Articolul „De ce tace Stelian Tănase”.

Salariul actualului preṣedinte al instituṭiei ṣi sumele cheltuite cu colaboratorii în perioada analizată au ocupat prim-planul în spaṭiul editorial al câtorva cotidiene, o zi sau două, apoi au pălit, în faṭa sutienelor încătuṣate, a biṭilor ṣcolari dispăruṭi, a retrocedărilor frauduloase, a voturilor împiedicate,  a mitelor ṣi a sumelor prezumate a fi fost deturnate nu doar în aceste speṭe, implicând personaje mult mai importante decât preṣedintele TVR.

Pentru cunoscători, publicarea datelor nu a adus însă nimic nou!                      

Incă de anul trecut, surse din TVR vorbeau de peste 40.000 euro încasaṭi de preṣedinte în nouă luni de mandat (v. Clienṭii lu’ Nenea Tănase). Dar apariṭia subiectului în presă, la jumătatea lunii februarie a acestui an m-a determinat să fac o cercetare privind salariul preṣedintelui României, adică al primului om în stat, căruia conducătorul TVR îi tot cere ajutorul, în ciuda tăcerii cu care îi răspunde Cotroceniul.

Raportul Curṭii menṭionează faptul că salariul preṣedintelui TVR este ilegal, fiind mai mare decât cel corespunzător funcṭiei de ministru, aṣa cum prevede Legea 41/’94,  de funcṭionare a SRTV ṣi SRR. La art. 23, alin. 2 scrie clar:  „Directorul general al Societăţii Române de Radiodifuziune, precum şi directorul general al Societăţii Române de Televiziune primesc un salariu brut lunar, asimilat funcţiei de ministru”.

 Descopăr că remuneraṭia care face atât de atractivă funcṭia pe preṣedinte TVR este chiar de aproape trei ori mai mare ṣi decât indemnizaṭia preṣedintelui României, care nu cred să fi crescut peste cei 6.706 lei, publicaṭi pe site-ul său de Administraṭia prezidenṭială, exact acum un an (atâta doar că indemnizaṭia, ca ṣi la parlamentari, va merge neatinsă la pensie, în timp ce salariul se supune regulilor noastre, ale muritorilor de rând, adică dă doar un procent ca pensie).

Iar suma de 632.000 de lei, cu care au crescut, în 2013 faṭă de 2012, cheltuielile TVR pentru contractele (clientelare?) cu colaboratorii, constituie unul din argumentele cu care salariaṭii concediaṭi au câṣtigat deja procese în instanṭă, arătând că eliminarea lor, prin restructurarea semnată de gloriosul Elwis Săftoiu si de la fel de glorioasa sa echipa de management, alături de consiliul de administraṭie, a condus exact la un rezultat opus, adică la o situaṭie financiară mai gravă ṣi la o imagine publică degradată a instituṭiei.

Ce au în comun ultimele două mandate de preṣedinte TVR? Aflăm din Raportul Curṭii de Conturi pe 2013 că salariul a rămas neschimbat, ca ṣi trendul pierderilor financiare, ceea ce fără doar ṣi poate va arăta ṣi raportul pe 2014, fiindcă nu doar remuneraṭia a rămas nezguduită, ci ṣi crasa incompetenṭă managerială.

Pe care, cu umorul său prietenesc, o sancṭiona deputatul Mădălin Voicu, la recenta audiere a managementului TVR, de la Comisiile de cultură ale Parlamentului, când  îi sugera prietenului Stelică, care tocmai declarase că vrea să salveze TVR, că nu e de ajuns să vrei, trebuie să ṣi poṭi. Iar deputatul Gigel Ṣtirbu punea punctul pe i, amintindu-i preṣedintelui TVR că a tot promis planuri de salvare, care au rămas un mister pentru toată lumea.

În dreapta, desen de Vali Ivan

Nu am aflat încă, după un an ṣi două luni de la începerea fructuosului său mandat, cum intenṭionează Tănase să implementeze mult-ṣi-inutil-citatul model BBC la TVR, iar planul său herculean pentru instituṭie n-a fost văzut de nimeni, căci, probabil de frica agenṭilor acoperiṭi ai SRI, pe care, într-un exerciṭiu de imagine, îi vrea ejectaṭi din TVR, preṣedintele l-a ascuns bine, marcându-l strict strict secret. Ba a mai promis ṣi o nouă lege a televiziunii publice, că nu costă nimic promisiunea!

Până una alta, consiliul de administraṭie i-a mai dat un respiro până în iunie, când ar trebui să prezinte măcar strategia de programe a instituṭiei.  Intre timp, producătorilor li s-a indicat că, dacă vor să-ṣi vadă emisiunea pe post, să vină cu 30% din bugetul emisiunii, fie de la părinṭi, fie de la sponsori. Fiindcă acelaṣi consiliu de administraṭie a redus bugetul editorial, pentru a pune stavilă ṣi a avea oarecare control asupra cheltuirii fondurilor pe diverse “expertize” neproductive, care continuă să paraziteze bugetul TVR, în ciuda situaṭiei de insolvenṭă în care practic se află instituṭia.

Că lucrurile sunt grave o dovedeṣte ṣi recenta scrisoare deschisă, adresată de conducerea EBU (European Broadcasting Union) premierului României, prin care îṣi exprimă îngrijorarea că TVR ar putea intra în insolvenṭă, ceea ce ar lăsa o gaură greu recuperabilă, de 37 de milioane de euro, în bugetul creditorului, organismul european al televiziunilor publice.

Este oare Stelian Tănase o excepṭie în viaṭa instituṭiei din Dorobanṭi, din ultimii opt ani? Din păcate nici el, nici conducerea TVR nu sunt decât sfârṣitul care încoronează opera de distrugere sistematică a acestei instituṭii atât de necesare unei societăṭi democratice, care tocmai de aceea este plătită din bani publici.

Zornăitul de cătuṣe din ultimele luni, ce însoṭeṣte ridicarea vălurilor de pe mecanismul de deturnare a banului public către interese private, te face să te întrebi de ce ar fi făcut televiziunea publică excepṭie de la această schemă de spoliere a instituṭiilor publice? De ce nu ar fi fost ṣi ea, ca notoriile Oltchim sau CFR, ajutată să ajungă într-o stare de faliment, printr-o combinaṭie fatală de corupṭie ṣi prostie?  

Conform Raportului Curṭii de Conturi, la finele anului 2013 TVR avea datorii totale de 787.866.012 lei, din care 65%, către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat ṣi fondul pentru plata ṣomajului, inclusiv penalităṭile de întârziere. Faṭă de anul 2006, când instituṭia a început să aibă probleme financiare, în 8 ani adică, s-a înregistrat o creṣtere a datoriilor, în principal către furnizori ṣi bugetul statului,  cu circa 1678%.

Iar situaṭia nu s-a schimbat nici în 2014, căci în luna decembrie a anului trecut, un membru al Consiliului de Administraṭie al TVR făcea un apel public, atrăgând atenṭia că nu se face nimic pentru a opri degringolada financiară a instituṭiei, care trebuie să plătească 9 milioane de euro pe an numai pentru acoperirea penalităṭilor la fisc.

În cursul controalelor la instituṭiile statului, Curtea de Conturi verifică corectitudinea datelor contabile. Nu intră în obligaṭiile ei să analizeze ṣi oportunitatea efectuării cheltuielilor. Curtea se rezumă la constatarea disfuncṭiile majore, ca, de  pildă, în cazul TVR, efectuarea de achiziṭii, în absenṭa unor reglementări clare ṣi actualizate ṣi a unei strategii multianuale de achiziṭii, bazată de indici de eficienṭă.

De asemenea, nu intră în sarcinile Curṭii nici verificarea traseului pe care pleacă banii din TVR, nici a circumstanṭelor în care este târâtă instituṭia. De pildă, să ne amintim de scandalul din 2013, al licenṭelor de film achiziṭionate de la Prorom [v. Viol (financiar) la TVR], la un preṭ mult mai mare decât cel al pieṭei, la care achizitorii tvr ar fi putut să cumpere fără intermediari, direct de la furnizori, că tot se duc la târgurile de profil. Nu m-ar mira să aflu că ṣi acum televiziunea publică recurge la serviciile acestei firme, fiindcă de mai bine de cincisprezece ani aceasta nu a scos instituṭia publică de pe radarul ei.

La fel, Curtea de Conturi a putut doar constata, pe baza datelor financiare ṣi de audienṭă, că emisiunile nou-create în 2012/13, deṣi au consumat resurse semnificative, au adus rezultate mediocre. Dar Curtea nu cercetează ṣi fluxul banilor, căci nu e de competenṭa ei.

Aṣa s-a întâmplat cu mult-promovata emisiune Vara pe val, despre care, atunci când Consiliul de administraṭie a pus întrebări, determinate de calitatea jalnică a producṭiei ṣi de audienṭa ei pitică, iniṭiatorul a răspuns că programul este sponsorizat. Nu m-ar mira să fi fost exact invers, adică emisiunea să fi fost creată pentru a oferi imagine publică ṣi a acoperi vreo spălare de bani, ce poate ieṣi acum la suprafaṭă, în această epopee aflată în desfăṣurare: cea a dosarelor DNA ale grupului de la Constanṭa, care ṣi-a plasat omul la vârful ierarhiei decizionale din TVR. Nu pentru a fructifica în beneficiul instituṭiei, închipuita expertiză profesională a lui Cristian Zgabercea, ci, aṣa cum recunoaṣte, când vrea să se disculpe, chiar preṣedintele TVR, pentru a semna contracte cu terṭi. Ṣi a vorbi Comisiilor de cultură despre pericolul intereselor imobiliare din jurul TVR, probabil pe principiul “hoṭul strigă hoṭul”.

Ca ṣi alte instituṭii publice, nici televiziunea nu a scăpat de asocierea numelui său ṣi de impusa susṭinere iconică ṣi financiară, a unor personaje dubioase, despre care presa a scris de-a lungul timpului, pentru că respectivii/respectivele au jucat roluri diverse în mizerabile dramolete financiare de milioane de euro, foarte profitabile pentru propriul buzunar.

Aṣa a fost “ascunsă” la TVR cea pe care presa o numea “celebra răpită din Irak”, Marie Jeanne Ion, angajată pentru a-i învăṭa pe românii din străinătate cum să voteze în 2012. Ṣi pentru fata primarului din Piteṣti, Ema Pendiuc, TVR a constituit o atracṭie, înainte ca DNA să o cerceteze, împreună cu tatăl său, într-un dosar de corupṭie, târând astfel numele instituṭiei în scandal, căci altă calificare decât “fostă angajată a TVR” nu avea.  

In schimb, pentru Cristian Zgabercea, televiziunea din Dorobanṭi a însemnat o revenire, când, în 2012, a fost numit producător general. Căci înainte de 1989 slujise aici, cărând cu zel casetele de la videotecă, înainte de a-ṣi da seama că dă mai bine să te arăṭi atras de camerele de luat vederi din studiouri. Acum, presa scrie că numele lui apare în dosarul de corupṭie al lui Nicuṣor Constantinescu, cel căruia, cu prietenie, s-a dus să-i schimbe pampers-ii în America ṣi cu care ar fi dat la spălat, conform procurorilor DNA, vreo 900.000 de lei (din cinci milioane, fonduri publice nerambursabile), prin Fundaṭia Thalia (alături de care o fi realizat TVR recenta preluare de la Teatrul din Constanṭa, condus de soṭia dlui Zgabercea, a spectacolului “Trei surori”, în care joacă, desigur, aceeaṣi doamnă? Sau dimpotrivă, TVR a dat toṭi banii, că tot are surplus, iar producṭia trebuia neapărat preluată de Casa de producṭie, care tocmai ne-a mai dat lunea trecută o mostră a criteriilor sale estetice, difuzând vulgara producṭie proprie cu Aceṣti nebuni făṭarnici, în regia lui Constantin Dicu?).

Tot de televiziunea publică sunt legate ṣi începuturile altui celebru al momentului, numitul Ṣtefan Lungu, reṭinut de procurorii anticorupṭie în dosarul Gala Bute. In a doua jumătate a anilor ’90, el i-a fost plasat ca ṣofer, Alinei Mungiu Pippidi, în mandatul ei de un an ca directoare a Ṣtirilor TVR. Apoi, ambiṭios ṣi descurcăreṭ, omul a ajuns să se ocupe de grafica emisiunilor de ṣtiri, până când a fost obligat să părăsească instituṭia, fiindcă a fost prins lucrând noaptea pe echipamentele TVR, pentru un alt post  de televiziune. Fostul consilier al Elenei Udrea la Ministerul Dezvoltării nu va fi păstrat vreo ranchiună instituṭiei, căci ceva proiecte a vânturat ministerul pe la TVR, în mandatul ṣefei sale. Dat fiind contextul dosarelor Microsoft si Bute, e legitimă întrebarea în ce fel se va fi produs “colaborarea” cu TVR, ce traseu au urmat banii ṣi ce procent din sume a ajuns la destinatarul final, cel din Calea Dorobanṭilor? Sau televiziunea a fost doar paravanul de imagine al unui alt circuit financiar fraudulos?

Sub acest aspect, Stelian Tănase încă mai are de învăṭat. Intr-un an de zile nu ṣi-a adus decât prietenii, pentru a-i hrăni din bugetul TVR. Ṣi a trebuit să-i rărească ṣi pe aceia, în urma semnalelor din presă ṣi a chemării la ordine, la Comisiile de cultură, care au întrebat de ce sunt aduṣi colaboratori externi, pe salarii impresionante, în timp ce angajaṭii sunt ṭinuṭi pe tuṣă.

Nimic rău în această opṭiune, dacă prietenii performează. Căci am spus întotdeauna: nu contează câṭi bani intră într-un produs de televiziune, contează doar cât câṣtig aduce prin publicitate, adică prin audienṭa realizată, respectând, în cazul televiziunii publice, ṣi cerinṭele legale de conṭinut.

Intre numeroasele sale bâjbâieli, preṣedintele a vrut să transforme TVR 1 într-un canal de ṣtiri. Impotriva legii, drept care s-a lovit de refuzul Consiliului de Administraṭie. Dar avea un argument personal: credea că ṣtie să conducă un astfel de canal. A reuṣit să transforme doar prime time-ul potrivit dorinṭei sale, ocupând o oră cu talk show-ul Vorbeṣte liber!, în care l-a impus pe insipidul ṣi slab informatul moderator Liviu Avram, care a reuṣit să omoare audienṭa, de când a fost blagoslovit de preṣedinte ṣi până în prezent. Dar care, bine plătit fiind, citesc în presă că îṣi plăteṣte conṣtiincios chiria la apartamentul închiriat de la acelaṣi preṣedinte.

Chiar ṣi într-o circumstanṭă de presă favorabilă, cum a fost revenirea publică din 16.02.15, a fostului preṣedinte Traian Băsescu, după o autoimpusă perioadă de tăcere ṣi în plin scandal de corupṭie, în care actriṭa principală este protejata sa, Avram reuṣeṣte perfomanṭa să nu afle nimic, să nu pună nicio întrebare incomodă ṣi să facă astfel o audienṭă medie de 4,94 (market share), faṭă de 24,42 la Protv ṣi 14,78 la Kanal D, pe acelaṣi interval orar. Ṣi mai mică chiar ṣi decât Jurnalul ce l-a precedat, care a înregistrat o medie de 5,31.

Cu astfel de opṭiuni editoriale, nu e de mirare că, sub mandatul lui Stelian Tănase, TVR 1 a coborât pe locul ṣase în audienṭa generală, după ce în 2012/13, în ciuda valurilor instituṭionale, reuṣise să se menṭină pe locul cinci, în mare parte datorită publicului din zonele rurale, care nu reprezintă însă motorul vânzărilor pentru agenṭiile de publicitate, motiv pentru care încasările TVR din reclame au scăzut în aceeaṣi perioadă, pe măsura audienṭelor în urban.

Prezentul nu ne permite să privim cu speranṭă la viitorul televiziunii publice. Dar spre trecutul ei, cu toate iṭele sale poate chiar penale, n-ar fi cazul să ne întoarcem privirea?

Nu doar dintr-o furie justiṭiară ṣi o nevoie intelectuală de a înṭelege fenomenele care au condus la situaṭia prezentă, ci ṣi dintr-o necesitate prospectivă de a evita, la rigoare, un parcurs similar... în viitorul mai îndepărtat.