Elicopter prăbuşit în Siutghiol. „Vinovat este mortul”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Se povesteşte că Pericle, Şeful statului atenian, împreună cu bătrânul filosof Anaxagoras, au petrecut o noapte întreagă, încercând să dezlege o problemă, adică să răspundă la o întrebare. Întrebarea era: dacă în timpul unui război dintre armata ateniană şi armata persană, un ostaş atenian ucide cu arcul un ostaş persan, în această situaţie cine este de vină pentru uciderea persanului!?

Se dau apoi mai mulţi factori care ar fi putut cauza moartea persanului:

1) Săgeata care i-a străpuns pieptul;

2) Coarda arcului întins, din care a pornit săgeata;

3) Mâna atenianului care a întins coarda;

4) Ochiul atenianului, care a ţintit pieptul duşmanului;

5) În sfârşit, Strategul care a organizat bătălia în acel loc şi în acel timp.

Cei doi mari atenieni au întors problema pe toate feţele, cu opinii pro şi contra, dar dimineaţa i-a prins fără un răspuns unitar, concludent, convingător pentru amândoi.

Expunând această povestioară cu tâlc la un curs de Retorică, un student inteligent şi cu umor mi-a răspuns „Vinovat este mortul, pentru că a stat în bătaia săgeţii”. Răspunsul studentului merge undeva pe linia lui Bulă, dar putem rămâne surprinşi constatând că el se repetă, respectiv se adevereşte în realitatea cea mai reală şi mai crudă. Cineva observă, pe aceeaşi linie de umor negru, că anul 2014  începe cu nenorocirea din Munţii Apuseni şi sfârşeşte cu nenorocirea din Lacul de lângă Constanţa., astfel încât anul ar fi unul „rotund”. Numai că aici, din „râsu-plânsu” lui Nichita Stănescu dispare orice urmă de râs şi rămâne numai plânsul. Pentru ca absurdul şi tragicul să fie complete, în ambele situaţii este vorba de echipe de salvatori, care, la rândul lor, nu au putut fi salvate.
 

Este pe punctul de a intra în joc încă o asemănare. Urmează să se încheie un an de când a început analiza nenorocirii din Munţii Apuseni. Potrivit legii, după o lună, ar fi trebuit prezentat  un paport preliminar, iar după şase luni, un raport intermediar. Nu s-a prezentat niciun fel de raport, iar analizele continuă arborescent şi circular, prin reluare. Nu este exclus ca nenorocirea recentă din lacul Siutghiol să dureze cam tot atâta. Dincolo de toate diferenţele celor două situaţii, analizele lor au o notă comună mai adâncă. Stilul analizelor emană dintr-o mentalitate de fundal, care poate fi numită simplu transfer de răspundere şi de responsabilitate, cu precizarea că răspunderea este juridică, iar responsabilitatea este morală. Se merge pe un factor explicativ, oricare ar fi el. Din aproape în aproape, sau „pas cu pas”, cum ar spune noul Preşedinte, se ajunge la o Instituţie, deci şi la şeful ei. Aici, linia explicativă se opreşte, întrucât şefii sunt într-o relaţie generală de complicitate, întreaga ţară fiind deja organizată în  căprării, mafii, găşti, caracatiţe, şi alte grupuri, grupări şi grupuleţe. Stopată pe linia unui factor, analiza trece la alt factor, unde aceeaşi poveste se repetă în altă variantă, specifică, ţinând de numele şefului şi de relaţiile lui. Prin aceste succesive eliminări, respectiv transferuri de răspundere şi de responsabilitate, se ajunge la o singură concluzie, vinovată este sau natura, cu fenomenele ei imprevizibile, sau mortul, care face deja parte din natură. Numai că natura nu poate fi băgată la închisoare şi nici mortul, care este băgat în sicriu, tot un fel de închisoare, chiar una veşnică. Este de mirare că până acum nu a fost invocat şi strategul din parabolă, care în realitate ar fi Traian Băsescu. Doar pentru toate relele şi răutăţile din ţară, Victor Ponta ajungea invariabil la acelaşi strateg. Numai că, fiind vorba de executiv, în acest caz, ca şi în altele, similare sau nu, strategul este chiar Victor Ponta.
 

Tot în ambele situaţii, mai apare un element comun, care se repetă şi cu ocazia altor nenorociri, cum ar fi inundaţiile. Şefii din Capitală se deplasează fulger la faţa locului, ca să facă nu se ştie precis ce anume. Apare firesc şi mass-media, care „trage în chip” tot ce este de văzut şi începe nebunia interviurilor, ca şi a ipotezelor „pe picior”, adică fanteziste, dacă nu aberante. Aceste descinderi ne evocă rapid faimoasele „vizite de lucru” ale dictatorului, care se transformau în „sărbători naţionale”, manifestate „spontan”.
 

Din păcate şi în chip absolut paradoxal, aceste nenorociri se transformă în fisuri, prin care  pot fi văzute tot felul de „cinstite matrapazlâcuri”, care se petreceau sau zăceau sub pojghiţa aparentă a legalităţii şi a moralităţii, pojghiţă ţesută cu grijă de către „băieţii deştepţi”. Spre exemplu, a avut sau nu a avut elicopterul flotoare!? Dacă a avut, atunci de ce nu le-a folosit pilotul, iar dacă nu a avut, atunci de ce nu le-a avut!? Aici, Nicuşor Constantinescu vine cu diverse diversiuni şi „contribuţii creatoare”, dar mai ales cu glasul tobei lui, adică „bum-bum!”.


Singura soluţie de rezolvare corectă a celor două situaţii este trecerea lor în competenţa DNA, care nu se joacă de-a „baba oarba”, sau de-a „uite popa, nu e popa” cu răspunderile şi responsabilităţile, primele fiind juridice, secundele fiind morale.
 

P.S. Faimoasa discuţie nocturnă ţine de retorică, pentru că, altfel, în planul vieţii reale, Pericle ştia să ia măsurile necesare, când era cazul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite