Despre copiii pierduţi ai României, care ar fi putut face lucruri extraordinare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Câţi copii, tineri aparent banali din România, nebăgaţi în seamă, ignoraţi, neajutaţi, dar talentaţi într-un fel sau altul-orice copil, orice om are un talent anume la ceva-se pierd anual, sunt îngropaţi de lipsa de interes, de strategie, de preocupare din partea instituţiilor statului în principal, dar şi a lipsei atenţiei şi a neputinţei multora dintre părinţii acestora care nu-i ajută?

Extraordinare performanţele tânărului înotător român, David Popovici, la Campionatele Mondiale de Nataţie de la Budapesta! În spatele acestor rezultate nemaivăzute pentru sportul românesc se află talentul pasiunea, munca, sacrificiile acestui copil de-a lungul anilor, susţinut de familie şi de echipa de profesionişti care-i îndrumă paşii, oamenii a căror muncă ar trebui apreciată la adevărata ei valoare. Cu toţii merită felicitările şi respectul românilor!

Performanţele adolescentului de 17 ani au stârnit valuri de admiraţie, de mândrie naţională şi de isterie laudativă printre concetăţeni. Ca de obicei când sportivii români , campioni din ce în ce mai puţini în ultimii ani, reuşesc să înalţe numele României în lume, corul lăudătorilor fără nici un merit se înalţă tipic româneşte, ridicat de vocile şi mesajele marilor oameni politici de partid şi de stat, dornici să-şi arate admiraţia şi susţinerea verbală, orală, scrisă faţă de campionul/campionii pe care nu i-au ajutat cu nimic din funcţiile importante ale oamenilor de la butoane.

De fiecare dată, creşte mândria de a fi români ca ciupercile otrăvitoare după ploaie, în rândul persoanelor publice! Ca şi acum. Imediat după cucerirea primei medalii de aur de către Popovici, necunoscut şi ignorat până mai ieri de lăudătorii de azi, au apărut valurile de mesaje publice ale mai micilor şi mai marilor zilei, începând de la simpli membri de partid şi continuând cu oameni cu funcţii, cu greutate, primari, parlamentari, miniştri, prim ministru, preşedinte...

Unii şi-au amintit că odată au stat prin preajma lui, au respirat acelaşi aer, că l-au cunoscut şi cu toţii au înălţat coruri laudative, admirative, crescându-şi exponenţial mândria de a fi români verzi odată cu reuşitele tânărului sportiv şi ale echipei lui! Tipic româneşte! Cum tipic româneşte este şi faptul că  tot mai puţinele performanţe sportive sau din alte domenii vin fără implicarea şi ajutorul statului!

Este un adevăr tot mai evident şi de necontestat, care reflectă o realitate tot mai pregnantă a celor peste trei decenii de libertate şi democraţie originale!

Aceste valuri laudative se revarsă ori de câte ori se reuşesc performanţe extraordinare de tinerii noştri în varii domenii, nu doar sportiv.

Ce e val ca valul trece!

După lucrurile intră în normalitatea tipic românească. Lăudătorii de partid şi de stat îşi continuă activităţile de larg interes din funcţiile pe care le ocupă vremelnic, în timp ce lucrurile se degradează continuu nu doar în plan sportiv, ci din păcate şi în alte domenii vitale, cum ar fi educaţia.

Aici nu vreau să vorbesc despre noul campion mondial David Popovici, performanţele sale vorbesc cel mai bine despre el! Dar acest tânăr nu doar talentat ci şi inteligent a spus un lucru pe care îl ştim cu toţii, dar căruia nu-i acordăm atenţia şi importanţa cuvenite:  "Sunt un puşti care înoată repede, un tip banal care este capabil să facă lucruri extraordinare şi inspiră oameni!"

Citiţi şi gândiţi!

-Câţi copii, tineri aparent banali din România, nebăgaţi în seamă, ignoraţi, neajutaţi, dar talentaţi într-un fel sau altul-orice copil, orice om are un talent anume la ceva-se pierd anual, sunt îngropaţi de lipsa de interes, de strategie, de preocupare din partea instituţiilor statului în principal, dar şi a lipsei atenţiei şi a neputinţei multora dintre părinţii acestora care nu-i ajută?

Pot să ne răspundă cei din corul lăudătorilor de partid şi de stat, aflaţi în funcţii în instituţii publice care ar trebui să se preocupe tocmai de educaţia şi dezvoltarea copiilor ţării?

Nu pot să răspundă la întrebare şi nici nu-i interesează să se implice, să facă practic ceva pentru sutele de copii anonimi, pierduţi ai României!Dacă-i interesa până acum făceau, nu doar vorbeau!

Priorităţile acestor înalţi funcţionari/demnitari ai statului sunt altele. Se văd cu ochiul liber! Nu fac nimic pentru aceşti copii, dar atunci când reuşeşte unul dintre ei o performanţă ieşită din comun, pe munca proprie, demnitarii de mucava, mai marii ţării sunt primii care ies în evidenţă! Tipic româneşte!

Dacă până acum lucrurile au mers din rău în mai rău pentru copii României şi viitorul lor, excepţiile fiind făcute în afara instituţiilor de stat, cu implicarea familiilor şi ajutor privat, nici de acum înainte perspectivele nu sunt prea roz.

Dimpotrivă!

Lipsa de politici adecvate, de strategii concrete, de finanţare, de interes, de implicare a statului în privinţa viitorului copiilor săi se vede clar în ce direcţie evoluează lucrurile-pierderea în continuare a tinerilor, a talentelor, inteligenţelor, potenţialului acestora!

Interesează pe cineva, pe factorii responsabili, demnitarii, mai marii statului cu atribuţii în domeniu?

Nu!

Ba, chiar suntem minţiţi/ne minţim singuri cu rezultate false, care împing dezastrul mai departe!

Uitaţi-vă doar la actualii responsabili de la Ministerul Educaţiei Naţionale, în frunte cu ministrul Sorin Câmpeanu, care se laudă cu ”performanţele” anului şcolar proaspăt încheiat!

Ce performanţe sunt cele care afundă învăţământul românesc, scade continuu nivelul, scade numărul absolvenţilor şi al celor care dau bacalaureatul, dar creşte vertiginos numărul analfabeţilor şi îngroapă viitorul unor generaţii întregi de copii şi adolescenţi?

Nu se poate vorbi nici despre ”România educată” prezidenţială decât ca despre un slogan!

Corul lăudătorilor de conjunctură, reprezentanţi la vârf ai celor mai importante instituţii ale statului, ar trebui să spună, să arate, să demonstreze şi ceea ce au făcut concret, dacă au făcut, pentru viitorul copiilor români! Altfel, să nu deschidă gura!

La promisiuni, laude, osanale, mesaje, mândrie ostentativă, patriotism de faţadă nu ne întrece nimeni, suntem performeri! La polul opus, la fapte concrete suntem primi de la coadă!

Câţi copii s-au pierdut anul acesta? Dar la anul şi în anii următori câţi copii banali care ar putea face lucruri extraordinare se vor pierde?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite