Împlinim 28 de ani de diversiuni măreţe. Din 1989 încoace, România este ţara diversiunilor bine puse la punct, care au guvernat şi viaţa, dar şi moartea cetăţenilor săi. Ca şi în celelalte foste ţări ale lagărului comunist, după tragerea cortinei de fier şi eliberarea popoarelor din Europa de sub tutela sovietică, a urmat tranziţia, care pare că nu s-a sfârşit nici acum, prin implementarea democraţiilor originale. Democraţii menite să mascheze subtil sau pe faţă, trecerea de la regimurile comuniste autoritare la conducerile neocomuniste cu pretenţii şi spoieli proaste de libertate occidentală.

Toată această dezvoltare a unor aşa zise democraţii haotice, au fost şi sunt implementate de regimente de foşti membri ai fostelor partidelor comuniste, din ţările fostului bloc sovietic, dar şi ai serviciilor secrete, oameni din eşaloanele doi, trei şi copii ai foştilor demnitari, deveniţi mari apărători ai libertăţilor civice şi oameni de afaceri. În prezent, în mai toate aceste ţări, conducerea politică, dar şi mediul de afaceri autohton sunt reprezentate de persoane provenite din mediile indicate anterior.

Procentul celor aflaţi la putere din rândul acestor categorii este majoritar comparativ cu cel al persoanelor care nu au avut nici un fel de apartenenţă politică, directă sau ca urmaşi, din structurile politice comuniste şi de securitate. Firesc, tot aceştia sunt şi reprezentanţii autohtoni de seamă ai mediului de afaceri capitalist.

În toţi aceşti ani, românii au avut parte de: diversiunea împuşcării Ceauşeştilor, diversiunile mineriadelor, diversiunea izolării şi discreditării Regelui Mihai, diversiuni de acoperirea a jafului şi distrugerii economiei naţionale, diversiunile unor alegeri libere şi alegerea la putere a unor penali păpuşaţi din laboratoarele de „creaţii” şi multe altele.

În prezent, ne confruntăm cu diversiunile şi scenariile menite să acapareze justiţia, să crească controlul corupţilor asupra puterii statului de drept, cu scopul de a îndepărta România de structurile Uniuni Europene şi euroatlantice şi plasarea ei pe orbita intereselor de la Răsărit. Este exact strategia şi presiunea la care este supusă şi Polonia, o altă ţară importantă, vizate fiind şi alte ţări foste comuniste, dar cu o importanţă geostrategică mai mică.

Şi în acest an, în decembrie, ca de mulţi ani încoace, românii, opinia publică este bombardată cu tot felul de diversiuni, unele mascate sub diverse promisiuni de aflare a adevărului şi pedepsire a vinovaţilor de moartea sutelor de victime ale Revoluţiei Române din 1989. Acestea au devenit banale, tradiţionale şi fără nici un fel de urmări.

De fapt, chiar Revoluţia din decembrie 1989 a fost prima şi cea mai mare diversiune pusă la cale vreodată, în România. De atunci şi până în prezent, diversiunile în ţara noastră au fost la ordinea zilei. Ele au fost şi sunt încă gândite, fabricate şi puse în practică de diverse laboratoare specializate, ţintind diverse scopuri precise, printre care cele mai importante sunt acapararea puterii politice şi menţinerea ţării în anumite sfere de influenţă geostrategică.

Chiar şi la atâţia ani de la căderea oficială a comunismului în Europa, ţara noastră rămâne o ţintă importantă în care se duc lupte aprige pentru repunerea ei pe orbita şi sub controlul intereselor de la răsărit. Interese răsăritene antiromâneşti, antidemocratice, antioccidentale, antieuropene. Războiul pentru România este o realitate, este în toi şi se poartă cu mijloace neconvenţionale. Să sperăm că binele va învinge.