Declaraţii cutremurătoare la procesul torţionarului Vişinescu. Un învăţător a fost luat din casă şi omorât în bătaie în Penitenciarul Râmnicu Sărat
0Alexandru Vişinescu s-a prezentat, miercuri, în faţa magistraţilor Curţi de Apel Bucureşti (CAB), care au luat în discuţie un nou termen din dosarul torţionarului. În faţa judecătorilor, fiica unui fost învăţător a povestit cum tatăl său a fost ridicat din casă şi dus în Penitenciarul Râmnicu Sărat, unde a fost omorât în bătaie.
Cornelia Monor, fiica unui fost învăţător care a fost omorât în penitenciar, în anul 1959, le-a povestit magistraţilor momentele tragice prin care a trecut după ce tatăl său, originar din satul Măcrina (judeţul Buzău), a fost ridicat de securitate şi încarcerat în Penitenciarul condus de Vişinescu.
„Tatăl meu a fost ridicat din casă în noaptea de 22-23 septembrie 1959 de către un ofiţer de securitate, în contextul unui război care se ducea împotriva duşmanilor poporului la acea vreme.
Tatăl meu fusese încarcerat ca deţinut politic, anterior, în mai multe penitenciare: la Craiova, la Aiud, dar si la Râmnicu Sărat, în perioada 1948-1949. Motivul ridicării din 1959 a fost o presupusă intenţie de reconstituire a unui nucleu al Partidului Naţional Ţărănist, în încercarea de combatere a acţiunii de colectivizare care se desfăşura la acel moment în zona Râmnicul Sărat”, a povestit Cornelia Monor.
Femeia a subliniat în faţa magistraţilor că împotriva tatălui său nu s-a formulat niciodată o acuzaţie oficială, motiv pentru care mama sa a dorit să afle ce anume i se imputa soţului său. „Descinderea la noi în casă a avut drept pretext efectuarea unei percheziţii care nu a condus la descoperirea niciun obiect incriminator”, a spus Monor.
Familia, ţinută sub teroare
În continuare, aceasta a povestit cum familia a încercat în mod repetat să afle care este situaţia învăţătorului, despre care nu mai ştiau nimic în momentul în care a fost ridicat de către ofiţerii securităţii. Mai mult, după aflarea morţii sale, familiei i s-a impus să nu spună nimănui nimic, altfel vor „suferi consecinţe grave”.
„Timp de aproximativ un an familia nu a ştiut ce s-a întâmplat cu tatăl meu, deşi mama a făcut mai multe demersuri, ajungând la Tribunalul din Ploieşti, unde ar fi trebuit judecat, pentru a afla care era situaţia lui. Mama s-a prezentat în faţa acelui Tribunal, la momentul la care trebuia să se desfăşoare procesul, însă a constat că tatăl meu nu era prezent, astfel şi -a continuat demersurile de a afla ce s-a întâmplat cu el. Astfel a ajuns la Securitatea din Râmnicul Sărat unde i s-a spus că tata era mort, fără a i se preciza când anume a murit şi care ar fi fost cauza decesului. Mai mult, mamei i s-a cerut sa păstreze discreţia cu privire la acest subiect, să nu relateze nimănui despre moartea tatălui şi chiar să nu îşi pună haine de văduvă, fiind ameninţă că, dacă o va face, ea şi copii vor suferi consecinţe grave”, a mai arătat fiica învăţătorului.
Omorât după două săptămâni de detenţie
De asemenea, Cornelia Monor le-a declarat judecătorilor că a aflat ce s-a întâmplat exact cu tatăl său de la un fost judecător, încarcerat şi el în acea perioadă la Râmnicu Sărat.
„În anul 1964, dupa eliberarea deţinuţilor politici, mama a fost contactată în mod discret de către un fost judecător din Râmnicul Sărat, şi el fost deţinut politic, moment la care s-au întâlnit într-un obor de vite. Acolo acest fost judecător i-a spus mamei că tatăl meu a fost încarcerat în Penitenciarul Râmnicu Sărat şi amândoi au împărţit aceeaşi celulă în perioada 22 sept - 7 octombrie 1959, când tata a murit în urma bătăilor îngrozitoare care i-au fost aplicate. Judecătorul nu a vrut sa îi spună mamei cine l-a bătut pe tatăl meu şi i-a spus să nu îl mai caute şi să nu mai zică nimănui”, a declarat Monor.
Bătut în fiecare zi
Totodată, aceasta le-a spus magistraţilor că, ulterior, în anul 1992, împreună cu sora sa, Nicula Teodorilă, l-au contactat pe fostul judecător, care le-ar fi spus în detaliu ce s-a întâmplat cu tatăl lor.
„A spus că tatăl meu a fost adus în celulă de către un superior al penitenciarului, şi timp de 15-16 zile a fost dus zilnic la "anchetă", în sensul că era luat de dimineaţa din celulă, i se puneau ochelari negri, era înhăţat de "doi vlăjgani" care la întoarcere îl aduceau de fiecare bătut. Fostul judecător l-a sfătuit pe tata să recunoască ceea ce i se cerea, chiar dacă nu era adevărat, încât asa procedau cei care vroiau să scape cu pedepse mai uşoare. Tata a refuzat însă, convins fiind că nu se va ajunge în situaţia de a fi omorât în bătaie. După fiecare zi tata era adus în celulă tot mai bătut. În penultima zi de viaţă, un gardian l-a informat pe tata că „şefii” au hotărât să îi impună un regim fără pat, ceea ce însemna că în următoarele cinci zile urma să stea numai în picioare. În ultima zi de viaţă tata a fost adus în celulă de doi indivizi care practic îl târau de braţe, iar fostul judecător a afirmat că <<nu mai avea chip de om>>. Acei indivizi i-au cerut fostului judecător să iasă afară din celulă, acesta fii dus apoi în altă celulă, observând că tata a fost aşezat cu faţa la perete, în picioare, iar de atunci nu l-a mai văzut şi nu a mai auzit nimic de el”, a mai spus aceasta.
Deces înregistrat după mai bine de 10 ani
„Abia la data de 10 august 1969 decesul său a fost înregistrat în mod oficial, însă familia nu a primit niciu document vreme de un deceniu. Abia în anul 1971, mama a reuşit să obţină certificatul de deces. Nici până în ziua de astăzi nu am aflat unde au fost înhumate rămăşitele tatălui mei. Am auzit ca în realitate cadavrele deţinuţilor morţi în penitenciar erau aşezate în lăzi de scândură şi îngropate într -o margine a cimitirului din Râmnicul Sărat”, a încheiat fiica dascălului.
Citiţi şi:
Ce credea Coposu despre torţionarul Alexandru Vişinescu. Mărturii la proces
VIDEO EXCLUSIV Ce îi scriau foştii deţinuţi torţionarului Vişinescu
Parchetul General verifică dosarul torţionarului Alexandru Vişinescu
Cazul torţionarului Vişinescu, ecouri în presa internaţională
Băsescu, despre torţionarul Vişinescu: „Trebuie să răspundă în faţa legii“
„The New York Times“: „Procesul torţionarilor din România, călătoria unei ţări într-un trecut sadic“
Se încarcă comentariile...
