Despre accidentul SMURD

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am stat departe de accidentul SMURD, am considerat că experienţa nu-mi validează opiniile. Mi-a fost greu să fac o corelaţie între avioanele pe care le pilotez şi elicopterul care s-a prăbuşit. Cunosc comandanţi care refuză să discute despre aeronavele pe care nu le pilotează, pentru că nu se consideră suficient de calificaţi pentru a avea o opinie. Nu voi atinge acest apogeu al eticii, însă am să mă limitez la aripile fixe.

Acestea fiind spuse, voi continua să tac. Atitudine pe care o doresc şi altora ce se grăbesc să concluzioneze.

Am să scriu, totuşi, despre urgenţe în general. Voi sta departe de proceduri specifice şi am să mă concentrez asupra Crew Resource Management. Ideea în spatele acestei filosofii este simplă, ideea este folosirea tuturor resurselor pentru a creşte siguranţa zborului.

Resursele comandantului de pe elicopterul SMURD:

  • Resursa principală era copilotul. În general, copilotul pilotează şi discută cu controlorii de trafic în timpul unei urgenţe. Acest fapt îi permite comandantului să se ocupe de rezolvarea problemei. Nu ştiu dacă aceasta a fost situaţia în aceste circumstanţe, momentan discutăm din punct de vedere teoretic.
  • Doctorul şi asistenta sunt şi ele considerate resurse. Acestea aveau două perechi de ochi, două nasuri, patru urechi şi aşa mai departe. Depinde, evident, de circumstanţele urgenţei, însă, un comandant bun foloseşte toate resursele pe care le are la îndemână.
  • Controlorii de trafic. Zborul se desfăşura “la vedere” şi, din câte am înţeles, elicopterul SMURD nu a declarat stare de urgenţă. În plus, echipajul putea discuta cu dispeceratul şi mecanicii prin radio (sper).
  • Nu în ultimul rând, după “aterizare”, o resursă importantă erau echipajele de intervenţie.

Sigur, nu ştim dacă echipajul a avut timpul necesar să-şi folosească resursele. Este posibil ca întreaga interacţiune dintre echipaj să se rezume la un scurt “Elicopeterul meu” din partea comandantului. Prin aceste două cuvinte, comandantul îşi exercită autoritatea. Sau, poate, echipajul a rămas tăcut. Ţinând cont că echipajul nu a declarat stare de urgenţă, consider că aceştia nu au avut foarte mult timp la dispoziţie.

Dacă priviţi lista de mai sus, observaţi că punctele 1-2-3 sunt resposabilitatea echipajului. Punctul patru, însă, este responsabilitatea mecanismelor de intervenţie. În plus, un echipaj poate să-şi facă datoria şi urgenţa să rezulte într-o tragedie. Mai important este faptul că echipajele de intervenţie sunt o resursă extrem de importantă în timpul unei urgenţe. Aceştia preiau autoritatea comandantului şi lor le revine responsabilitatea salvării oamenilor ce sunt încă în viaţă.

În momentul în care echipajele de intervenţie nu intervin, sau intervin greu, cu vâsle, atunci aceştia violează încrederea piloţilor şi a pasagerilor. Mai mult de atât, consider că lipsa lor de profesionalism, pregătire şi dotare, pune în pericol siguranţa pasagerilor şi a echipajului. Nu doar siguranţa pasagerilor din Apuseni, nu doar siguranţa pasagerilor din Constanţa, ci siguranţa tuturor pasagerilor ce survolează teritoriul României.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite