afirmă că la începutul secolului XX, Palatul Brâncovenesc devenise o ruină, păstrând doar o parte din zidurile înconjurătoare ale incintei.

În 1954 au început lucrări de renovare a clădirii, care au fost însă sistate în 1979, după o vizită inopinată a Elenei Ceauşescu. „În 1980, am mers chiar la Suzana Gâdea, pe atunci ministru al Culturii, care mi-a promis circa un milion de lei. Comitetul judeţean de partid a folosit însă banii pentru restaurarea unor monumente istorice din Târgovişte”, mărturiseşte fostul primar.

Ping-pong cu Palatul lui Brâncoveanu şi interesul Marriott

După 1989, Palatul de la Potlogi, la fel ca şi cel de la Mogoşoaia, s-a aflat în subordinea Ministerului Culturii, care nu a acordat prea mare interes clădirii.

Din 2000, timp de şapte ani, cele două s-au aflat în ograda Primăriei Capitalei, prin Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti. În acesată perioadă, la Potlogi s-au făcut unele lucrări de reabilitare: a fost reparat acoperişul cu olane, s-a schimbat instalaţia electrică şi au fost puse calorifere, deşi nu exista alimentare termică, s-a refăcut turnul de la intrare, care era aproape prăbuşit, şi s-au pus porţi noi.

Primarul comunei, Nicolae Catrina, afirmă însă că banii care urmau să ajungă la Potlogi au fost redirecţionaţi către Mogoşoaia, iar palatul a pierdut chiar un parteneriat cu hotelul Marriott.

În anul 2003, reţeaua de hoteluri Marriott a venit la Potlogi şi s-a declarat interesată de palat, dorind să facă un parteneriat public – privat pentru renovarea şi introducerea lui în circuitul turistic. Când au aflat că stăpânii palatului erau Ministerul Culturii sau Palatele Brâncoveneşti au spus că nu vor şi că o să revină doar dacă clădirea va intra în administrarea primăriei noastre. După discuţii cu membrii Consiliului Local, am fost la Prefectură şi la Consiliul Judeţean (CJ). Ei au spus că ar fi o idee bună un parteneriat public-privat, dar în subordinea CJ, şi au început demersurile pentru recuperarea lui. Abia în decembrie 2007 a putut fi scăpat din mâna acestui sistem spus ’Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti’. De ce? Pentru că Potlogiul era o sursă de venit şi  pentru Mogoşoaia. Veneau bani pentru acest centru, dar ei îi băgau la Mogoşoaia”, afirmă primarul Catrina, aflat în funcţie din 2000.

De când se află în ograda Consiului Judeţean Dâmboviţa, la palatul lui Brâncoveanu a fost montată o centrală termică, s-au introdus gaze, iar de scara  foişorului mic care dă spre biserică a fost proptită o toaletă ecologică.
 
Contract de 10 milioane de euro şi promisiuni măreţe

Potlogiul pare ca îşi va recăpăta însemnătatea istorică pe care i-a dat-o Constantin Brâncoveanu. La jumătatea lunii aprilie, ministrul Dezvoltării şi Turismului, Elena Udrea, şi preşedintele Consiliului Judeţean, Florin Popescu, au semnat, în prezenţa premierului Emil Boc şi a primarului localităţii, un contract în valoare de 42 milioane.

Contractul, cu o perioadă de implementare de 39 de luni, prevede restaurarea şi reconstituirea ansamblului Palatului şi transformarea lui într-un centru cultural de artă şi cultură românească, cu funcţiune multiplă (muzeală, informare prin biblioteca tematică, manifestări culturale, expoziţii de artă temporare, seminarii naţionale şi internaţionale).



Valoarea totală a proiectului este de 42, 8 milioane de lei, din care valoarea totală eligibilă - 32, 4 milioane de lei. Cea mai mare parte sunt bani europeni, dar contribuie şi Guvernul cu 4,2 milioane lei (circa un million de euro), de la bugetul de stat . Totodată, beneficiarul, Consiliul Judeţean, dă 648.575 lei.

Prezent la semnarea contractului de finanţare, primul ministru Emil Boc şi-a exprimat chiar dorinţa ca la la Potlogi să existe "o curte domnească unde  Guvernul şi Parlamentul să vină şi să ţină câte o şedinţă".

Primarul localităţii, Nicolae Catrina, se declară încrezător în realizarea proiectului, afirmând că a primit asigurări că în urma renovării, vechiul ansamblu al lui Brâncoveanu “nu o să fie un kitsc”, aşa cum s-a întâmplat cu alte clădiri istorice după restaurare.

“S-au primit ofertele, însă e cam confidenţială treaba”


Contactaţi de adevarul.ro, reprezentanţii Consiliului Judeţean Dâmboviţa afirmă că s-a demarat procedura de licitaţie.”S-au depus ofertele pentru achiziţia de lucrări. A avut loc şi deschiderea lor, săptămâna trecută. Acum facem analiza şi evaluarea lor, afirmă directorul de investiţii al Consiliului Judeţan, Mircea Nistor. Întrebat câte firme s-au înscris şi care sunt, reprezentantul CJ Dâmboviţa a răspuns scurt: “Sunt mai multe firme. E cam confidenţială treaba”, dând asigurări că “în 30 de zile, dacă nu o să existe contestaţii”, o să fie anunţat câştigătorul.

Simpozion ştiinţic în salonul doamnei Marica

Din târgul vechi de peste 300 de ani am ajuns la fosta reşedinţă a lui Brâncoveanu de la Potlogi. Preţul de intrare în palat este modic – 4 lei, însă fără reducere pentru elevi sau studenţi.

Aşa cum am spus şi anterior, clădirea a fost lăsată de izbelişte. O mare parte a ornamentelor sunt scorojite, pereţii sunt crăpaţi, pătaţi, îngălbeniţi în urma unei mari indundaţii de pe vremea când acoperişul aproape că nu exista. Interiorul şi arhitectura în frumosul stil brâncovenesc se îmbină însă cu elemente moderne, precum calorifere învelite în celofan.

În ziua în care l-am vizitat, într-unul din saloanele doamnei Marica, soţia domnitorului şi adevăratul administrator al întregii averi a Brâncovenilor, avea loc un simpozion ştiinţific cu tema istoriei localităţii şi a ctitorului ansamblului.

Dă click pe imagini pentru fotogalerie!



În încăperea cu ornamente specifice brâncoveneşti, cu pereţi pătaţi de o vopsea care îţi dădea impresia că a fost aruncată intenţionat, printre câteva veşminte populare, pahare de epocă şi cărţi vechi de peste 100 de ani, au rostit cuvântări despre importanţa lui Constantin Brâncoveanu şi a localităţii. Printre alţii, au vorbit prof. univ. George Coandă, regizorul de operă şi lector univ. Daniel Prallea – Blaga, poeta Maria Niculescu sau poetul şi criticul literar Ion Machidon. Dintre intelectualii comunei s-au remarcat scriitorul Ştefan Neagu, profesoara şi directoarea şcolii “Constantin Brâncoveanu”, Valentina Vasile, care a şi organizat simpozionul, primarul Nicolae Catrina (fost profesor) şi învăţătoarea Maria Dobrin, foarte cunoscută în judeţ după ce a publicat mai multe romane în ultimii ani.

Mai mulţi elevi de liceu, veniţi de la Titu, au întreţinut atmosfera cu melodii populare şi moderne şi cu discursuri patriotice.

Dă click pe imagini pentru fotogalerie!



Gropile şi tocurile doamnei Udrea


Comuna Potlogi are ieşire spre autostradă, dar şi spre vechea şosea Bucureşti – Piteşti. Drumurile din localitate şi din imediata apropiere reprezintă adevărate teste de şoferie pentru conducătorii auto. Ar mai fi nevoie de proba jaloanelor pentru cei neexperimentaţi care se încumetă să ajungă.

Dă click pe imagini pentru fotogalerie!



Drumurile din localitate şi din apropiere s-au degradat considerabil în ultimii ani, dar nu este vina noastră. Noi facem eforturi, dar sunt drumuri judeţene şi CJ Dâmboviţa trebuie să se ocupe de ele”, afirmă primarul Catrina.

Întrebat de această situaţie, preşedintele CJ Florin Popescu afirmă însă că există un proiect în derulare, intitulat „Drumul Sudului”, care face legătura între DN 7 şi A1, prin mai multe localităţi, şi care trece şi prin Potlogi. Investiţia totală este de 14 milioane de euro, afirmă el. „Trece şi prin Potlogi şi va fi gata în primăvara anului viitor. De celelalte drumuri se ocupă Primăria Potlogi, care are un proiect de 7 milioane de euro în derulare împreună cu cea din Odobeşti”, susţine Florin Popescu.

Rămâne de văzut dacă vor fi astupate gropile în care doamna Udrea, încălţată cu pantofi cu tocuri de 15 cm, era cât pe ce să îşi rupă picioarele. Cert este că în prezent, în localitate, se desfăşoară lucrări de infrastructură – se pun borduri.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: