Emmanuel Macron. Singurătatea unui preşedinte

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Emmanuel Macron FOTO Getty Images
Emmanuel Macron FOTO Getty Images

Francezii şi-au ales drept preşedinte un copil teribil. Emmanuel Macron are 39 de ani şi aduce cu el în imaginarul simbolic al instituţiei prezidenţiale o mulţime de detalii atipice: e (prea) tânăr, i-a driblat pe toţi carieriştii unui parcurs politic clasic, a studiat filosofie, şi-a permis o poveste de dragoste excepţională, în răspăr cu mentalitatea societăţii.

A fost secretarul literar al filosofului Paul Ricoeur (1913-2005), a fost bancher de afaceri pentru Rothschild, a fost ministrul economiei în guvernul socialist al lui François Hollande, iar după 10 ani de iubire clandestină a convins-o pe Brigitte să se căsătorescă: el avea 29 de ani , ea – 54. Înconjurat de prieteni IT-işti tineri - în jur de de 30 de ani - a creat din nimic mişcarea politică En marche!, şi s-a gândit că-i sunt suficiente 365 de zile ca să ajungă preşedintele Franţei.

Chose faite!

Cel care îi poate cita impecabil şi nonşalant pe Gilles Deleuze, pe Marcel Conche sau pe Jürgen Habermas a avut de înfruntat, la ultimul tur, un adversar politic primitiv şi brutal, şefa partidului de extremă dreaptă Marine le Pen. „La France mérite mieux!” a fost singurul său refren posibil, unicul strigăt gutural audibil în cacofonia unei confruntări mediatice ruşinoase, fără idei şi fără curtoazie, între doi prezidenţiabili, cei mai presupus de calibru reprezentanţi ai Franţei. Numai că aşa sunt francezii, nişte copii teribili, nişte gavroche cărora le place să-şi facă singuri frică, să se sperie de ei înşişi în oglindă ca să se poată apoi privi în faţă, catartic.

Politică pe pâine

Lui Martin, băiatul de 11 ani al unor prieteni francezi, i-a stat inima în loc la gândul că, dacă Marine Le Pen va ajunge preşedinte al Franţei, aş putea fi dată afară din ţara sa. Dincolo de anecdotă, cu mic cu mare, francezii mănâncă politică pe pâine.

În duminica votului s-a mers la urne în familie, ca la ...biserică, odinioară. Prezidenţialele sunt în Franţa une grande messe, un ritual ecumenic, adică un exerciţiu individual şi colectiv masiv, democratic, pasionant şi pasional. E statistic, francezii înscrişi pe listele electorale votează la prezidenţiale în proporţie de aproximativ 80%. În acest an, cum al doilea tur a căzut într-un weekend prelungit şi cum zilele libere sunt, la francezi, sfinte, destui s-au gândit de două ori înainte de a pleca în vacanţă şi de a rata, prin urmare, votul decisiv în ecuaţia Macron contra Marine Le Pen. În Franţa nu poţi vota decât în localitatea de reşedinţă, în mod direct sau prin procură, care se obţine cu destul efort, pentru că trebuie autentificată de poliţie. Confruntarea Macron-Marine Le Pen a fost o veste proastă pentru turism, rezervările în acest an au scăzut cu aproximativ 30% faţă de weekendul liber similar din anii precedenţi.

La masă cu Trump şi cu Putin...

Citiţi articolul integral pe Scena9.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite