Dezbatere: Comunismul şi garantarea locului de muncă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vineri, 20 aprilie 2018, Facultatea de Istorie din Bucureşti a găzduit o dezbatere pe o temă de interes pentru cei mai tineri: aparenta stabilitate a sistemului social şi economic de dinainte de 1989.

Evenimentul a fost pregătit de către studenţii Cercului de Istorie Contemporană Românească, dezbaterea propriu-zisă fiind moderată de către profesorul universitar Bogdan Murgescu, acompaniat de Moise Guran (jurnalist) şi Marius Cazan (cercetător al istoriei comunismului). Cei trei au reuşit să ne edifice într-o manieră academică şi bine documentată cu privire la realităţi sociale greu de înţeles în zilele noastre. 

Consensul general a fost acela că multe dintre practicile de atunci dăinuie şi astăzi sub forme mai subtile (sau putem vorbi de nişte racile), idee susţinută la fiecare intervenţie de către Moise Guran, printre puţinii jurnalişti (dacă nu, singurul) ce au acordat o atenţie deosebită analizei economiei din intervalul istoric 1945-1989. Apelând la experienţa personală (un fel de storytelling), ne-a prezentat o analogie între anii '50 şi anii '90:

Nu se putea concepe că o întreprindere socialistă dă faliment. Închiderile erau evitate prin fuziuni. (Bogdan Murgescu)

O mare parte a dezbaterii a fost dominată de sistemul socialist de planificare, respectiv de mecanismul etatist al repartiţiei locurilor de muncă, făcându-se apel la două filme celebră în epocă - Toamna bobocilor şi Buletin de Bucureşti. Citând un cunoscut economist maghiar, domnul profesor Murgescu aduce în atenţie termenul de shortage economy (economie de penurie). Prin repartiţie se dorea înnobilarea zonelor defavorizate din ţară cu absolvenţi din marile centre universitare, dar de multe ori interveneau elemente ce nu ţineau de aşa-zisa etică a orânduirii socialiste". Tot de la dânsul am aflat că repartiţia controlată de stat a funcţionat şi în fosta RDG, unde a fost un eşec total (din cauza migraţiei economice spre Germania Federală).

Moise Guran conchide cu câteva consideraţii despre conceptul economic de productivitate a muncii, descoperind surprins că Ceauşescu dezvoltase o adevărată obsesie pentru acesta la sfârşitul deceniului opt. Cu toate acestea, datele economice l-au contrazis: România anului 1989 aveau un PIB de doar 50 de miliarde de dolari, valoare adăugată generată de opt milioane de salariaţi din domenii non-agricole. Una dintre explicaţii este lipsa investiţiilor în retehnologizarea industriei. 


Extrem de oportune au fost şi intervenţiile reprezentanţilor actualelor generaţii, dorind să închei articolul prin citarea unor adânci cugetări:

Regimul comunist nu s-ar fi adaptat erei informaţionale (student la Istorie)   Sistemul centralizat ar fi fost unul perfect doar pentru roboţi. (inginer din Timişoara)
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite