EXCLUSIV Cum funcţionează Protocolul dintre DNA şi ANAF. „Studiu de caz“ - dosarul lui Sebastian Vlădescu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un Protocol încă în vigoare încheiat în 2013 între Parchetul General şi ANAF este denunţat în procesul lui Sebastian Vlădescu, fost  ministru de Finanţe, şi Mircea Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană şi fost director EximBank.

Potrivit actelor din dosar consultate de „Adevărul”, DNA a ales Protocolul PICCJ-ANAF ca fiind „firul scurt” prin care procurorul să consulte veniturile cumnatului lui Mircea Geoană, Mircea Ionuţ Costea, inculpat în dosarul lui Sebastian Vlădescu.

Procedural, „firul lung” era efectuarea unei expertize financiar-contabile extrajudiciare, în care inculpaţii aveau drepturi procesuale, şi anume: dreptul de a contesta raportul de constatare, dreptul de a formula observaţii faţă de obiectivele  expertizei, dreptul de a participa la expertiză printr-un expert-parte şi, în final, contestarea mijlocului de probă. 

Toate aceste „neajunsuri” prevăzute de lege au fost eludate de procuror prin Protocolul PICCJ-ANAF care îi dădea dreptul să apeleze la un ofiţer de poliţie judiciară. 

Acest ofiţer nu are calitatea unui expert financiar, astfel încât constatările sale nu s-ar fi putut regăsi într-un document intitulat „expertiză”. De aceea, el a trecut tot ce a regăsit în documentele financiar-contabile în nişte acte intitulate „procese-verbale”. 

Procese verbale în loc de expertize financiare

„În niciun caz nu pot fi cuprinse în procese verbale întocmite de către organele judiciare evaluări se specialitate, opinii asupra naturii operaţiunilor sau relaţiilor ori reconstituiri ale unor ale unor circuite bancare, (…) întrucât în mod evident organul judiciar care întocmeşte procesul verbal constată fapte şi împrejurări, nu le raţionalizează, evaluează ori apreciază, folosind cunoştinţe de resort financiar, bancar ori contabil”, se arată într-un document consultat de „Adevărul”, aflat la dosarul cauzei.

De aceea, apărătorii din dosarul lui Sebastian Vlădescu solicită, în procedura de cameră preliminară, excluderea acestor mijloace de probă.

Ei invocă articole in Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi din Constituţia României, potrivit cărora orice ingerinţe ale autorităţior în viaţa privată a cetăţenilor sunt legitime numai dacă sunt făcute în temeiul unor legi previzibile şi certe.

„(n.r. – Din prevederile CEDO) rezultă o condiţie esenţială a legalităţii obţinerii datelor privind veniturile unei persoane în cadrul unei instrucţii penale, respectiv existenţa unei prevederi din o lege publică şi previzibilă care să reglementeze acestă ingerinţă”, se arată în docimentele citate. 

Apărarea arată că în legislaţia internă o astfel de ingerinţă ori limitele ei nu sunt reglementate nici prin norme ale Codului de procedură penală, nici prin alte legi speciale.

Avocaţii reclamă un „vid legislativ”

„În condiţiile acestui vid legislativ, se remarcă totuşi în cuprinsul OUG nr.74/2013 existenţa unor dispoziţii legale care, folosite contrar scopului pentru care au fost edictate, lasă deschisă posibilitatea accesării în cadrul urmăririi penale a acestor date de către inspectorii antifraudă detaşaţi în posturi de specialişti în cadrul parchetelor (…) dispoziţii abrogate abia prin Legea nr. 199/2019”. (…) Mergând mai departe pe acest fir pseudo-legislativ, se identifică Protocolul încheiat între PICCJ (1684/C/28.11.2013) şi ANAF (803171/16.12.2013), în cuprinsul căruia au convenit părţile semnatare, la articolul 14, că ‘modalitatea concretă de cooperare în cauzele având ca obiect evaziunea fiscală, fraude fiscale şi vamale, inclusiv în ceea ce priveşte schimbul de date şi informaţii şi constituirea echipelor operative comune, se stabilesc prin metodologia comună’ ”, se arată în document.

Apărătorii subliniază că nici Protocolul PICCJ-ANAF, nici Metodologia comună despre care face vorbire acesta, nu constituie acte normative publice, aşa cum prevede legea, ci sunt nişte „înţelegeri” între două autorităţi care „derogă şi adaugă la lege”.

„Raportând cele de mai sus la datele concrete ale speţei, constatăm pe de o parte că procurorul DNA a obţinut date privind existenţa şi conţinutul conturilor unor persoane fără respectarea dispoziţiilor art. 153 Cod procedură penală, iar pe de altă parte că acelaşi procuror DNA a obţinut date referitoare la veniturile persoanelor în afara legii, apelând în ambele cazuri la specialişti antifraudă din cadrul DNA, care au uzat de instrumente neconforme menţionate precedent, pentru a se amesteca în viaţa privată a unor persoane oinvestigate”, mai arată avocaţii. 

Acuzaţiile procurorilor DNA

În noiembrie 2019, fostul ministru al Finanţelor Sebastian Vlădescu a fost trimis în judecată de DNA pentru luare de mită şi trafic de influenţă, într-un dosar de corupţie privind reabilitarea unor tronsoane de cale ferată.

În acelaşi dosar a fost trimis în judecată şi fostul deputat Cristian Boureanu, acuzat de trafic de influenţă.

De asemenea, au fost deferiţi justiţiei Mircea Ionuţ Costea (cumnatul lui Mircea Geoană, fost angajat la Ministerul Finanţelor şi fost director al Eximbank) - trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită şi Constantin Dascălu (fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor) - luare de mită.

Potrivit unui comunicat al DNA, dosarul are ca obiect infracţiuni de corupţie săvârşite în perioada 2005-2017, respectiv plăţi în valoare de aproximativ 20 de milioane de euro de către o companie străină, cu titlu de comisioane, unor oficiali români în legătură cu încheierea şi executarea unor contracte de reabilitare a liniei ferate.

Evenimente



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite