Sfârşitul călătoriei lor a fost, pentru cei mai mulţi camera de gazare. În afara aspectului criminal al acestor măsuri, merită de menţionat contextul: aliaţii debarcau în Normanidia, ruşii avansau spre Polonia şi România, evreii români din Dorohoi, Herţa Bucovina, deportaţi în Transnistria erau aduşi înapoi de Ion Antonescu, deoarece acesta şi-a dat seama că Germania va pierde războiul. Şi, totuşi, evreii din Ungaria şi din Transilvania de nord, aflată sub ocupaţia vremelnică a Ungariei, după Dictatul de la Viena din 1940, au fost trimişi în lagărele de la Auschwitz-Birkenau, ca parte a „soluţiei finale” hitleriste. De la bun început,obiectivul urmărit a fost gazarea majorităţii - a femeilor cu copii şi a bătrânilor. Cei selectaţi ca valizi, au murit pe parcurs din cauza condiţiilor inumane în care au trăit şi au trebuit să muncească. Foarte puţini au supravieţuit şi s-au întors acasă. Deportarea lor, la ordine germană, dar cu ajutorul administraţiei maghiare s-a desfăşurat cu o viteză care i-a uluit pe Adolf Eichmann şi acoliţii lui care au venit la Budapesta să organizeze deportările.

Acum, la 70 de ani de la această tragedie, în cele 12 localităţi de unde evreii au fost îmbarcaţi în trenuri după ce au fost adunaţi în ghetouri - dar şi în alte oraşe din Ardealul de nord (Sfântu Gheorghe, Gheorgheni, Târgu Mureş, Reghin, Baia Mare, Sighet, Vişeul de Sus, Dej, Cluj, Şimleul Silvaniei, Oradea, Bistriţa) s-au organizat şi se organizează în continuare ceremonii de comemorare. A fost o acţiune amplă iniţiată de Institutul Român pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, aflat în coordonarea Cancelariei prim-ministrului, de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România de comunităţile evreieşti locale. Ea a fost sprijinită de Guvernul şi Parlamentul României, iar în organizare s-au implicat autorităţile locale, instituţii de cultură, numeroase şcoli. În ceremonii speciale, Ministerul Transporturilor şi Institutul „Elie Wiesel” au aşezat plăci comemorative în toate gările de unde au plecat aceste „trenuri ale morţii”. Camera Deputaţilor a participat la organizarea unei conferinţe internaţionale despre deportarea evreilor din Transilvania de nord.

Comemorările se vor termina la 3 iunie. Solidaritatea celor care au luat parte la evenimentele care s-au desfăşurat până acum a fost impresionantă. În cele mai multe dintre localităţile enumerate, dacă mai trăesc câteva zeci de evrei şi, totuşi, sinagogile sau cimitrele unde s-au desfăşurat ceremoniile au fost pline de cei care au ţinut să marcheze acest eveniment. A fost impresionant şi numărul reprezentanţilor cultelor. Ale tuturor cultelor din Ardealul de nord, de la arhiepiscopul ortodox al Harghitei şi Covasnei, ÎPS Ioan Selejan până la prelaţii catolici, protestanţi, unitarieni. De asemenea, copii şi tineri au luat parte la eveniment. La Sfântu Gheroghe s-a inaugurat, la Cimitirul Evreiesc, un Parc Memorial al Holocaustului. Aici au fost plantaţi 52 de arbuşti de tuia, în memoria celor 52 de copii care şi-au găsit moartea la Auschwitz. Fiecare arbust purta numele unui copil, iar elevii români şi unguri au preluat aceste nume şi s-au angajat să îngrijească arbuştii. La Gherogheni, copiii au pregătit un program de câtece şi poezii evreieşti şi astfel de manifestări au avut loc şi în alte oraşe. Demn de relevat este şi participarea feroviarilor la ceremoniile de dezvelire a plăcilor comemorative şi aici vreau să amintesc numele inginerului Radu Belu, specialist în istoria căilor ferate. Inginerul Belu a studiat numeroase documente legate de implicarea căilor ferate - atunci ungare - în deportarea evreilor şi a zugrăvit o imagine zguduitoare a condiţiilor în care s-a desfăşurat această călătorie în infern..

Mesajul zecilor de vorbitori din fiecare localitate a fost că trebuie făcut totul pentru ca astfel de lucruri să nu se mai repete, deoarece, din păcate, oamenii nu au învăţat din ceea ce s-a întâmplat în perioada Holocaustului. Ei au atras atenţia asupra pericolului extremismelor, fie de dreapta, fie de stânga. Indiferent de orientare, ele duc la autoritarism, la totalitarism, ale căror rezultate la cunoaştem. Întărirea democraţiei este calea care poate salva omenirea de la experienţe tragice cum a fost Holocaustul, gulagul sau genocidele care se practică în continuare, pe faţă sau în secret.