Dezamăgirea unui nevăzător venit pe jos de la Sighişoara pentru protestul din Bucureşti. Ce l-a impresionat pe traseu VIDEO

Dezamăgirea unui nevăzător venit pe jos de la Sighişoara pentru protestul din Bucureşti. Ce l-a impresionat pe traseu VIDEO

George Bratu este unul dintre cei 4 nevăzători care au participat la Marşul Speranţei FOTO Captură video

Printre cei care au participat la Marşul Speranţei şi au parcurs sute de kilometri pe jos pentru a ajunge sâmbătă la protestul din Bucureşti s-au numărat şi patru nevăzători. Unul dintre ei este George Bratu, preşedintele unui ONG pentru persoanele cu dizabilităţi, care le-a povestit jurnaliştilor Adevărul cât de greu a fost drumul, ce aşteptări avea şi dacă a meritat efortul.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Noi nu-i mai respectăm pe cei care şi-au dat viaţa pentru ţară, pentru un ideal, pentru libertate. Acum că o avem, ce facem? Ne e greu să ieşim în stradă în momentele-cheie? Ce facem“, spunea intrigat George Bratu ajuns în dimineaţa zile de sâmbătă, 20 ianuarie, la Otopeni.

George Bratu este din Buzău, dar s-a alăturat Marşului Speranţei, de la Sighişoara, unde a mers special, alături de un alt coleg nevăzător din Galaţi, Valeriu Borşan, pentru a porni la drum împreună cu cei veniţi de la Cluj. Este preşedintele Asociaţiei „Unison“, care se ocupă în sistem de voluntariat de persoanele cu dizabilităţi din Buzău, şi campion la şah. În 2016, a făcut parte din echipa României la Campionatul Balcanic de Şah al Nevăzătorilor, desfăşurat la Sofia, şi a ajuns pe podium.
 
Faptul că este nevăzător nu l-a împiedicat să parcurgă traseul de şapte zile Sighişoara-Bucureşti cu fruntea sus şi cu speranţa că gestul lui simbolic va conta la finalul zilei de sâmbătă, când 70.000 de români au ieşit în stradă să protesteze faţă de PSD şi modificările legilor justiţiei.
 
„A fost greu, ne-am încurajat unii pe alţii. Cel mai greu era spre după-amiază, când făceam o pauză mai mare de 5 minute şi nu mai puteam reporni sau reporneam cu mare greutate. Din punctul ăsta de vedere, trebuia să mergem, să îndurăm, să mergem, să mergem“, a povestit el sâmbătă, la sosirea în Bucureşti, pentru reporterii „Adevărul“.
 
FOTO Adevărul
 
„Mersul pe trotuar a fost întotdeauna mai dificil pentru mine. Mă dureau îngrozitor picioarele. Pe drum drept mergeai ca robotul, strângeai din dinţi şi mergeai. Dar acum, colac peste pupăză, după toate durerile de încheieturi, mi-a intrat şi apă în adidaşii ăştia, care s-au mai spart şi ei de la atâta drum, şi am picioarele murate. Dar nu asta e important“, a mai spus George Bratu.
 
Marşul Speranţei a durat în total 10 zile, iar de-a lungul celor 450 de kilometri, parcurşi pe jos, dar şi cu maşini de sprijin, protestatarii au fost  impresionaţi profund de bunăvoinţa şi ospitalitatea românilor, care s-au oferit în număr mare să îi ajute cu o masă caldă, cu un acoperiş deasupra capului sau cu donaţii pentru ca ei să-şi poată continua drumul spre destinaţia finală – Piaţa Universităţii din Bucureşti.
Un profesor din Ploieşti şi-a adus elevii să ne întâmpine şi le-a zis: «Copii, astăzi vom face o altfel de lecţie de istorie
Marşul Speranţei. Povestea nevăzătorului care a mers 450 de kilometri pentru a participa la protestul de la Universitate 

Domnul Bratu a mărturisit însă că, odată cu apropierea de Capitală, lucrurile s-au schimbat simţitor în privinţa aceasta.
 
„Mureşenii, braşovenii, până la Sinaia, au fost oameni extraordinari. Din Câmpina, au început să se schimbe simţitor lucrurile. Ne-au mai şi înjurat, dar oricum, majoritatea era cu noi. În Ploieşti ne-au făcut o primire extraordinară. Un profesor şi-a adus elevii şi le-a zis: «Copii, astăzi vom face o altfel de lecţie de istorie. Veniţi cu mine!» Şi i-a adus dimineaţa, la ora 8, la Casa Albă din Ploieşti, iar elevii s-au strâns în jurul nostru şi ne puneau întrebări. A fost emoţionant şi pentru momentele astea parcă merită să trăieşti“, a spus buzoianul.
 
Contactat de Adevărul în urma protestelor de sâmbătă, George Bratu a spus, uşor dezamăgit, că se aştepta ca numărul românilor ieşiţi în stradă să fie mult mai mare, chiar să depăşească recordul de aproape 300.000 de persoane care au protestat în Piaţa Victoriei pe 5 februarie 2017.
Noi ne doream să depăşim cifrele de iarna trecută
„Atmosfera a fost bună, dar ne aşteptam să vină mai mulţi oameni. Am vorbit cu colegii, dar şi ei au fost puţin dezamăgiţi de numărul relativ scăzut. Noi ne doream să depăşim cifrele de iarna trecută.“
 
Totodată, bărbatul a declarat că, în ciuda drumului istovitor, nu resimte o oboseala: „Mă simt neaşteptat de bine, nu mă simt obosit, nu am febră musculară. Opinia mea este la fel ca şi a celorlalţi. Niciunul nu s-a văiatat că nu mai poate.“
 
citeste totul despre: