Doamnă ministru, domnule ministru, chiar se putea să-i protejaţi pe „sezonierii” români! Sau aşteptăm cu încredere următoarea pandemie?

Pentru a repeta o formulare celebră, am urmărit cu atenţie şi îngrijorare cum, la audierile din Parlament, atât doamna ministru a Muncii, cât şi domnul ministru de Externe au evitat, mai mult sau mai puţin profesionist, explicarea situaţiei dezonorante în care este pusă România, devenită principală ţară de proveninenţă a sezonierilor agricoli ajunşi în "zonele roşii" şi plecaţi în cele mai ciudate condiţii şi care vor rămâne veşnic neexplicate.

Sentimentul de îngrijorare provine din faptul că exista un document pe care se puteau baza pentru a genera o schimbare totală a situaţiei şi care nu numai că definea în termeni specifici situaţia sezonierilor agricoli pe timp de pandemie, dar şi cerea în mod expres guvernelor din Statele Membre să aplice recomandările respective cât mai rapid, tocmai pentru a proteja cât mai complet şi interesele acestei categorii de lucrători.

Pentru ca să nu existe vorbe cum că documentul respectiv ar fi greu de găsit sau de accesat, vă informez că a fost publicat la timpul său în Monitorul Oficial al Uniunii Europene, tradus şi în limba română. Se intitulează "Comunicare a Comisiei Orientări privind exercitarea liberei circulaţii a lucrătorilor pe perioada epidemiei de COVID-19 (2020/C 102 I/03 C/2020/2051). O puteţi accesa integral AICI.

Se referă la nevoia ca statele să asigure circulaţia neîngrădită către ţările unde-şi desfăşoară activitatea, "în special cei care trebuie să treacă frontierele pentru a ajunge la locul de muncă deoarece exercită ocupaţii critice, respectiv desfăşoară activităţi legate de serviciile esenţiale". Mare atenţie la această categorie-cheie "ocupaţii critice" pentru funcţionarea economiei UE şi a recomandării făcute de CE ca lucrătorii sezonieri din agricultură să fie asimilaţi acestei categorii de însemnătate strategică. Asta ar fi trebuit să argumenteze şi decidenţii noştri într-o eventuală reglementare de urgenţă afirmând că, cel puţin pe durata stării de urgenţă şi a stării de alertă din România, sezonierii de agricultură nu mai pot pleca la muncă decât într-un cadru legislativ unic pe plan naţional care să le lase libertatea deplină de a face acest lucru, dar numai cu condiţia îndeplinirii unor condiţii stricte, inclusiv a obligativităţii unor contracte de muncă a căror realitate să fie confirmată de multiplele consulate româneşti din ţările de destinaţie.

În argumentarea unei asemenea legislaţii de urgenţă, puteau fi reluate afirmaţiile din documentul Comisiei Europene:

„Unele sectoare ale economiei, în special sectorul agricol, se bazează în mare măsură, în mai multe state membre, pe lucrătorii sezonieri din alte state membre. Pentru a răspunde deficitelor de forță de muncă din aceste sectoare ca urmare a crizei, statele membre trebuie să facă schimb de informații cu privire la diferitele lor necesități, de exemplu prin intermediul canalelor stabilite ale Comitetului tehnic privind libera circulație a lucrătorilor. Se reamintește că, în anumite circumstanțe, lucrătorii sezonieri din agricultură îndeplinesc funcții critice de recoltare, de plantare sau de îngrijire. Într-o astfel de situație, statele membre trebuie să-i trateze pe acești lucrători în același mod ca pe lucrătorii care exercită ocupațiile critice menționate mai sus. Totodată, statele membre trebuie să le permită acestor lucrători să treacă în continuare frontierele pentru a lucra, în cazul în care munca în sectorul în cauză este încă permisă în statul membru gazdă. Statele membre trebuie, de asemenea, să comunice angajatorilor necesitatea de a asigura o protecție adecvată a sănătății și a siguranței.“

Să reluăm: „Se reamintește că, în anumite circumstanțe, lucrătorii sezonieri din agricultură îndeplinesc funcții critice de recoltare, de plantare sau de îngrijire. Într-o astfel de situație, statele membre trebuie să-i trateze pe acești lucrători în același mod ca pe lucrătorii care exercită ocupațiile critice menționate“ - zice Comisia Europeană. Lucrătorii sezonieri din agricultură pot fi astfel asimilaţi aşa numitor „profesii critice“ pentru care UE a precizat deja condiţii deosebite de protecţie, deoarece apar ca soluţie de supravieţuire în situaţii excepţionale în care piaţa muncii locală nu mai poate face. Ceea ce este evident acum pe piaţa agricolă din statele care cer disperat formă de muncă sezonieră externă: Austria, Italia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Spania.

Care sunt aceste „profesii critice“?

—  lucrători în ocrotirea sănătății, inclusiv personal paramedical;

—  personal de îngrijire în serviciile de ocrotire a sănătății, inclusiv persoane care lucrează în domeniul îngrijirii copiilor, a persoanelor cu handicap și a persoanelor în vârstă;

—  cercetători științifici în domenii legate de sănătate;

—  lucrători din industria farmaceutică și cea a dispozitivelor medicale;

—  lucrători implicați în aprovizionarea cu bunuri, în special pentru lanțul de aprovizionare cu medicamente, materiale medicale, dispozitive medicale și echipamente de protecție individuală, inclusiv în ceea ce privește instalarea și întreținerea acestora;

—  specialiști în informatică și comunicații;

—  tehnicieni în informatică și comunicații și alți tehnicieni pentru întreținerea de bază a echipamentelor; —  specialiști în domeniul ingineriei, cum ar fi tehnicieni energeticieni, ingineri energeticieni și tehnicieni electricieni;

—  persoane care lucrează la infrastructuri critice sau esențiale în alt mod;

—  specialiști asimilați în știință și inginerie (inclusiv tehnicieni în domeniul hidrocentralelor);

—  lucrători în servicii de protecție;

—  pompieri/polițiști/paznici de penitenciare/paznici/personal din serviciile de protecție civilă; —  meseriași și lucrători în industria alimentară și lucrători din domeniul mentenanței;

—  operatori la mașini și utilaje pentru fabricarea produselor alimentare și a altor produse similare (inclusiv operatori la fabricarea produselor alimentare);

—  lucrători din domeniul transporturilor, în special: șoferi de autoturisme, de camionete și de motociclete(),șoferi de camioane grele și șoferi de autobuze(inclusiv șoferii de autobuze și tramvaie) și șoferi de ambulanțe, inclusiv conducătorii auto care transportă ajutoarele oferite în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii și cei care transportă cetățeni UE repatriați dintr- un alt stat membru la locul lor de origine;

—  piloți;

—  mecanici de locomotivă; inspectori de vagoane, personalul din atelierele de întreținere, precum și personalul administratorilor de infrastructură implicat în gestionarea traficului și alocarea capacităților; —  lucrătorii din navigația maritimă și din navigația interioară;

—  pescari;

—  personalul instituțiilor publice, inclusiv al organizațiilor internaționale, cu funcții de importanță critică.

Cred că vă este limpede, măcar dumneavoastră, ce avantaj uriaş ar fi putut să fie creat pentru sezonierii români dacă decidenţii noştri ar fi ştiut să profite de oportunitatea creată de pandemie şi de nevoia enormă a unor State Membre de asemenea tip de forţă de muncă pentru care, în aceste condiţii, s-ar face contracte de muncă reale, corecte, asigurându-se toate protecţiile sociale posibile. Caz în care , aşa cum se precizează în documentele europene, vor avea parte de acelaşi tratament cu ceilalţi lucrători critici deoarece, atenţie, "sunt trimişi temporar de un stat membru pe teritoriul altuia pentru a furniza un serviciu".

Pe cale de consecinţă, îmi explica un înalt funcţionar de la Bruxelles specializat pe acest domeniu al forţei de muncă, România ar fi putut profita pentru a cere contracte pentru sezonierii săi agricoli în termenii recomandărilor europene, preocupându-se mai apoi ca această integrare pe lista europeană să fie permanentă.

Nu ne interesează? Asta e, atunci principiul nobil al liberei circulaţii va putea fi folosit de oamenii disperaţi din statele sărace pentru a se duce, în indiferenţa autorităţilor din ţările lor, să lucreze oriunde, acceptând orice condiţii degradante. Dacă asta se va permite, asta se va întâmpla în continuare căci nu ajunge să fii formal membru al UE, ci, eventual, să şi ştii să profiţi de acest statut.