Dan Voiculescu rămâne cu numele de cod „Felix“ pus de Securitate

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au respins cererea lui Dan Voiculescu de revizuire a verdictului dat de Curtea Supremă, potrivit căreia a colaborat cu Securitatea. Hotărârea Curţii nu este definitivă, putând fi contestată în  15 zile de la comunicare.

În 5 februarie 2010, tot Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a constatat că Dan Voiculescu a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi, iar acesta a contestat decizia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).

La 10 martie 2011, Instanţa Supremă a decis irevocabil că Voiculescu a colaborat cu Securitatea, sub numele conspirativ „Felix“, iar ulterior, în 23 iunie 2011, un alt complet al aceleiaşi instanţe a respins ca nefondată contestaţia în anulare făcută de Voiculescu.

Curtea de Apel Bucureşti a notat, în motivarea deciziei din 2010, că Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate în scopul „rezolvării unor sarcini de contraspionaj“, însă era privit cu suspiciune de comunişti, pentru că avea un trai peste nivelul obişnuit, având o casă cu încălzire şi piscină.

Judecătorul arăta că membrii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) au apreciat corect că Voiculescu a făcut poliţie politică, fapt care reiese şi din documentele depuse la dosar.

„Reclamantul (Dan Voiculescu-n.r.), contrar susţinerilor sale, a fost recrutat în vederea colaborării cu numele conspirativ «Mircea» în anul 1970 de către ISMB, în considerarea posibilităţii informative ca şi translator de limba germană al echipei de hochei a Norvegiei, urmărindu-se furnizarea de informaţii cu privire, pe de o parte, la cetăţeni străini pe linie de CNEFS (Consiliul Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport), iar, pe de altă parte, la cetăţeni străini de la ASE, în anul 1971 propunându-se scoaterea din reţea întrucât nu vine des în legătură cu cetăţeni străini“, potrivit motivării.

Dan Voiculescu, nume conspirativ „Felix“

De asemenea, instanţa a constatat că, în perioadă 1973-1975, Voiculescu a fost verificat pentru a fi recrutat, „inclusiv în scopuri de contraspionaj şi de stabilire a corectitudinii activităţii unor reprezentaţi ai unor firme ce făceau afaceri cu statul roman“.

Astfel că, sub numele conspirativ "Felix", acesta a semnat o serie de note referitoare la cetăţeni străini cu care intra în contact, la rudele sale care au fugit din ţară şi la un coleg de serviciu.

Potrivit instanţei, în 1975 s-a propus încetarea colaborării cu DanVoiculescu pentru că acesta intrase în Partidul Comunist Român (PCR) şi nu exista un obiectiv pe lângă care să fie folosit, însă legătura este reluată pentru rezolvarea unor probleme pe linie de muncă în cadrul Comerţului exterior, dar cu menţiunea de a se avea în vedere caracterul nonconformist al acestuia.

Din cauza „caracterului nonconformist“, în iunie 1979 s-a început urmărirea sa informativă pentru relaţii neoficiale cu cetăţeni străini, acest dosar denumit „Dorin“ fiind finalizat peste un an, după ce Voiculescu a avut o discuţie cu ofiţerul de Securitate.

Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti a apreciat că informaţiile furnizate de Voiculescu fostei Securităţi denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, constând în defăimarea politicii regimului, precum şi dorinţa unor persoane de a fugi din ţară sau de a se revolta şi excedau informaţiilor legate de serviciu.

În august 2006, CNSAS a decis că Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate, numele conspirativ fiind „Felix“. Voiculescu a contestat această soluţie la Curtea de Apel Bucureşti.

Dan Voiculescu a fost, în perioada 1970-1982, şeful Departamentului Comerţ Exterior - Vitrocim, iar între 1982 şi 1992, general manager al Biroului Bucureşti şi coordonator al proiectelor Internationale - Crescent Commercial& Maritime Ltd. Cyprus.