EXCLUSIV Cum sunt şantajaţi salariaţii CFR ca să nu-şi mai ceară drepturile salariale

Salariaţii CFR au revendicat în instanţă drepturile salariale neplătite FOTO Mediafax

Subminarea economiei naţionale. Este ultima găselniţă a Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA – Regionala CFR Bucureşti pentru a-i constrânge pe salariaţi să renunţe la drepturile salariale neplătite, dar câştigate în instanţă, printr-o sentinţă definitivă a Curţii Supreme, din 2014.

Regionala Căi Ferate Bucureşti, din cadrul Companiei Naţionale CFR SA, a găsit metoda de a-i determina pe salariaţi să nu-şi mai ceară drepturile salariale câştigate în instanţă - şantajul. Nu orice şantaj, ci unul cu miză mare: subminarea economiei naţionale.

La 7 octombrie 2015, directorul Regionalei CFR Bucureşti, Laurenţiu Maraloi, a emis Dispoziţia 2720, referitoare la „solicitarea salariaţilor CN CF CFR SA – SRCF Bucureşti privind plata suplimentară a sumelor aferente drepturilor salariale prevăzute în titlurile executorii deja executate silit, prin aplicarea Deciziei nr. 2/2014 a ÎCCJ în Recurs în Interesul Legii (RIL)“.

Şefii CFR pun în spatele angajaţilor companiei infracţiuni imaginare. „Salariaţii care deja au recuperat sumele aferente hotărârilor judecătoreşti prin executarea silită a societăţii şi care vor continua să ceară (sau deja au cerut) executarea silită şi pentru sumele rezultate din aplicarea Deciziei nr. 2/2014 pronunţată de ÎCCJ în RIL, se fac vinovaţi de subminarea activităţii CN CF CFR SA şi implicit a economiei naţionale“, se arată în ordinul emis de directorul Laurenţiu Maraloi.

Muncitorii care nu vor renunţa la aceste drepturi vor răspunde material, disciplinar şi penal, potrivit dispoziţiei.

Şefii de subunităţi au fost delegaţi să-i informeze pe salariaţi şi să le explice „riscurile la care se expun“ dacă îşi vor cere drepturile. „Şefii tuturor subunităţilor au obligaţia de a prelucra salariaţii din subordine cu privire la riscurile la care se expun prin executarea silită a societăţii“, se mai precizează în document.  

Prin urmare, respectarea unei sentinţe judecătoreşti echivalează cu subminarea economiei naţionale, în opinia şefilor CFR.

Subminarea economiei naţionale, scoasă din Codul Penal

Situaţia este cu atât mai absurdă cu cât pretinsa răspundere penală cu care ameninţă CFR nu are obiect. Infracţiunea de subminare a economiei naţionale era pedepsită în vechiul Cod Penal cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Cea care a redactat ordinul, şefa Oficiului Juridic de la Regionala CFR Bucureşti, care ar trebui să aibă o pregătire juridică temeinică, nu ştie că, între timp, această faptă nu mai este incriminată de legea penală. Astfel, subminarea economiei naţionale nu se mai regăseşte în noul Cod Penal, această faptă fiind acum asimilată abuzului în serviciu.

Pasibilă de „sancţiuni penale“ este tocmai conducerea Regionalei CFR Bucureşti. Potrivit legii penale, nerespectarea sau împotrivirea la executare a unei hotărâri judecătoreşti se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Au jucat la cacealma

Directorul Regionalei CFR Bucureşti, Laurenţiu Maraloi, a recunoscut că a jucat la cacealma, pentru a-i speria pe salariaţi. Deşi şi-a asumat răspunderea atunci când a semnat ordinul, Laurenţiu Maraloi a dat vina pe şefa Oficiului Juridic, cea care a redactat documentul.

„Şefa Oficiului Juridic a scris actul, n-a stat să-l conceapă foarte atent... Fiecare îl interpretează cum vrea. Problema e că salaraţii şi-au luat o dată drepturile pentru care ne-au executat silit, după care au vrut să ne mai execute încă o dată pentru o diferenţă de dobândă calculată la acele sume.
Am încercat şi noi să le spunem să nu ne mai execute de trei ori, dar n-am dat nicio sancţiune. Am vrut doar să-i speriem. Poate n-a fost cea mai bună idee“, a declarat, pentru „Adevărul“, Laurenţiu Maraloi.

„O tâmpenie cât Casa Poporului“

Sindicatele de la CFR au luat poziţie faţă de ordinul dubios emis de conducerea Regionalei CFR Bucureşti. Viorel Istrate, secretar general al Federaţiei Naţionale Feroviare Mişcare Comercial: „CFR se sufocă în funcţionare, iar deciziile de executare silită blochează activitatea companiei. Atunci, ce au vrut să facă? Hai să dăm un ordin ca să speriem lumea să nu mai execute silit compania. Erau alte soluţii mult mai bune decât asta, care ţineau de comunicare. Au ales varianta proastă.

Cât despre acuzele de subminare a economiei naţionale, sindicalistul afirmă că sunt aberaţii. „Chestia cu subminarea economiei naţionale e o tâmpenie cât Casa Poporului sau chiar mai mare. Autorul acelui document este un soi de filozof din ăsta întârziat, care a făcut un exces de zel uluitor. Trebuia să arate pompos: subminarea economiei naţionale. (...) Analizând conţinutul, îţi dai seama că nu există căi de aplicare la aşa ceva. Alea sunt nebunii, sunt de tot râsul. A fost o formă de a pune presiune pe oameni să accepte eşalonarea drepturilor“, a spus Viorel Istrate.

Cum s-a ajuns aici

În mai 2009, printr-un acord încheiat între Ministerul Transporturilor şi federaţiile sindicale feroviare, s-a stabilit suspendarea pe un an a primelor de Paşte şi de Crăciun, fără însă ca aceste drepturi să fie eliminate. Ulterior, a fost semnat un act adiţional care prevedea că „toate drepturile decurgând din aplicarea acestui articol nu se acordă pentru anul 2010”. Salariaţii CFR au început apoi să dea în judecată compania pentru plata acestor drepturi, cei mai mulţi câştigând procesele. Confruntată cu mii de decizii judecătoreşti de obligare a plăţilor restante, CFR a propus plata eşalonată a sumelor pe o perioadă de 3 ani. Unii salariaţi au acceptat etapizarea, iar alţii nu.

În 2014, Curtea Supremă, în urma unui recurs în interesul legii formulat de procurorul general,  a stabilit că drepturile salariale obţinute în instanţă de către salariaţi, plătite eşalonat de companii, sunt purtătoare de dobândă. Prin urmare, sumele prevăzute în titlurile executorii trebuie indexate corespunzător.