EXCLUSIV „Justiţiarul” Italiei, despre premierul urmărit penal al României: „Eu mi-am dat demisia la 12 minute după ce am fost acuzat”

EXCLUSIV „Justiţiarul”
Italiei, despre premierul urmărit penal al României: „Eu mi-am
dat demisia la 12 minute după ce am fost acuzat”

FOTOGRAFII: Eduard Enea

Procurorul Antonio Di Pietro, simbol al luptei anticorupţie din Italia, a vorbit într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Adevărul” despre politicieni corupţi, presiunile asupra justiţiei şi importanţa unei prese independente. Despre situaţia în care se află premierul României, urmărit penal şi încă în funcţie, Di Pietro răspunde cu un exemplu personal de demisie: „Aveam însă un avantaj: eu ştiam că sunt nevinovat”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Când a descoperit cât de corupţi sunt politicienii din ţara care a născut Mafia, Antonio Di Pietro a spus că Italia are cancer. Şi a vrut să-l taie din rădăcini - mai întâi ca procuror, apoi ca judecător şi ulterior ca ministru. Regretă cel de-al treilea pas, mai bine rămânea în magistratură, recunoaşte acum, la 20 de ani distanţă. 

Tot ceea ce se întâmplă astăzi în România la nivelul luptei anticorupţie se petrecea în Italia acum 25 de ani - dezvăluirea marilor cazuri, mitele uriaşe pentru contracte publice, devoalarea legăturilor dintre politicieni şi oameni de afaceri, presiunile asupra Justiţiei, presa folosită ca unealtă, ridicarea procurorilor la rang de eroi. Întregul efort - anchete, procese, condamnări - s-a numit Mani Pulite (mâini curate - it.), a decimat clasa politică şi a schimbat din temelii sistemul juridic. 

Întârzierea n-ar trebui, totuşi, să ne descurajeze, spune fostul procuror. Laura Codruţa Kovesi „este o femeie care-şi face datoria, s-o lăsăm să şi-o facă” şi, chiar dacă România este în urma multor alte ţări, măcar nu este ultima.

„Trebuie să ne uităm şi la contextul internaţional. România nu a fost prima ţară care a demarat lupta anticorupţie, însă n-a fost nici ultima. Important este că se face şi important este să existe condiţiile care să favorizeze acest demers. În România, ele nu existau în anii 90, dar există acum” , spune Di Pietro. Este însă lupta anticorupţie suficientă pentru a salva o ţară? Pentru Di Pietro, răspunsul este „totul sau nimic”. Ori elimini complet corupţia, ori n-ai nicio şansă.

Am fost acuzat că sunt agent al CIA şi lucrez pentru destabilizarea Italiei. Am demonstrat că nu sunt arătând că nu vorbesc o boabă de engleză. Aşa că m-au acuzat că sunt KGB.

Astăzi, Di Pietro spune că boala Italiei a ajuns în faza terminală, cu metastaze. Asta deşi a fost vârf de lance în cea mai amplă operaţiune anticorupţie din Italia, în care mai bine de jumătate dintre parlamentarii ţării au fost puşi sub acuzare. Procurorii, în frunte cu Antonio Di Pietro, au dat în vileag o uriaşă schemă de corupţie instituţionalizată, scoţând la lumină legăturile dintre politicieni şi oamenii de afaceri care-i mituiau pentru a primi contracte publice. 

 

Operaţiunea i se datorează, în mare parte, lui Di Pietro. Era procuror, dar studiase înainte electrotehnică. Avea de aceea o înclinaţie pentru inovaţii în acest domeniu şi şi-a dat seama că un calculator l-ar ajuta să stocheze şi să vizualizeze mai clar datele pe care le strângea când ancheta politicieni corupţi. Aşa a fost descoperită „caracatiţa” - legăturile erau clare, transpartinice, implicau miniştri, parlamentari, primari şi oameni de afaceri.

Am trimis, ca magistrat, peste 250 de solicitări de asistenţă juridică în alte ţări. Mi-au răspuns din toate colţurile lumii, mi-au răspuns de la Hong Kong. Doar Vaticanul nu mi-a răspuns niciodată.

Până la 5.000 de persoane au fost audiate. Valoarea totală a mitelor descoperite în anchetele Mâini Curate depăşeşte 40 de miliarde de dolari. Unii dintre cei anchetaţi s-au sinucis. Au lăsat bilete de adio în care mărturiseau că partidele ştiau şi îşi luau partea. Tocmai faptul că partidele n-au făcut scut în jurul aleşilor penali şi se deziceau imediat de corupţii descoperiţi a dus la prima ruptură a pactului Omerta, codul de onoare al mafioţilor, prin care se angajează să nu dea din Cosa Nostra. Politicienii au început să se toarne între ei, încercând cu disperare să se pună la adăpost.  

Plantarea copacilor ca instrument anticorupţie

Ameninţările la adresa lui Di Pietro au ajuns la un asemenea nivel încât procurorul nu mai ieşea din casă fără escorta poliţiei şi se deplasa doar într-un automobil blindat. Vineri, prin Bucureşti, Di Pietro a mers cu un bolid, nu cu o blindată. Avea, însă, pe lângă el vreo cinci gărzi de corp, coordonate de un fost colonel SPP-ist. Unii la vedere, alţii ceva mai discreţi, toţi s-au activat în momentul în care, în timpul discursului pe care Di Pietro l-a rostit la Facultatea de Drept, consiliera-ecologistă de la Primăria Capitalei, cea care crede că l-a trimis pe Sorin Oprescu în arest preventiv cu ajutorul plantării de copaci, a prins microfonul.  A început să explice că n-a avut trei iubiţi, aşa cum s-a auzit, ci doar doi, şi a povestit câte ceva şi despre un alt instrument puternic pe care îl foloseşte când vrea arestarea vreunui corupt: dansul. 

Însă efortul anticorupţie uriaş n-a fost de ajuns. Astăzi, Mafia nu mai cumpără politicieni, Mafia face politicieni, explică Di Pietro. „Corupţia în formă organizată s-a hotărât să-şi pună cravată şi să facă jocurile din interior. Asta a dus la dezvoltarea crimei organizate astfel încât ea să ajungă cea care decide cine intră în parlament şi cine devine primar”, spune procurorul. 

În acest fel, continuă el, mafioţii încearcă să se pună la adăpost. Una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat cât timp a fost în magistratură a fost slalomul pe care trebuia să-l facă între legile date de parlamentarii puşcăriabili, legi date de pe-o zi pe alta care aduceau în legalitate ceea ce până ieri era infracţiune. „Schimbând legea, nu devii mai onest, devii mai şmecher. Nu mai sunt infracţiuni, dar sunt prejudicii. Asta este ceea ce numesc eu ingineria mitei”, declară amar Di Pietro. 

În 1994, Di Pietro a renunţat la procuratură şi a intrat în politică în 1997. A fost, mai întâi, ministru în Guvernul condus de Romano Prodi, după care a fost membru al Parlamentului European. Aflat pentru a doua oară în România, Di Pietro a venit la invitaţia omului de afaceri Adrian Thiess în cadrul proiectului McCann/Thiess Conferences. Într-un interviu exclusiv „Adevărul”, Di Pietro vorbeşte despre lupta anticorupţie de azi şi despre procurorii români. 

„L-am adus pe Antonio Di Pietro mai ales pentru viitorii responsabili pentru ceea ce înseamnă Justiţia în această ţară. Este evident că vedem o paralelă între operaţiunea Mani Pulite şi ceea ce se întâmplă astăzi în România, arestarea foarte multor oameni politici corupţi”, explică Adrian Thiess (foto jos, alături de Antonio Di Pietro).
 
 

Adevărul”: În România, majoritatea marilor cazuri de corupţie au la bază investigaţii jurnalistice. Cât de importantă a fost presa de investigaţie în operaţiunea Mâini Curate?

Antonio Di Pietro: Trebuie să facem distincţia între perioade. În această perioadă, în Italia presa face multe investigaţii. Aceste investigaţii devin surse pentru anchete judiciare. Cred că se întâmplă acelaşi lucru şi în România în perioada aceasta, aşa mi se pare. În acea perioadă, operaţiunea Mâini Curate nu a luat naştere din iniţiativa presei. Ea a apărut datorită deciziei parchetului de pe lângă tribunalul din Torino de a realiza nişte echipe de investigaţii. Magistratura a iniţiat ancheta şi nu a primit cercetări din exterior.

Pe perioada anchetelor sau în documentarea dosarelor, obişnuiaţi să colaboraţi în orice fel cu serviciile de informaţii?

Categoric nu. Noi nu am colaborat şi nu am lucrat niciodată cu niciun serviciu de informaţii, italian sau străin.

Aţi declarat că orice oficial care devine subiectul unei cercetări penale ar trebui să-şi dea demisia sau să fie suspedat imediat. Premierul României se află sub urmărire penală şi este încă în funcţie. Ce părere aveţi despre această situaţie?

Eu respect în mod evident ideile contrare ale altor persoane şi nu-mi permit să mă implic în realităţile acestei ţări, pur şi simplu îmi exprim o părere. Consider că aceia care deţin funcţii publice şi fac obiectul unei cercetări penale, unei urmăriri penale, au datoria ca mai întâi să răspundă în faţa magistraturii şi abia apoi să-şi desfăşoare activitatea acelei funcţii publice.

Iar asta dintr-un motiv cât se poate de simplu şi de concret: opinia publică, cetăţeanul, alegătorul trebuie să afle dinainte dacă acela pe care l-a ales să-l reprezinte are mâinile curate sau nu. Prin urmare, această persoană cu funcţie publică trebuie să alerge în întâmpinarea autorităţilor, a justiţiei, pentru a ajuta autorităţile să-şi desfăşoare activitatea dacă este vorba despre cercetare penală şi nu să lupte cu ele sau să-i determine pe alţii să lupte pentru ei împotriva autorităţilor judiciare.

Ceea ce spun acum nu sunt doar vorbe goale sau principii teoretice, ci un exemplu personal. Când eram magistrat şi lucram la operaţiunea Mâini Curate, m-au acuzat că am comis infracţiuni în timp ce desfăşuram cercetările. Mi-am prezentat demisia şi m-am dus la magistrat pentru a fi judecat. Când eram ministru în primul Cabinet Prodi, am fost acuzat că nu mi-am făcut datoria. Mi-am dat demisia la 12 minute după ce mi s-au adus aceste acuzaţii şi am alergat la judecător pentru a-mi justifica faptele. Eu, în schimb, aveam un avantaj faţă de ceilalţi: ştiam că sunt nevinovat.

Cunoaştem toate presiunile la care aţi fost supus. Care a fost însă cea mai valoroasă mită care vi s-a oferit?

Nimeni nu şi-a permis vreodată să-mi ofere ceva. Mi-au oferit posturi importante, pe care le-am refuzat când am considerat că ele implică şi o cerere de contrafavoruri pe care eu nu aş putea să le accept. Vă dau un exemplu concret. Când eram magistrat, în vara anului 1994, mi-a fost oferită funcţia de ministru de către premierul Silvio Berlusconi. Cum eu făceam anchete cu privire la persoane şi societăţi aflate în strânsă legătură cu el, am considerat că nu este oportun să accept oferta sa.

Când aţi avut mai multă putere, când eraţi în magistratură sau în politică?

Magistratul răspunde numai în faţa legii, legea este singurul său superior. În politică, nu poţi să faci multe lucruri pentru că nu ai persoane care să te asculte, nu ai susţinători interesaţi în ceea ce vrei tu să faci. Mai ales că, de multe ori, în funcţie de nevoi şi de interese, politicienii schimbă partidele, pleacă la altele. Aşa este în Italia. Traseismul politic se întâmplă şi în România? Este o întrebare retorică.

Cunoaşteţi progresele luptei anticorupţie înregistrate în România în ultimii ani. Ce sfaturi le daţi procurorilor români?

Nu mi-aş permite niciodată. Nu-mi permit să dau sfaturi, dar le doresc să-şi facă meseria aşa cum trebuie, cu absolută independenţă. 

FOTOGRAFII: Eduard Enea

Imagini din aceeasi galerie
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
  • FOTOGRAFII: Eduard Enea
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările