de la Mihai Gâdea la Florina Cercel, de la Florin Piersic la Mircea Badea, românii vor trebui musai să protesteze masiv faţă de decizia ANAF de a evacua din luxoasele sedii pe care le deţine la Bucureşti trustul INTACT. Un imperiu mediatic construit prin jaf, corupţie, fraudă, şantaj, trafic de influenţă plus alte câteva malversaţiuni. Toate în defavoarea şi paguba Statului român. Toate fiind fapte ale magnatului cu origini profunde în fosta Securitate pe nume Dan Voiculescu. Scopul construcţiei acestuia fiind jaful, corupţia, frauda, şantajul, traficul de influenţă. Şi multe altele Domenii în care era expert patronul, profesorul cunoscut unei Românii întregi sub numele legendat de Felix. 

Imperiul „greu de ucis”, cum tot dna Lucia Hossu a edictat, trebuie salvat cu orice preţ. Fie şi cu acela al unor ample mişcări populare dirijate. Stimulate, regizate, plătite. Antena 3 are deja experienţă în domeniu, Ba, de ce nu?, chiar prin mutarea naţiunii, sau măcar a unei jumătăţi din ea, cea obligatoriu bună, curată şi neafectată de viruşii gândirii totalitare, în corturi. Aşa cum ne-a cerut pe nemâncate, că doar singură a mărturisit-o, dârz-patetica doamnă Lucia Hossu-Longin. Aceeaşi doamnă care, acum vreun an şi jumătate, într-un acces de sminteală, îndrăznea să compare Antenele securistului Voiculescu cu profund anticomunista Europă liberă. Ne-a cerut-o, nouă, muritorilor, în niciun caz  sieşi. Domnia sa trebuind să îşi vadă împlinită vocaţia de cruciată a dreptăţii, ca şi promisiunea de a face pe banii puţini ai TVR-ului care încă o mai îngăduie drept colaborator un episod din Memorialul durerii dedicat lui Adrian Năstase şi martiriului său. Şi cum să n-o îngăduie câtă vreme şefă şi interimară, şi catastrofală în Calea Dorobanţi e Irina Radu, fostă angajată a lui Dan Voiculescu, blagoslovită acum vreo trei ani de puşcăriaşul de azi cu un efemer loc în Consiliul de Administraţie al TVR?  

Dacă nu ieşim degrabă în stradă şi nu instalăm, până cel mai târziu joi la prânz, peste tot, la fiecare intersecţie, corturi, având astfel cu toţii şansa de a juca într-o megamontare a piesei Picnic pe câmpul de luptă, democraţia românească va fi, fără doar şi poate, definitiv compromisă.

Am deveni ticăloşi complici la un act de terorism, aşa cum ne-a prevenit Alessandra Stoicescu, terorism de stat, vezi bine. Ba mai mult, ne-am întoarce la stalinism, aşa după cum a edictat tocmai de la Piatra Neamţ draga noastră doamnă Draga Olteanu-Matei. Superba Chiriţoaie de odinioară. Unde mai pui că inacţiunea naţională i-ar amplifica mai abitir deznădejdile zilnice doamnei Catrinel Dumitrescu, unsă de pesedistul Băluţă, primarul penal de la Sectorul 4, din ipostaza de „a cincea lebădă” direct directoreasă la Centrul Cultural pentru UNESCO. Aceeaşi inacţiune i-ar afecta vocaţia de tragediană ostrogotă a Florinei Cercel ori cea de comediană căzută în penibil prin invocarea repetată a nefericitului destin al propriului tată a Rodicăi Popescu-Bitănescu. Ori nu l-ar lăsa să îşi împlinească destinul de politician de mare anvergură europeană pe domnul Mircea Diaconu, client şi produs politic al trustului voiculescian.

Comédia nu s-a oprit însă aici. A dobândit proporţii groteşti în cursul zilei de marţi, atunci când plenul Senatului şi-a modificat ordinea de zi la propunerea preşedintelui acestuia, dl Călin Popescu-Tăriceanu. Camera superioară luând în discuţie, îngrijorată şi ea nevoie-mare, ceea ce crede a fi situaţia disperată a Antenelor. Senatorii, în frunte cu legaliştii liberali prinşi iar pe picior greşit, au decis chemarea intempestivă pentru explicaţii a premierului Dacian Cioloş. Că nu se poate, vezi Doamne!, ca în România europeană a anului 2016, să fie pus căluş libertăţii de exprimare care, gata, s-ar sfârşi definitiv şi tragic, odată cu evacuarea Trustului lui Voiculescu din sediile construite de fostul lor stăpân prin furt şi vicleşug. Indiciu clar că manipularea antenistă a izbutit din plin ori că, încă şi mai grav, a fost plănuită în detaliu, în colaborare şi de conivenţă cu înalţi factori de decizie politică. Ori cu autorităţi ale Statului. Ipochimeni răsfăţaţi, adulaţi, curtaţi până mai ieri, pare-se contra unor mega-servicii, dacă nu cumva chiar şi contra trafic de influenţă, de trustul felixian. Care vor să ne arate că în România orice pretext e bun spre a nu fi recuperate prejudiciile din care s-au făcut marile averi şi afacerile pe potrivă.

Să fim serioşi! În cazul specific al Antenelor, nu e vorba despre niciun fel de suprimare ori limitare a dreptului la liberă exprimare. Aşa după cum pretindea miercuri seară, fără să ştie despre ce vorbeşte, europarlamentarul Cristian Buşoi, viitorul mare perdant liberal la Primăria Bucureştilor. Ci doar despre punerea în practică, ciudat de târzie şi, admit, bizar, excesiv de intempestivă, intervenită după lungi tărăgănări şi amânări, a unei decizii judecătoreşti pronunţată încă în vara anului 2014. Atunci când sentinţa în dosarele lui Dan Voiculescu şi a complicilor săi a fost declarată definitivă. Din acest punct de vedere ANAF a greşit. Nu ştiu dacă cu voie sau fără de voie. 

Fireşte, pot să înţeleg starea de spirit, îngrijorarea din rândul angajaţilor simpli ai trustului INTACT. Oameni ce riscă să nu mai aibă de unde să îşi câştige pâinea cea de toate zilele.

Mi-e însă mult mai greu să înţeleg mobilizarea ridicolă şi neadecvată a aleşilor neamurilor, a europarlamentarilor şi parlamentarilor. A aceloraşi parlamentari cărora puţin le pasă de soarta Televiziunii Române, aflată şi ea într-o situaţie dramatică. Aceasta fiind sub directul lor control, al aleşilor, şi adusă tot de ei, de prostia, indiferenţa şi de nemernicia lor în starea în care se află. Jocurilor politicianiste iresponsabile ale zişilor senatori şi deputaţi ai României ducând la distrugerea unei instituţii de importanţă naţională. 

Mi-e încă şi mai greu să pricep totala nepăsare faţă de soarta TVR de care dau dovadă actorii care, asemenea unor clovni trişti, care, în sfârşit, prind şi ei un rol mai de Doamne-ajută, sar în sprijinul Antenelor. Când firesc ar fi să îi preocupe mai curând destinul TVR. Voiculescu şi oamenii lui nu au prea făcut mare lucru pentru teatrul românesc. În vreme ce Televiziunea publică, da. 

Aici, pe ecranele TVR, şi-au consolidat şi popularitatea, şi notorietatea cam toţi marii artişti ai României. Chiar şi cei mai puţin mari. Mi se pare că ar fi fost de datoria lor ca acum să ia atitudine cu prioritate şi cu demnitate în favoarea TVR. Nu au făcut-o, din păcate, nici în toamna lui 2012, atunci când s-a închis postul TVR Cultural. Nu o fac, pesemne, nici acum. Acum, când este în primejdie viitorul Televiziunii publice. 

Doamnele şi domniţele actriţe ca şi domnii actori ce s-au perindat luni şi marţi seară prin spaţiul sonor şi vizual al Antenelor se bucură pentru moment de succesul ieftin obţinut în dramoleta dulceagă ce are drept personaj principal Trustul INTACT. Şi drept scop nerecuperarea prejudiciilor aduse Statului de proprietarul lor. Când se vor trezi din năuceală şi vor vedea cum şi cât de mişeleşte au fost de manipulaţi s-ar putea să fie prea târziu.